Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj – secţia I civilă, în data de 10 octombrie 2023, sub nr. x/2023, petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minorul A., fiul lui B. şi C., drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la copil urmând a fi exercitate de către Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj.
În drept, petenta a invocat dispoziţiile Legii nr. 273/2004 republicată privind procedura adopţiei.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 649 din 08 noiembrie 2023, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis acţiunea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C.. A dispus deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minorul A., fiul lui B. şi C.. A dispus suplinirea consimţământului părinţilor B. şi C., la adopţie, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la minor urmând a fi exercitate de către Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj.
3. Hotărârea pronunţată în apel
Prin decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-pârâţi B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 649 din 08 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă.
4. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii B. şi C., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în prezenta cauză.
Recurenţii au solicitat admiterea recursului, susţinând că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
5. Apărările formulate în cauză
În data de 29 aprilie 2024, intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la art. 483 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 republicată privind procedura adopţiei.
În 16 mai 2024, recurenţii-pârâţi au depus răspuns la întâmpinare, iar în 6 noiembrie 2024, au depus concluzii scrise.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minorul A..
Cererea a fost formulată la 10 octombrie 2023 şi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 273/2004 republicată privind procedura adopţiei.
Înalta Curte reţine că art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 republicată privind procedura adopţiei, prevede că "(1) Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului în termen de 10 zile, cu excepţia hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează cererea de deschidere a procedurii adopţiei, unde termenul de apel este de 30 de zile."
Totodată, conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Prin urmare, potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, decizia ce face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.
Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
De asemenea, se reţine că prin respingerea, ca inadmisibil, a recursului formulat împotriva unei hotărâri definitive care nu are deschisă această cale extraordinară de atac, nu este încălcat accesul liber la justiţie al recurenţilor, în condiţiile în care principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege, cu respectarea regulii consacrate de art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, ceea ce semnifică faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social.
Or, recurenţii nu reclamă o ingerinţă în dreptul de acces la instanţă, pentru protecţia unui drept dobândit în condiţiile legii, ci urmăresc să obţină o judecare a recursului declarat împotriva hotărârii definitive pronunţate în apel într-o cauză în materia adopţiei, fiind nemulţumiţi de soluţia de respingere a apelului.
Prevederile din dreptul intern incidente în cauză sunt în deplin acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cu care dreptul protejat de art. 6 par. 1 din Convenţie nu este absolut şi se pretează la unele limitări implicit admise, iar accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului.
În context asemănător, Curtea Constituţională a reţinut că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate căile de atac şi instanţele judecătoreşti prevăzute în Constituţie, iar stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la acces liber la justiţie. Mai mult, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, rezultă că decizia civilă nr. 1 din 15 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 88 alin. (1) din Legea nr. 237/2004, precum şi la dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.