Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2024
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I.1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în data de 18 mai 2022, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 1316A din 25 octombrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 04 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat perimată cererea de strămutare a dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs petentul A..
Prin cererea de recurs, întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., recurentul a învederat că va depune motivele de recurs printr-un memoriu separat, după comunicarea hotărârii.
3. Apărările formulate în cauză
În data de 12 februarie 2024, cu respectarea termenului legal, intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că motivarea deciziei atacate s-a realizat şi a fost comunicată părţilor la 08.11.2023, iar motivarea recursului nu s-a făcut în termen de 30 de zile de la această dată.
A mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului în ceea ce priveşte formularea cererii de strămutare şi exercitarea recursului, precum şi excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte promovarea cererii de strămutare şi exercitarea recursului.
Prin aceeaşi întâmpinare, a solicitat sancţionarea abuzului de drept săvârşit de recurent şi aplicarea unei amenzi judiciare, conform art. 187 C. proc. civ.
4. Procedura de filtru
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raport, s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul nu este legal timbrat, nu este semnat, iar partea are deschisă calea de atac a recursului.
Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în data de 27 iunie 2024, respectiv 3 iulie 2024.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepţiile procesuale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la excepţia netimbrării, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiaşi articol statuează în sensul că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta şi de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
În speţă, prin rezoluţia din 8 ianuarie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs. De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, recurentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, are posibilitatea formulării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 33 şi 42 din O.U.G. nr. 80/2013.
Obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost adusă la cunoştinţa recurentului prin adresa emisă în 15 ianuarie 2024 şi comunicată în 25 ianuarie 2024, potrivit dovezii de la dosarul de recurs.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, recurentul nu a formulat cerere de reexaminare, după cum nu a formulat nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii sau eşalonării taxei judiciare de timbru.
Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.
Cât priveşte excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: e) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic."
Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.: "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul a depus cererea de recurs prin e-mail, la data de 31 octombrie 2023, recursul nepurtând semnătura olografă sau electronică a acestuia.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul asistent raportor a apreciat că recurentul nu a depus la dosar un exemplar semnat al cererii de recurs, iar prin raport i s-a pus în vedere să depună cererea de recurs semnată, sub sancţiunea nulităţii potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
Raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat recurentului în data de 27 iunie 2024 conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs.
Cu toate acestea, recurentul nu a depus un punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu, nu a comunicat instanţei un exemplar semnat al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.
Întrucât recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia comunicată de instanţă, de a semna cererea de recurs, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii.
Prin urmare, având în vedere aceste excepţii, precum şi efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare. În atare condiţii, instanţa de recurs nu va mai analiza excepţiile lipsei de interes, lipsei calităţii procesuale active a recurentului în declararea căii de atac şi nulităţii pentru nemotivare, invocate de intimată prin întâmpinare.
Cât priveşte solicitarea intimatei de a aplica o amendă judiciară recurentului, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă şi cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile invocate de intimată, în sensul că nu s-a probat reaua-credinţă a recurentului în formularea căii de atac, iar soluţia de respingere a unei cereri în justiţie nu este prin ea însăşi dovada certă a săvârşirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanţele cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat în cauză şi va respinge cererea de aplicare a amenzii judiciare formulată de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1316A din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge cererea de aplicare a amenzii judiciare formulată de intimaţii B. şi C..
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 noiembrie 2024.