Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.S.D. a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Oradea, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună desființarea ca nelegale a deciziilor nr. 165 și 166 din 6 februarie 2001 emise de directorul Direcției Generale a Vămilor București și repunerea sa în situația anterioară deciziilor emise cu restabilirea drepturilor salariale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită s-a dispus revocarea calității sale de expert vamal, dobândită prin concursul organizat în anul 1999 cu motivarea că la data participării la concurs, nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 115 din O.G. nr. 16/1998.
Curtea de Apel Oradea prin sentința nr. 173/CA/2001 – P a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul P.S.D., dispunând anularea pct. 2 și 3 din decizia nr. 165 din 6 februarie 2001, emisă de Direcția Generală a Vămilor, respingerea cererii pentru anularea pct. 1 și 4 din decizia nr. 165 din 6 februarie 2001 și decizia nr. 166 din 6 februarie 2001, precum și obligarea pârâților să plătească reclamantului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că motivul revocării deciziei nu îl constituie examenul care a avut loc, ci lipsa unei condiții de fond cerută de lege, pentru participarea la concurs, respectiv vechimea avută de participant în activitatea vamală.
Referitor la recuperarea sumelor nedatorate instanța a reținut că, acest punct este cenzurabil, fiind dispus printr-un act administrativ care însă este nelegal.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs atât P.S.D., cât și Direcția Regională Vamală Interjudețeană în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor.
Recurentul P.S.D. a susținut că hotărârea este în contradicție cu conținutul O.G. nr. 16/1998, întrucât la intrarea în vigoare a acestui act normativ, prin însăși conținutul acestuia s-a admis posibilitatea unei derogări de vechime, pentru a se putea participa la concursul de expert vamal. A mai susținut că motivarea sentinței criticate este contrară legii, întrucât în mod abuziv i s-a anulat un drept câștigat în urma susținerii unui examen național.
La rândul său, recurenta Direcția Regională Vamală Interjudețeană în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor a susținut că sentința atacată conține dispoziții contrare, în sensul că instanța a menținut dispoziția de revocare din funcția de expert vamal, dar a considerat în același timp că diferența de salariu încasată în plus pentru această funcție nu trebuie restituită.
De asemenea, a susținut și că în cazul anulării actelor, se impune restabilirea situației anterioare emiterii lui.
Recursul declarat de P.S.D. este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, urmare a concursului susținut la data de 19 decembrie 1996 reclamantul P.S.D. a fost angajat începând cu data de 24 ianuarie 1997 la Brigada de Supraveghere și Control Vamal Oradea, în funcția de șef birou Investigații Fraudă Comercială și Supraveghere. În luna aprilie 1999 printr-un alt concurs organizat la Ministerul Finanțelor, reclamantul a obținut postul de expert vamal, calitate care s-a dispus a fi revocată prin deciziile nr. 165 și 166 din 6 februarie 2001, emise de către directorul general al Direcției Generale a Vămilor, pe considerentul că la data organizării concursului, reclamantul nu îndeplinea condițiile de participare la concurs (vechime).
Potrivit art. 13 din O.G. nr. 16/1998 „personalul vamal încadrat în structura autorității vamale poate ocupa prin concurs funcția de expert vamal dacă are o vechime în activitatea vamală de 3 ani în cazul celor cu studii superioare și de 5 ani în cazul celor care au absolvit Școala vamală”.
În cauză, la data organizării concursului, reclamantul avea pe lângă studii superioare și o vechime de 2 ani și 3 luni în cadrul autorității vamale, diferența de 9 luni lipsă la vechime fiindu-i acordată ca derogare de către directorul în exercițiu al Direcției Generale a Vămilor.
Reclamantul a arătat că această derogare i s-a dat în virtutea funcției deținute la data organizării concursului, respectiv aceea de consilier al Secretarului de Stat din Ministerul Finanțelor Publice.
Conform evidențelor Agenției Naționale a Funcționarilor Publici cca. 90% din personalul vamal îl constituie funcționarii publici. Acest lucru este corect și legal, întrucât persoanele care desfășoară o activitate în acest sector exercită indubitabil prerogative de funcție publică.
Funcționarii publici din cadrul Direcției Generale Vamale au fost numiți printr-un act de autoritate publică.
Nu se poate considera că de la apariția Legii nr. 74/2002, lege de aprobare a O.G. nr. 16/1998, raporturile de autoritate s-au transformat în raporturi de dreptul muncii, funcționarii devenind salariați sau având un regim juridic mixt.
Potrivit teoriei drepturilor câștigate funcționarii publici urmează regimul juridic din momentul în care au fost numiți. La această interpretare achiesează și Agenția Națională a Funcționarilor Publici care a precizat că „singura soluție care poate fi urmată este aceea ca persoanele care au devenit funcționari publici să își conserve acest statut în virtutea și a teoriei drepturile câștigate”.
O.G. nr. 16/1998 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 74/2000 nu are nici un fel de noțiuni referitoare la funcționarii publici din cadrul Direcției Generale a Vămilor.
Deci situația lor urmează să fie reglementată de Legea generală nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Astfel, potrivit art. 4 din acest act normativ principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt:
a) asigurarea promptă și eficientă, liberă de prejudecăți, corupție, abuz de putere și presiuni politice a tuturor activităților efectuate de funcționarii publici;
b) selectarea funcționarilor publici exclusiv după criteriul competenței;
c) egalitatea șanselor la intrarea și la promovarea în corpul funcționarilor publici;
d) stabilitatea funcționarilor publici.
Având în vedere dispozițiile sus-menționate și în mod deosebit principiul stabilității funcționarului public rezultă că recurentul, bucurându-se de drepturile câștigate, nu se află în situația unei îmbogățiri fără justă cauză și prin urmare nu poate fi obligat la restituirea sumelor încasate, fiind retribuit pentru funcția efectiv îndeplinită și munca prestată.
În consecință, recursul fiind întemeiat pentru cele ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentința atacată și a se repune reclamantul în situația anterioară în ceea ce privește funcția și drepturile salariale.
În raport de considerentele pentru care recursul declarat de P.S.D. a fost admis, recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.S.D. împotriva sentinței civile nr. 173/CA/2001 – P din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea.
Casează sentința și, în fond, admite acțiunea în sensul că dispune anularea deciziilor nr. 165/06.02.2001 și nr. 166/06.02.2001.
Repune reclamantul în situația anterioară emiterii deciziilor sus-menționate în ceea ce privește funcția și drepturile salariale.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 martie 2003.