Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 13 septembrie 2024, sub nr. x/2024, petentul B.E.J. A., la cererea creditorului B. S.A., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 26 ianuarie 2024.
2. Sentinţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 8528 din 23 septembrie 2024, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate de A., în favoarea Judecătoriei Piteşti.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, respectiv a judecătoriei de la domiciliul/sediul debitorului. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Ca situaţie de fapt, a reţinut că din interogările DEPABD rezultă că, la data sesizării organului de executare de către creditor, respectiv 12 septembrie 2024, debitorul nu mai figura cu domiciliul în România.
În aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., în raport cu situaţia de fapt reţinută, a constatat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Piteşti, în circumscripţia căreia se află sediul creditoarei.
4. Sentinţa Judecătoriei Piteşti, secţia civilă
Învestită prin declinare, Judecătoria Piteşti, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 7137 din 18 octombrie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Ca situaţie de fapt a reţinut că, din verificările efectuate în baza de date DEPABD, rezultă că ultimul domiciliu al debitorului, la data sesizării organului de executare, se află în municipiul Bucureşti.
În raport cu situaţia de fapt astfel reţinută, a dat eficientă dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., constatând că nu există dovezi care să indice faptul că domiciliul debitorului nu se află în România, menţiunea privind încetarea valabilităţii domiciliului acestuia, ce reiese din analiza bazei de date DEPABD, neputând echivala cu inexistenţa domiciliului pe teritoriul ţării.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 13 septembrie 2024, sub nr. x/2024, petentul B.E.J. A., la cererea creditorului B. S.A., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 26 ianuarie 2024.
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.
Încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dacă domiciliul debitorului sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti aplicând dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât a apreciat că domiciliul debitorului nu se află în România, în raport cu menţiunile din evidenţa DEPABD potrivit cărora, la data sesizării organului de executare, acesta nu mai figura cu un domiciliu în ţară, în timp ce Judecătoria Piteşti a reţinut că ultimul domiciliu al debitorului se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, întrucât încetarea valabilităţii domiciliului debitorului nu poate fi echivalată cu inexistenţa domiciliului pe teritoriul tării.
În lipsa unei dispoziţii în normele de procedură, noţiunea de "domiciliu" se determină prin raportare la prevederile C. civ.. Astfel, conform art. 87 din C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. Potrivit art. 89 alin. (1) din C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. Conform art. 91 din C. civ.: (1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
Din verificările efectuate de Judecătoria Piteşti la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat că domiciliul debitorului C. din Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Măgurele nr. 75B, a fost activ în perioada 12 mai 2023 - 25 iunie 2024.
Însă, potrivit menţiunilor din cartea de identitate a debitorului, valabilă până în anul 2031, domiciliul acestuia la data formulării cererii de executare silită, 12 septembrie 2024, era în Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Măgurele nr. 75B.
Constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare, debitorul avea domiciliul înscris în cartea de identitate în Bucureşti, se reţine că Judecătoria Sector 5 Bucureşti este instanţa de executare competentă să judece cauza, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.