Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
La data de 17.02.2023, judecătorul desemnat din cadrul Judecătoriei Paşcani s-a sesizat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, în vederea reexaminării din oficiu a măsurii de punere sub interdicţie cu privire la numitul A., măsură dispusă prin sentinţa nr. 1429 din 19.07.2019 a Judecătoriei Paşcani, pronunţată în dosarul nr. x/2019. Sesizarea a fost înregistrată sub nr. x/2023.
La data de 03.03.2023, Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Paşcani, arătând că numitul A. are domiciliul în municipiul Roman, judeţul Neamţ, conform fişei DEPABD ataşate, care confirmă aceste informaţii.
La termenul din 11.05.2023, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani.
2. Hotărârile care au generat conflictul
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 872 din 23 iunie 2023, Judecătoria Paşcani a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de parchet şi a dispus declinarea cauzei către Judecătoria Roman.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Paşcani a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 936 C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul".
Instanţa a constatat că, potrivit fişei DEPABD, numitul A. are domiciliul în municipiul Roman, judeţul Neamţ, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3278 din 01 noiembrie 2024, Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că acţiunea în cauză, având ca obiect reexaminarea măsurii de punere sub interdicţie, vizează o măsură de ocrotire a unei persoane fizice majore, în sensul art. 106 din C. civ., fiind incidentă regula de competenţă prevăzută de art. 114 din C. proc. civ.
Instanţa a considerat că, pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, se impune aplicarea art. 114 din C. proc. civ., care face referire la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, respectiv domiciliul intimatului A..
Instanţa a apreciat că, în materia litigiilor privind persoane, competenţa teritorială este întotdeauna exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică de la care părţile nu pot deroga prin convenţia lor. De asemenea, a reţinut că art. 936 din C. proc. civ. se conformează acestei reguli. Totodată, a considerat că noţiunea de "domiciliu" menţionată în textele legale amintite vizează, în sens procedural, locuinţa efectivă unde se află persoana a cărei ocrotire este solicitată, pentru a facilita administrarea probatoriului necesar soluţionării cauzei.
Având în vedere caracterul exclusiv al normelor de competenţă teritorială în litigiile care privesc persoane şi faptul că intimatul locuieşte permanent în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Paşcani, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani. Aceasta a fost desemnată ca instanţă de tutelă, fiind considerată cea mai potrivită să decidă în legătură cu starea şi capacitatea intimatului, în virtutea criteriului proximităţii faţă de locuinţa acestuia.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii în primă instanţă revine Judecătoriei Paşcani, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl constituie demersul de reexaminare a măsurii de punere sub interdicţie judecătorească a intimatului A., pus sub interdicţie prin sentinţa nr. 1429 din 19.07.2019 a Judecătoriei Paşcani, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Succesiv pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 601/2020, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 164 alin. (1) C. civ., a fost adoptată Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale şi modificarea şi completarea unor acte normative, care prin art. 20 a dispus în alin. (1) că "Persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicţie judecătorească vor fi supuse, în ceea ce priveşte starea şi capacitatea lor şi măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege", iar în alin. (2) s-a impus în sarcina instanţelor judecătoreşti ca, din oficiu sau la cerere, să reexamineze toate măsurile de punere sub interdicţie judecătorească.
Astfel cum rezultă din prevederile alin. (4) al textului măsurile ce vor fi luate ca urmare a reexaminării impuse de art. 20 alin. (2) se vor lua de către instanţa de tutelă, la care se referă şi art. 107 C. civ.
Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."
Prin urmare, de principiu, instanţa chemată a lua măsurile legale ca urmare a reexaminării măsurii punerii sub interdicţie este instanţa de tutelă, respectiv instanţa la domiciliul persoanei ocrotite.
În speţă însă, instanţa de tutelă este deja determinată, fiind Judecătoria Paşcani, care a instituit măsura punerii sub interdicţie – măsura reglementată anterior ca măsură de ocrotire – şi din această perspectivă, se impune a observa că economia întregii reglementări introduse prin Legea nr. 140/2022 în C. civ. şi, corespunzător, în C. proc. civ., dă în sarcina acestei instanţe toate chestiunile incidentale ce se ivesc ulterior instituirii măsurii.
O atare concluzie este impusă şi de principiul simetriei formelor şi îşi găseşte justificarea în aceea că instanţa care a instituit măsura de ocrotire este cea mai în măsură a cunoaşte realităţile particulare ale cauzei şi a dispune adecvat în acelaşi scop – al ocrotirii persoanei.
Întâmplător, în cauză în raza teritorială a Judecătoriei Paşcani se găseşte şi locuinţa în fapt a persoanei ocrotite, după cum s-a reţinut în hotărârea Judecătoriei Roman, dar acesta este un criteriu subsidiar de determinare a competenţei teritoriale în cazul particular al reexaminării, pentru argumentele mai sus expuse.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale mai sus evocate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.