Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2023 la data de 31.07.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul dc asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului ALPELISIB (denumire comercială PIQRAY) pentru indicaţia terapeutică cancer mamar local avansat sau metastatic, cu receptori hormonali(HR) pozitivi, fără receptor 2 al factorului uman de creştere epidermică (HER2) cu mutaţie PIK3CA, după progresia bolii în urma administrării unui tratament endocrin în monoterapie.
2. Hotărârea atacată
Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 204 din 18 octombrie 2023, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa procedurii prealabile şi a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 204 din 18 octombrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a criticat soluţia primei instanţe, considerând că aceasta a admis în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe motiv că nu s-a adresat în prealabil cu o cerere pârâţilor.
Contrar acestor susţineri, recurenta-reclamantă a arătat că, anterior promovării cererii de chemare în judecată, s-a adresat pârâţilor cu solicitările ce fac obiectul cauzei, aspect pe care îl dovedeşte cu înscrisurile anexate, în copie, recursului formulat, respectiv cererea adresată pârâţilor şi dovezile de comunicare prin poştă cu confirmare de primire.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare la recurs, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi de temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
II. Soluţia instanţei de recurs
II.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 C. proc. civ., argumentele invocate de recurentă se pot circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi Cod, recurenta pretinzând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept referitoare la existenţa actului administrativ asimilat (respectiv refuzul implicit de soluţionare a unei cereri administrative).
În atare situaţie, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare.
II.2. În ceea ce priveşte fondul recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea prezentată la pct. I.1 al prezentei decizii şi, de altfel, a reţinut şi prima instanţă, demersul judiciar al reclamantei vizează o acţiune în contencios administrativ generată de refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, motivându-şi soluţia pronunţată pe faptul că reclamanta nu a făcut dovada că anterior formulării acţiunii care face obiectul prezentului dosar s-a adresat autorităţilor publice pârâte cu o cerere administrativă privind drepturile şi interesele pretinse în cauza de faţă, iar aceste autorităţi au refuzat în mod nejustificat să soluţioneze cererea respectivă sau nu i-au răspuns în termenul legal.
Deşi raţionamentul primei instanţe este legal şi temeinic, reclamanta a făcut dovada formulării cererii administrative şi a refuzului nejustificat de soluţionare a ei în faţa instanţei de recurs. Într-adevăr, potrivit art. 492 alin. (1) C. proc. civ., "în instanţa de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepţia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancţiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea".
În acest context, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante.
Prin urmare, reţinând că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a lăsat nesoluţionat fondul cauzei, în sensul că nu a stabilit dacă refuzul pârâţilor este justificat ori nejustificat, respectiv dacă autoritatea pârâtă a lezat sau nu drepturile sau interesele legitime ale reclamantei.
Aşa fiind, casarea cu trimitere se impune pentru soluţionarea în mod efectiv a fondului cauzei, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a accesului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
IV. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere argumentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 497 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 204 din 18 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 204 din 18 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 396 raportat la art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.