Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi – secţia civilă, la data de 3.09.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galaţi să se constate inexistenţa dreptului pârâtului de a pretinde rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea reclamantului pentru neplata chiriei majorate din oficiu, fără acordul scris prealabil al chiriaşului-reclamant.
La data de 14.10.2019, înainte de primul termen de judecată, reclamantul a depus cerere modificatoare, arătând că îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000, solicitând a se constata în temeiul acestui text de lege inexistenţa dreptului discriminatoriu pentru pârât de a pretinde rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea sa pentru neplata chiriei.
Prin sentinţa civilă nr. 7883/19.12.2019 Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale de a soluţiona cauza în primă instanţă şi şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi – secţia I civilă.
2. Sentinţa Tribunalului Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. 255/18.02.2022 Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi
Prin Decizia nr. 86/A din data de 10 mai 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 255/18.02.2022 pronunţată de Tribunalul Galaţi – secţia I civilă în Dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Galaţi, având ca obiect – "acţiune în constatare".
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva Deciziei nr. 86/A din data de 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.
Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant invocă prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. şi pretinde că instanţa de apel nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor recalificarea excepţiilor pe care acesta le-a invocat, iar motivele de apel nu au fost expuse în totalitate.
Arată recurentul că hotărârea este nelegală în contextul în care instanţa de fond a cunoscut domiciliul procesual ales al reclamantului, indicat în dosarul nr. x/2017, ambele dosare fiind judecate la acelaşi termen, din 25.01.2022, de către acelaşi complet, sens în care invocă prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.
Recurentul reclamă lipsa de procedură cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a cărui citare era obligatorie potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000.
La 15 martie 2024, recurentul a depus la dosar cererea intitulată "Precizări" prin care invocă incompatibilitatea şi lipsa de imparţialitate a judecătorului instanţei de fond, precum şi excepţia lucrului judecat a hotărârii pronunţată în dosarul nr. x/2017.
5. Apărări formulate în cauză
În cauză nu a fost depusă întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate excepţia perimării recursului, invocată din oficiu, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 86/A din 10 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 7 iulie 2023, fiind acordat termen pentru soluţionarea cauzei la 31 ianuarie 2024, cu citarea părţilor.
Prin încheierea din 7 noiembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată acordat în cauză, de la 31 ianuarie 2024 la 20 martie 2024, cu citarea părţilor.
Prin încheierea de şedinţă din 20 martie 2024, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care niciuna din părţi nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., sens în care a fost stabilit termen la data de 11 decembrie 2024, părţile fiind legal citate în acest sens.
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Aşadar, în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea, care are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie simplă de desistare tacită, dedusă din aspectul nestăruinţei îndelungate în judecată.
Mecanismul juridic incident într-o atare ipoteză este reprezentat de excepţia de perimare, peremptorie, dat fiind că urmarea admiterii acesteia constă în stingerea litigiului în etapa în care acesta se află, şi absolută, fiind reglementată de norme imperative, nu doar în interesul părţilor, cât mai ales în cel al unei bune administrării a actului de justiţie.
În ipoteza cazului de suspendare voluntară a procesului prevăzut de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinut ca fiind incident în litigiul pendinte prin încheierea de la termenul de judecată din 20 martie 2024, perimarea intervine tocmai ca urmare a inactivităţii culpabile a părţilor, reflectate în neînfăţişarea la strigarea cauzei, deşi legal citate, precum şi în ignorarea posibilităţii de a menţine pricina în stare de judecată prin formularea unei cereri de judecare în lipsă.
Termenul de perimare începe să curgă, aşadar, de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de însăşi data la care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.
Or, se constată că aceasta este şi situaţia în prezenta pricină, când, ulterior suspendării judecăţii recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 86/A din 10 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei.
Astfel, de la momentul suspendării (20 martie 2024) şi până la momentul împlinirii termenului prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., respectiv 24 septembrie 2024, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părţile au omis să efectueze demersurile necesare continuării judecăţii procesului, deşi aveau la îndemână remediul procesual prevăzut de dispoziţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ. şi nici nu au făcut dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării, potrivit prevederilor art. 417-418 C. proc. civ.
Cum, în speţă, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată, se constată intervenită sancţiunea perimării recursului declarat de reclamant A. împotriva deciziei nr. 86/A din 10 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 86/A din 10 mai 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.