Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18 august 2022, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..
2. Hotărârea atacată
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 851 din 18 mai 2023, a respins acţiunea privind pe reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a reţine calitatea de lucrător al Securităţii. Astfel, referitor la cele două înscrisuri depuse de reclamantul C.N.S.A.S., instanţa de fond a constatat că acestea nu fac dovadă că pârâtul a fost angajat al Securităţii Municipiului Bucureşti. Din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/367/26 mai 2022, instanţa a reţinut că nu rezultă pe baza căror dovezi a stabilit C.N.S.A.S. identitatea dintre lucrătorul Securităţii "B.." şi pârâtul A..
A mai reţinut prima instanţă, contrar susţinerilor reclamantului, că Adresa din 05 septembrie 1984 nu este semnată olograf de pârât; la finalul acestei adrese apar două semnături olografe ilizibile, ale "şef serviciu" şi "of.op. I", însă nu există niciun indiciu că vreuna dintre aceste semnături aparţine pârâtului.
Mai mult, în opinia instanţei de fond, Adresa din 05 septembrie 1984, pe care se fundamentează sesizarea reclamantului, nu face dovada că pârâtul a desfăşurat activităţi care a suprimat sau a îngrădit drepturi fundamentale ale omului, deoarece conţine informaţii generale care nu sunt de natură să afecteze la nivel obiectiv şi subiectiv libertatea persoanei C..
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 851 din 18 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii sale.
Cu privire la primul motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că neregularitatea vizează modalitatea în care instanţa de judecată a reţinut, prin considerentele sentinţei, lipsa realizării unei corespondenţe între semnăturile indescifrabile din cuprinsul materialului arhivistic şi persoana pârâtului ce a fost chemat în judecată. Această reţinere a instanţei s-a făcut din oficiu fără ca pârâtul, deşi legal citat, să fi formulat în prezenta cauză vreun punct de vedere şi să se fi prevalat în termenul legal de dreptul de a contesta scrierea sau semnătura, precum şi fără punerea în discuţia părţilor – în condiţii de contradictorialitate – a chestiunii emanaţiei înscrisului, instanţa încălcând în acest fel normele de procedură prevăzute la art. 301, respectiv art. 14 C. proc. civ.
Astfel, în contextul pasivităţii procesuale totale a pârâtului, deşi legal citat, instanţa prin contestarea apartenenţei semnăturilor indescifrabile şi, implicit, a emanaţiei înscrisurilor de la pârât, a încălcat normele de procedură de la art. 301 alin. (1) C. proc. civ., prerogativă configurată ca parte componentă a obligaţiei de a recunoaşte sau nu înscrisul, care este intim legată de persoana de la care se pretinde că a emanat înscrisul.
Prin urmare, a apreciat că instanţa nu poate contesta, din oficiu, semnătura de pe cuprinsul documentelor prezentate, în contextul în care norma de procedură de la art. 301 alin. (1) C. proc. civ. îi conferă acest drept strict pârâtului.
Prin faptul că nu a depus întâmpinare şi nu s-a înfăţişat la termenele de judecată, deşi a fost legal citat, intimatul-pârât şi-a asumat consecinţele care decurg din voita neparticipare la judecată, consecinţe ce se subsumează principiului că hotărârea ce se va pronunţa în cauză îi va fi pe deplin opozabilă, în ciuda neprezentării sale.
În consecinţă, a conchis că reţinerea unei pretinse nerealizări a corespondenţei dintre semnăturile olografe şi persoana intimatului-pârât, fără ca acesta din urmă să conteste în termen semnăturile, încalcă regula de procedură prevăzută la art. 301 alin. (1) C. proc. civ., deoarece doar intimatul-pârât putea valorifica posibilitatea contestării scrierii sau semnăturii, însă nu a uzitat de aceasta în termenul legal, iar starea lui de pasivitate faţă de cadrul litigios nu poate fi interpretat în contra susţinerilor reclamantului.
În al doilea rând, recurentul a arătat că chestiunea litigioasă ce a determinat soluţia pronunţată în speţă, anume lipsa unei scripte de comparaţie pentru stabilirea corespondenţei semnăturii indescifrabile, nu a fost în niciun moment supusă discuţiei părţilor, înfrângându-se principiul contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.
Dacă prima instanţă avea îndoieli asupra veridicităţii înscrisului acest aspect nu trebuia să ducă la înlăturarea actului, ci instanţa avea obligaţia să pună în discuţia părţilor verificarea de scripte. Or, instanţa nici nu a pus în discuţia părţilor necesitatea verificării de scripte, după cum nu a pus în discuţia părţilor nici necesitatea comparării semnăturii indescifrabile cu alta care să fie însoţită şi de numele în clar.
În consecinţă, soluţia nu se putea întemeia pe faptul pretinsei necorespondenţe a semnăturii olografe, câtă vreme nici acest aspect, nici necesitatea verificării de scripte nu au fost supuse dezbaterii contradictorii.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că instanţa a făcut o eronată interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, ca urmare a constatării unei necorespondenţe între semnăturile indescifrabile şi persoana pârâtului, aceasta a apreciat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile pentru circumscrierea în sfera noţiunii de lucrător al Securităţii.
Astfel, a opinat că raţionamentul primei instanţe în interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este contradictoriu şi lacunar, deoarece aceasta respinge cererea pe considerentul pretinsei necorespondenţe a semnăturii olografe.
A susţinut că înscrisul pe care se întemeiază acţiunea în constatarea calităţii de lucrător în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A. aparţine acestuia, fiind asumat prin semnătură. Documentul atribuit pârâtului poartă atât semnătura acestuia, cât şi menţiunea indicativului său, F21/B...., indicativ prezent în antetul acestui document. Indicativul reprezintă denumirea convenţională uzitată de Securitate pentru unităţile militare şi a ofiţerilor şi probează afilierea pârâtului.
Astfel, consideră că sunt relevante în speţă file din dosarul x, în extras – dosare instrumentate tot de intimatul-pârât în calitate de ofiţer al Securităţii, în vederea argumentării tezei probatorii că semnătura indescifrabilă din materialul probator depus în primă instanţă aparţine intimatului-pârât.
A mai arătat că îndeplinirea condiţiilor de fond ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, reiese din documentul care a stat la baza acţiunii sale. Astfel, Adresa Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul "F" (cu profil de Investigaţii, n.n.) către Securitatea Municipiului Bucureşti, din 05.09.1984, document olograf şi constă în gestionarea de către intimat a informaţiilor obţinute prin investigaţiile desfăşurate de Securitate, din care se poate observa implicarea ofiţerului în acţiunea informativă deschisă asupra titularului dosarului nr. x.
În acest sens, a menţionat că este lipsit de importantă dacă informaţiile prelucrate de pârât duceau la concluzia că persoana urmărită avea sau nu atitudini potrivnice regimului comunist.
Pârâtul prelucra informaţii legate de viaţa personală şi familială a cetăţeanului urmărit - rezultate din diverse acte de urmărire informativă - şi, astfel, încălca dreptul la viată privată al acestui cetăţean, indiferent dacă din informaţiile obţinute şi prelucrate abuziv de Securitate rezulta că persoana urmărită nutrea convingeri potrivnice regimului comunist sau că, dimpotrivă, avea opinii neutre ori favorabile autorităţilor.
Este evident că încălcarea dreptului la viată privată presupune obţinerea sau prelucrarea unor informaţii legate de viaţa personală şi familială, de convingerile unei persoane, indiferent de natura acestor convingeri care ajungeau, în mod nepermis, la cunoştinţa Securităţii.
Încălcarea dreptului la viată privată s-a produs prin transformarea unor informaţii cu caracter personal în obiect de lucru al Securităţii, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale şi fără permisiunea celui urmărit.
Atât timp cât a prelucrat informaţii cu caracter personal, legate de opiniile politice, preocupările, intenţiile, viaţa familială şi anturajul persoanei urmărite, fără cunoştinţa şi fără acordul acesteia şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, a susţinut că pârâtul a îngrădit dreptul celui urmărit la viată privată.
De asemenea, a opinat că nu prezintă relevanţă dacă informaţiile au fost obţinute prin presiuni sau prin mijloace mai puţin violente, atât timp cât se dovedeşte intruziunea nejustificată în viaţa personală a celui urmărit.
Astfel, intimatul-pârât, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme, iar, în speţa dată, îngrădirea drepturilor s-a produs în momentul în care ofiţerul a cules informaţii despre titularul dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S).
În concluzie, a menţionat că judecătorul fondului a interpretat şi aplicat greşit norma de drept substanţial ce atrage circumscrierea în sfera calităţii de lucrător al Securitătii, din moment ce intimatul-pârât a avut calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989, deoarece acesta a fost angajatul fostei Securităţi, având gradul de locotenent major în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul "F" (1984), iar, în calitatea menţionată, intimatul-pârât să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi si libertăţi fundamentale ale omului. Este incontestabil că activităţile de îngrădire sau suprimare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului au aparţinut intimatului-pârât.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât A. nu a formulat apărări la recursul declarat de recurentul-reclamant.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi de temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru considerentele ce se vor succede în continuare.
Cu privire la motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:
Potrivit acestui text legal, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Recurentul-reclamant a invocat faptul că instanţa de fond a încălcat normele de procedură prevăzute de art. 301 şi art. 14 C. proc. civ., prin modalitatea în care aceasta a reţinut, prin considerentele sentinţei, lipsa realizării unei corespondenţe între semnăturile indescifrabile din cuprinsul materialului arhivistic şi persoana pârâtului ce a fost chemată în judecată, din oficiu, în contextul în care pârâtul nu s-a prevalat în termenul legal de dreptul de a contesta scrierea sau semnătura, precum şi fără să pună în discuţia părţilor – în condiţii de contradictorialitate – a chestiunii emanaţiei înscrisului.
Potrivit art. 301 alin. (1) C. proc. civ., acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie să conteste scrierea ori semnătura. Contestarea scrierii sau semnăturii poate fi făcută, la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancţiunea decăderii.
Potrivit art. 14 alin. (4) C. proc. civ., părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.
Înalta Curte că instanţa de fond a nesocotit ambele norme de procedură deoarece
a reţinut că adresa din 05 septembrie 1984 nu este semnată olograf de pârât, fără să fi pus în discuţia contradictorie a părţilor pretinsa incertitudine cu privire la emanaţia semnăturii de pe acest înscris, în contextul pasivităţii procesuale a pârâtului care, deşi legal citat, nu a formulat vreun punct de vedere şi nu s-a prevalat în termenul legal de dreptul de a contesta semnătura.
Prin urmare, apreciind că este necesară lămurirea situaţiei de fapt în raport şi de probele ce au fost administrate în cauză pentru dovedirea acesteia, Înalta Curte va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe care urmează a stabili în condiţii de contradictorialitate şi cu respectarea principiului dreptului la apărare dacă înscrisul reprezentând Adresa din 05 septembrie 1984, depus în probaţiune de reclamant, a fost semnat sau nu de către pârât.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza acţiunea reclamantului în raport cu temeiurile de drept invocate, prin raportare la înscrisurile existente la dosar.
Motivul de casare astfel reţinut, face inutilă examinarea celorlalte critici formulate prin motivele de recurs invocate.
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, fiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 851 din 18 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 851 din 18 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 396 raportat la art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.