Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la data de 04.08.2023, sub numărul de mai sus, reclamanta Comuna Căpâlniţa a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la recalcularea contravalorii serviciilor de furnizare a gazelor naturale, la preţuri reglementate de ANRE, conform prevederilor art. 144 alin. (1) din Legea nr. 123/2012, şi stornarea facturilor fiscale: seria x nr. x din 21.02.2022, nr. x din 25.03.2022, nr. x din 25.02.2022, nr. x din 25.03.2022, nr. x din 28.03.2022, nr. x din 28.03.2022, nr. x din 03.05.2022 şi nr. x din 03.05.2022.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la emiterea de noi facturi, în conformitate cu preţul reglementat şi pe baza metodologiei de calcul aprobată de autoritatea de reglementare în domeniul energiei, potrivit art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, exonerarea de la plata contravalorii serviciilor de furnizare a gazelor naturale stabilite în mod nelegal, aferente perioadei 01.11.2021 - 31.01.2022, în cuantum total de 85.637,40 RON, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 936 din 27 martie 2024, Judecătoria Odorheiul Secuiesc a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., reţinând că sediul pârâtei A. S.A. se află în Bucureşti, precum şi că în cauză nu ne regăsim în prezenţa unei competenţe alternative pentru ca alegerea să revină reclamantei, câtă vreme obiectul cererii este obligaţie de a face, iar nu executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau repararea pagubelor produse consumatorilor, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 sau 8 C. proc. civ. De altfel, reclamanta UAT oraş B. nu poate fi încadrată în categoria consumatorilor astfel cum este reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind vorba despre o unitate administrativ teritorială, iar nu despre o persoană fizică.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 8686 din 21 octombrie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., coroborat cu art. 116 din acelaşi act normativ, reţinând că prezenta cauză priveşte executarea unui contract derulat între părţi. Instanţa a constatat că reclamanta a invocat răspunderea civilă contractuală (şi nu delictuală) şi că, indiferent de natura contractului încheiat între părţi (întrucât textul de lege nu distinge), executarea contractului – respectiv furnizarea gazelor naturale – se face la sediul reclamantei, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţa de fond a fost învestită cu cererea reclamantei Comuna Căpâlniţa de obligare a pârâtei A. S.A. la recalcularea şi stornarea facturilor fiscale considerate nelegale şi la emiterea unor noi facturi.
Sediul pârâtei se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, astfel încât aplicarea criteriului de determinare a competenţei teritoriale de drept comun cuprins în art. 107 C. proc. civ. conduce la competenţa acestei instanţe.
Apreciind asupra aplicării normei de competenţă alternativă cuprins în art. 113 pct. 3 C. proc. civ. (instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie şi în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract), la care s-a referit a doua instanţă învestită, Înalta Curte observă că din lucrările dosarului nu rezultă că între părţi s-a încheiat un contract în formă scrisă, pentru a putea examina prevederea într-un astfel de act juridic a locului executării obligaţiilor deduse judecăţii.
Astfel, în speţă serviciile prestate de pârâtă sunt reglementate legal şi, chiar dacă se poate ajunge, în urma analizei raportului juridic dedus judecăţii, la concluzia existenţei unui raport juridic de natură contractuală între părţi, ceea ce este determinant pentru dezlegarea chestiunii competenţei este că la dosar nu s-a depus un contract încheiat în formă scrisă.
Or, cum s-a arătat în doctrină şi în jurisprudenţă, criteriul competenţei alternative prevăzut de art. 113 pct. 3 C. proc. civ. operează numai în ipoteza în care locul executării obligaţiei a fost prevăzut în convenţia părţilor, iar această cerinţă nu se verifică în speţă.
Având în vedere circumstanţele expuse,competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii aparţine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, urmând ca Înalta Curte să dispună în acest sens pe calea prezentului regulator de competenţă, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.