Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 18 noiembrie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrată contestaţia formulată de petentul A. privind tergiversarea dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
În motivare, petentul a expus pe larg istoricul litigiului şi a solicitat anularea deciziei nr. 966 din 5 noiembrie a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2024.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522-526, art. 78 alin. (1) din C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţia netimbrării şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la tergiversare.
Intimaţii Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Broşteni şi Consiliul local Broşteni au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, solicitând sancţionarea petentului în temeiul art. 526 alin. (1) din C. proc. civ.
Analizând mai întâi excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţiei netimbrării, excepţiei inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes, în conformitate cu art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., reţine următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea contestaţiei, instanţa reţine caracterul nefondat al acesteia raportat la dispoziţiile art. 525 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora contestaţia este de competenţa instanţei ierarhic superioare, care o soluţionează în complet format din 3 judecători. În cauză, petentul A. a formulat contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, care s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Prin urmare, cum instanţa ierarhic superioară instanţei învestite cu soluţionarea procesului este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta este competentă să soluţioneze cauza, potrivit dispoziţiilor art. 525 alin. (1) din C. proc. civ.
Cât priveşte excepţia netimbrării contestaţiei la tergiversare, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere că petentul a făcut dovada plăţii taxei de timbru în cuantum de 20 RON .
Analizând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei privind tergiversarea procesului formulată de petent, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.
Contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.
Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând următoarele:
1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Or, analizând actele dosarului, se constată că petentul, în formularea contestaţiei la tergiversare, a solicitat anularea deciziei nr. 966 din 5 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2024, neindicând niciunul din motivele prevăzute de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula cererile şi căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii.
Pentru aceste considerente, cum petentul nu a indicat niciunul din motivele expres prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 din C. proc. civ. şi cum contestaţia la tergiversare nu poate avea ca finalitate anularea hotărârii pronunţate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petent, ca inadmisibilă, soluţie care face de prisos analiza excepţiei lipsei de interes, invocată de intimaţii UAT Oraşul Broşteni şi Consiliul local Broşteni.
Referitor la cererea acestor intimaţi, privind aplicarea unei amenzi judiciare petentului A., în baza art. 526 din C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credinţă a contestaţiei, Înalta Curte constată că, deşi urmează a fi admisă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, împrejurările expuse de intimaţi nu pot forma convingerea că dreptul procesual a fost exercitat cu rea-credinţă sau în alt scop decât acela recunoscut de lege, motiv pentru care nu se justifică aplicarea sancţiunii prevăzute de această normă procedurală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia necompetenţei materiale şi excepţia netimbrării, invocate de intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.
Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului şi de intimaţii UAT Oraşul Broşteni şi Consiliul local al oraşului Broşteni.
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, formulată de petentul A..
Respinge cererea de amendare a contestatorului, formulată de intimaţii UAT Oraşul Broşteni şi Consiliul local al oraşului Broşteni.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2024.