S-a luat în examinare recursul declarat de P.A.S. împotriva sentinței civile nr.18 din 10 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă P.A.S. personal și intimatul pârât Ministerul Educației și Cercetării prin consilierul juridic B.I..
Procedura completă.
Recurenta reclamantă P.A.S. a susținut recursul solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
Consilierul juridic B.I. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 15.01.2001 reclamanta P.A.S. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării și a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea Hotărârii nr.57/19 octombrie 2000 pronunțată de Colegiul Central de Disciplină prin care a fost respinsă contestația sa și menținută decizia nr.155 din 28 august 2000.
A susținut reclamanta că hotărârea ce o critică este nelegală și netemeinică, că nu a fost prezentă la soluționare și nu este motivată.
Acțiunea reclamantei a fost înregistrată la Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, instanță care prin sentința nr.18 din 10 ianuarie 2002, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția invocată de pârât că nu are calitate procesuală pasivă nu este întemeiată, deoarece obiectul acțiunii îl constituie un act administrativ emis de Minister – Colegiul Central de Disciplină în calitate de autoritate administrativă centrală, iar pe fond s-a constatat că hotărârea este legală și temeinică, fiind respectate dispozițiile legale în materie.
Impotriva sentinței nr.18/2002 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ în dosarul nr.1919/2001 a formulat recurs reclamanta P.A.S. criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut că în mod greșit s-a resținut că a fost legal citată pentru termenul din 19.10.2000 de către Colegiul Central de Disciplină și că nereal se contestă că soluționarea a fost făcută la 29.11.2001, pronunțarea fiind realizată la 19.10.2001 așa cum s-a menținut în preambulul hotărârii nr.57/2000, că nu este o eroare materială.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate și al prevederilor art.304 Cod procedură civilă, Curtea constantă că aceste este nefondat pentru considerentele ce se expun.
Se constată că motivele de recurs sunt o reiterare a celor susținute în acțiunea introductivă la organul administrativ de jurisdicție și apoi la instanța de fond.
Analizând aceste critici se constată că pentru termenul din 19 octombrie 2000, Colegiul Central de Disciplină a citat reclamanta cu citația nr.418592 din 12 octombrie 2000 pentru termenul din 19.10.2000, în acest sens fiind dovada de îndeplinire a procedurii de la fila 11 dosar, astfel că neprezentarea reclamantei la soluționarea contestației nu se poate imputa Colegiului Central de Disciplină.
In ceea ce privește critica ce se referă la data pronunțării, se constată prin încheierea din 28.11.2001 a fost îndreptată eroarea materială, în sensul că hotărârea 57 este pronunțată la 29.11.2000 și nu 19.10.2000, după cum și prezența reclamantei fiind precizată că aceasta a fost lipsă - fila 32 din dosarul nr.1919/2001.
Conform considerentelor expuse se constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, fiind judicios analizate probele cauzei, astfel că motivele de recurs sunt nefondate, Curtea urmând ca pe cale de consecință să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.A.S. împotriva sentinței civile nr.18 din 10 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.