Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 03 septembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, reclamantele A. şi B., prin reprezentant legal A., au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 23.191,15 euro şi 17.967,12 RON, dobânda legală, precum şi la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro pentru minoră şi 3.500 euro pentru mama acesteia.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 şi 205 C. proc. civ.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Ploieşti
Prin sentinţa civilă nr. 4331 din 29 aprilie 2016, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât.
A admis în parte cererea având ca obiect "pretenţii" formulată de reclamantele A. şi B., prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâtul C..
A obligat pârâtul să plătească reclamantei A. suma de 23.191,15 euro şi 17.967,12 RON, precum şi dobânda legală aferentă debitului de la data introducerii acţiunii, 03.09.2014, şi până la achitarea acestuia.
A obligat pârâtul la plata sumei de 3.606,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul C..
3. Decizia pronunţată de Tribunalul Prahova
Prin decizia civilă nr. 67 din 18.01.2017, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelantul-pârât C. împotriva sentinţei civile nr. 4331 din data de 29.04.2016, pronunţate de Judecătoria Ploieşti, în contradictoriu cu intimatele-reclamante A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorei B..
A dispus schimbarea sentinţei apelate în parte, în sensul că a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, cu menţinerea dispoziţiilor sentinţei atacate în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorei B., criticând-o pentru nelegalitate.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti — secţia I civilă sub nr. x/2014.
Prin încheierea din data de 22.11.2018, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să pronunţe hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, în dosarul nr. x/2018.
I.2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă
Prin decizia nr. 71 din 07 martie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta A., în nume propriu şi pentru minora B., împotriva deciziei civile nr. 67 din 18.01.2017, pronunţate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul C..
I.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 71 din data de 7 martie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs recurenta A..
Prin cererea de recurs, recurenta a susţinut că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
A arătat că prin încheierea din 22 noiembrie 2018, instanţa a suspendat cauza în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ.. Fiind un caz de reluare din oficiu a judecării cauzei, având în vedere raţiunea suspendării judecăţii în această ipoteză, dacă instanţa naţională a apreciat că are nevoie de o interpretare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este obligată să valorifice această interpretare şi să repună din oficiu cauza pe rol.
În consecinţă, acolo unde părţile nu au solicitat deja acest lucru, dosarele vor fi repuse pe rol din oficiu, în vederea soluţionării cauzei. Chiar dacă instanţa omite repunerea pe rol a dosarului în termenul de perimare de şase luni, nu va interveni perimarea cererii, deoarece, potrivit art. 416 alin. (3) C. proc. civ., nu constituie cauze de perimare cazurile când actul trebuia efectuat din oficiu.
Prin a doua critică de recurs, recurenta a susţinut că hotărârea se întemeiază pe motive străine cauzei (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.).
A argumentat că decizia nr. 2/2019, dată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2018, nu are legătură cu motivele de recurs pe care se întemeiază cererea de recurs.
Prin cererea de recurs, recurenta a afirmat că instanţele de judecată (instanţa de apel şi instanţa de revizuire de la Tribunalul Prahova) au încălcat normele procedurale şi principiile fundamentale privind desfăşurarea procesului: contradictorialitatea, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi egalitatea de arme.
A mai expus că a solicitat casarea hotărârii din apel, decizia nr. 67/2017 a Tribunalului Prahova, iar în subsidiar, casarea hotărârii nr. 724/2017 de revizuire, dată de Tribunalul Prahova, pentru încălcarea art. 6, art. 8, art. 13, art. 14 C. proc. civ., precum şi a dreptului la apărare consacrat în Constituţia României.
În acest sens, recurenta a invocat hotărârea CEDO din 13 iulie 2006, în cauza Ressegatti c. Elveţia, în care Curtea a reţinut că, în cadrul judecării recursului reclamanţilor, instanţa a omis să le trimită observaţiile părţii adverse, considerând că acestea nu conţin niciun argument nou faţă de cele deja expuse în cadrul procedurii în faţa instanţei de fond. Curtea a subliniat că o astfel de optică ignoră principiul contradictorialităţii procedurii, care impune ca orice parte să poată lua cunoştinţă de orice argument şi act provenit de la partea adversă şi să aibă posibilitatea de a răspunde argumentelor avansate de către acesta, fiind încălcat art. 6 CEDO.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., precum şi practica judiciară CEDO.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
I.3. Apărările formulate în cauză
Intimatul C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. A precizat că motivele invocate prin cererea de recurs nu reprezintă veritabile motive şi nici nu pot fi încadrate în prevederile legale invocate de către reclamantă.
A conchis în legătură cu critica recurentei cu privire la faptul că prezenta cauză trebuia să fie repusă pe rol din oficiu, că există doar posibilitatea, şi nu obligaţia legală, de a repune cauza pe rol din oficiu. Cursul perimării şi-a reluat cursul firesc şi a început să curgă împotriva recurentei, care ar fi trebuit să ceară redeschiderea judecăţii sau să efectueze un act de procedură din care să rezulte intenţia de continuare a judecăţii.
La data de 13 iulie 2024, s-a depus răspuns la întâmpinare de către recurentă, prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei nr. 71 din 7 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, şi admiterea cererii de recurs, iar rejudecând cauza, să se admită recursul declarat în dosarul nr. x/2014.
I.4. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie, secţia I civilă, la data de 16 aprilie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .
Prin rezoluţia din 18 aprilie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.. În concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că: partea are deschisă calea de atac a recursului; recursul este formulat şi motivat în afara termenului legal, completul de filtru urmând să dispună asupra excepţiei tardivităţii formulării recursului şi, în măsura în care va respinge această excepţie, asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Completul de filtru nr. 9, prin rezoluţia din data de 17 septembrie 2024, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 23 septembrie 2024, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar.
Părţile nu au formulat punct de vedere la raport.
Prin rezoluţia din data de 04 octombrie 2024, a fost fixat termen la data de 15 octombrie 2024, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de cele reţinute prin raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reţinut pricina în pronunţare cu privire la excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenta-revizuentă A., în nume propriu şi pentru minora B., împotriva deciziei nr. 71 din 7 martie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţate în dosarul nr. x/2014.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii, reţinută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv, pentru următoarele considerente:
În cauză, calea de atac a recursului este formulată împotriva deciziei nr. 71 din 7 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta A., în nume propriu şi pentru minora B., împotriva deciziei civile nr. 67 din 18.01.2017 pronunţate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul C..
Conform dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului împotriva unei hotărâri prin care se constată perimarea este de 5 zile de la pronunţare.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, prin aceasta legiuitorul urmărind instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac ori de la modalitatea în care acestea se calculează.
Calculul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".
Făcând aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, se reţine că termenul de 5 zile pentru exercitarea recursului s-a împlinit la 13 martie 2024, care a fost o zi lucrătoare.
În speţă, decizia atacată a fost pronunţată la data de 07 martie 2024, iar recursul a fost declarat la data de 26 martie 2024, după cum rezultă din e-mailul aflat la dosarul de recurs, termenul pentru declararea recursului împlinindu-se la data de 13 martie 2024, într-o zi de miercuri, calculat conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Or, cererea de recurs a fost formulată de recurenta-revizuentă A., în nume propriu şi pentru minora B., la data de 26 martie 2024, după cum rezultă din extrasul de poştă electronică prin care a fost expediată cererea de recurs .
Se observă aşadar că recursul împotriva deciziei civile nr. 71 din 7 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost declarat cu încălcarea termenului de 5 zile de la pronunţarea hotărârii, prevăzut de dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Instituirea termenelor procesuale serveşte unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
Fiind vorba despre un termen peremptoriu, ce implică exercitarea dreptului procesual prevăzut de lege înlăuntrul său, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii recurentului din dreptul de exercitare a căii de atac, sancţiune prevăzută în mod expres de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Excepţia tardivităţii fiind una dirimantă, incidenţa sa împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs.
Având în vedere cele arătate mai sus, reţinând că recurenta-revizuentă a formulat calea de atac în afara termenului legal, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) cu referire la art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., va respinge ca tardiv, recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv, recursul declarat de recurenta-revizuentă A., în nume propriu şi pentru minora B. împotriva deciziei nr. 71 din 7 martie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia I civilă în contradictoriu cu intimatul C..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.