Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 13 septembrie 2023, sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Unitatea Administrativ - Teritorială Oraşul Sinaia şi Consiliul Local al Oraşului Sinaia au solicitat, în contradictoriu cu Administraţia Naţională Apele Române şi Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa, instituirea următoarele obligaţii în sarcina pârâtelor:

- obligaţia de a achita o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, timp de un termen de 3 luni calculat de la data comunicării încheierii care se va pronunţa;

- obligaţia de a le achita reclamantelor penalităţi în cuantum de 1.000 RON stabilite pe zi de întârziere, timp de un termen de 3 luni socotit de la data comunicării încheierii prin intermediul căreia instanţa dispune obligarea pârâtelor să achite amenda.

De asemenea, reclamantele au solicitat a se lua act de faptul că îşi rezervă dreptul de a solicita pe cale separată rambursarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Reclamantele au învederat că finalitatea cererii de chemare în judecată constă în executarea silită a obligaţiilor instituite în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 33 pronunţată la data de 24.02.2021 de Curtea de Apel Ploieşti în soluţionarea dosarului nr. x/2020, care a rămas definitivă prin efectul respingerii recursurilor exercitate împotriva acesteia, prin decizia civilă nr. 1114 din data de 07.12.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 43 C. civ. pronunţată la 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Naţională Apele Române, ca nefondată, a admis cererea formulată de reclamantul Oraşul Sinaia şi Consiliul Local al Oraşului Sinaia, în contradictoriu cu Administraţia Naţională Apele Române şi Administraţia Bazinală De Apă Buzău – Ialomiţa şi a obligat autorităţile pârâte, Administraţia Naţională Apele Române şi Administraţia Bazinală Buzău – Ialomiţa, la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, acordând reclamanţilor penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ., în cuantum de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere, pentru un termen maximum de 3 luni, socotit de la data comunicării încheierii privind stabilirea amenzii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 43 C. civ. pronunţată la 29 noiembrie 2023 la Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa şi Administraţia Naţională "Apele Române", care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

3.1. Pârâta Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa a susţinut că instanţa de fond nu a acordat importanţa datorată aspectelor referitoare la calitatea sa de instituţie publică şi condiţiile în care se pot angaja anumite categorii de cheltuieli.

Astfel, prezintă pe larg modul în care nu a stat în pasivitate, făcând demersuri în sensul respectării şi ducerii la îndeplinire a măsurilor stabilite de Curtea de Apel Ploieşti, explicând că, la data de 09.08.2023 contractul pentru măsurători/intabulare, era deja semnat, în luna octombrie 2023 măsurătorile pe raza Sinaia erau efectuate, recurenta comunicând acest aspect către UAT Sinaia şi a emis decizia pentru constituirea comisiei de delimitare, în data de 16.11.2023. Ulterior, în data de 05.12.2023, a avut o întâlnire de lucru la sediul Primăriei Sinaia pentru a discuta pe baza măsurătorilor/delimitărilor efectuate si transmise, moment la care Comisia de delimitare, reprezentanţii A. (prestatorul contractului pentru efectuare de măsurători in vederea intabulării) si reprezentanţii Serviciului Patrimoniu si Cadastru din aparatul Primarului al UAT Sinaia au purtat discuţii in vederea stabilirii de comun acord a ariei ce se va intabula.

Faţă de această stare de fapt consideră că nu se impunea stabilirea de penalităţi la un nivel atât de oneros in sarcina instituţiei pârâte, întrucât au efectuat demersuri in vederea executării obligaţiei stabilite prin sentinţa nr. 33/2021, prin contractarea de servicii de cadastru şi intabulare a terenului aferent albiilor minore a râului Prahova, în lungime de aproximativ 90 km curs de apa,

A solicitat a se avea în vedere faptul că un asemenea demers, delimitarea de albie minoră, este o activitate de o anumita anvergura şi că, nu avea posibilitatea de a efectua asemenea delimitări pe tronsoane izolate, respectiv doar Calea x, aşa cum si-a dorit reclamanta.

A mai precizat că, de-a lungul timpului neînţelegerile intervenite în relaţia cu U.A.T. Sinaia au fost determinate de problemele referitoare la regimul juridic al imobilelor, după momentul la care a intabulat albia minoră reprezentând domeniul public al Statului Roman. Astfel cum s-a reţinut şi în Sentinţa 33/2021, pagina 15, paragraful final, pentru edificarea construcţiilor pe imobilul a cărui delimitare se solicita, au fost executate lucrări prin care a fost deviat cursul râului Prahova. Aceste lucrari au fost de supraînălţare a terenului, fiind executate umpluturi ce au determinat mărirea cotei imobilului, care are ca efect scoaterea terenului din regimul de albie minora si aproprierea sa către domeniul UAT Sinaia, deci modificarea regimului juridic al acestuia.

A solicitat admiterea recursului, si pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, urmând a se lua în considerare faptul ca recurenta-pârâtă a iniţiat acţiunea de delimitare, care se află în faza finală, la acest moment, motiv pentru care trebuie respinsă cererea de aplicare a penalităţilor de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere şi stabilirea penalităţilor către U.A.T. Sinaia într-un cuantum minim admis de lege.

3.2. Prin motivele de recurs, pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" după prezentarea situaţiei de fapt, a susţinut că nu se impune stabilirea de penalităţi în sarcina instituţiilor pârâte, dat fiind faptul că au fost efectuate demersuri în vederea executării obligaţiei stabilite prin sentinţa nr. 33/2021.

- critică soluţia pronunţată de către instanţa de fond asupra excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât prin Legea nr. 107/1996, H.G. nr. 1176/2005, O.U.G. rn. 107/2002, O.U.G. nr. 43/2015, O.U.G. nr. 43/2016, pârâta Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa are personalitate juridică. Activitatea ANAR se realizează prin administraţiile bazinale de apă din subordine, cu personalitate juridică.

În concret susţine că nu se poate reţine ca ambele pârâte sa aibă calitatea de debitoare, respectiv de a delimita albia minoră, atâta timp cât există norme de drept şi faţă de calitatea recunoscuta prin considerentele art. 8 si art. 9 din Metodologia de delimitare a albiilor minore ale cursurilor de apa care aparţin domeniului public al statului, care a abrogat Ordinul nr. 326/2007, chiar daca evenimentul legislativ a intervenit între momentul pronunţării sentinţei instanţei de fond şi cel al soluţionării recursului, iar noul Ordin nu mai prevede modul de organizare si funcţionare, componenta si atribuţiile comisiilor de delimitare constituite sunt stabilite de Administraţia Naţională Apele Romane, astfel cum se stipula in cuprinsul art. 26 alin. (2) din Ordinul nr. 326/2007.

- susţine că nu a exprimat un refuz nejustificat şi s-a conformat titlului executoriu. Astfel, menţionează că la solicitarea Administraţiei Bazinală de Apa Buzău - Ialomiţa, respectiv la data acordului ordonatorului principal de credite, încă nu erau încheiate cele 3 luni în care, potrivit alin. (4) al art. 906 C. proc. civ. ar fi trebuit îndeplinită măsura impusă. Prin urmare, e necesar să se constate şi să se dea valoare acţiunilor de conformare faţă de obligaţiile dispuse prin sentinţa nr. 33/2021, instituţiile pârâte demarând acţiuni în sensul respectării şi ducerii la îndeplinire a masurilor stabilite de Curtea de Apel Ploieşti.

În dovedirea faptului că nu au stat in pasivitate şi că au demarat acţiuni, prezintă etapizat demersurile efectuate, respectiv că după rămânerea definitivă a sentinţei nr. 33/2021 pârâta Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa a solicitat acordul de demarare a procedurii de achizitie servicii de cadastru in luna iulie 2023. Ulterior, au îndeplinit diferite proceduri şi s-a întrunit comisia de delimitare, în luna noiembrie 2023.

Se mai susţine că, spre deosebire de actuala reglementare, Metodologia aprobata prin Ordinul 326/2007 prevedea constituirea unor comisii ce aveau ca membrii reprezentanţi ai institutiei pârâte, ai OCPI, ai terenurilor riverane imobilului pentru care se executa delimitarea, demers de delimitarea de albie minora de o anumita anvergura şi ca, in pozitia sa de institutie publica, nu avea posibilitatea de a le efectua doar pe tronsoane izolate, respectiv doar Calea x, asa cum a cerut reclamanta.

A solicitat a se avea în vedere buna sa credinţă, întrucât instituţiile pârâte nu au rămas în pasivitate şi au efectuat demersuri pentru îndeplinirea obligaţiei din sentinţa nr. 33/2021, însă fiind instituţii de stat, au fost obligate să respecte calendarul bugetar, asigurarea finanţării pentru obiectivele pe care le-au propus, situaţii ce au dus la unele întârzieri în efectuarea delimitării albiei minore a râului Prahova.

A solicitat instanţei admiterea recursului, si pe fond respingerea cererii, urmând a se lua în considerare faptul că Administraţia Bazinală de Apa Buzău — Ialomiţa a iniţiat acţiunea de delimitare, că aceasta este în faza finala, motiv pentru care trebuie respinse penalităţile de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere si stabilirea penalităţilor către U.A.T. Sinaia într-un cuantum minim admis de lege.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare în cuprinsul căreia au solicitat, în principal, anularea recursului promovat de Adm. Bazinală de Apă Buzău, motivele de recurs nu se încadrează în ipotezele prev.art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte constată întemeiată excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, astfel că recursul este nul, iar recursul declarat de pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" este nefondat.

a) În ceea ce priveşte recursul formulat de Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului promovat de către pârât.

Înalta Curte constată întemeiată excepţia invocată, fiind incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)." Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 din C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Partea recurentă a expus pe larg istoricul speţei, reiterând criticile din cuprinsul întâmpinării depuse la instanţa de fond. Astfel, a prezentat detalii despre demersurile făcute pentru respectarea măsurilor stabilite de Curtea de Apel Ploieşti, inclusiv semnarea contractului pentru măsurători şi intabulare în august 2023 şi efectuarea măsurătorilor în octombrie 2023. A menţionat că au comunicat rezultatele către UAT Sinaia şi a emis decizia pentru constituirea comisiei de delimitare. În decembrie 2023 a avut loc o întâlnire de lucru pentru stabilirea ariei de intabulat.

Totodată recurenta consideră că nu era necesară stabilirea de penalităţi, având în vedere demersurile făcute în executarea obligaţiei prin contractarea de servicii de cadastru şi intabulare a albiilor minore ale râului Prahova. A precizat că delimitarea albiei minore este o activitate complexă şi că neînţelegerile cu U.A.T. Sinaia au fost legate de regimul juridic al imobilelor după intabulare.

Din cuprinsul cererii de recurs rezultă doar critici de netemeinicie asupra hotărârii pronunţate de către prima instanţă. Aceste critici nu se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, ca atare, nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs deoarece, în actuala reglementare, permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie. Astfel, în contextul legislativ actual, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua, în acest scop, probele, ci doar competenţa de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond. Prin urmare, criticile care tind la reevaluarea probelor şi schimbarea situaţiei de fapt, reţinută în etapa procesuală anterioară, reprezintă aspecte de netemeinicie care nu vor face obiect al controlului judiciar în recurs, deoarece dezvoltarea unor atare motive de recurs nu se încadrează în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În acest context, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Mai mult, s-a arătat în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, că motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a susţinerilor de la fondul cauzei, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în acest text de lege.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

b) În ceea ce priveşte motivele de recurs depuse de către recurenta-pârâtă Administraţia Naţională "Apele Române", Înalta Curte constată nefondate criticile formulate şi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin motivele de recurs instituţia pârâtă ANAR critică soluţia pronunţată asupra excepţia lipsei calităţii procesuale pasive (activitatea sa a fost stabilită prin acte normative în sensul că se realizează prin administraţiile bazinale de apă din subordine, cu personalitate juridică, iar pârâta ABA Buzău are personalitate juridică), susţine că nu a exprimat un refuz nejustificat (a făcut demersuri pentru executarea sentinţei), invocă termenul special de 3 luni prevăzut de art. 906 alin. (4) din C. proc. civ. pentru executarea sentinţei şi menţionează că a comunicat în luna octombrie instituţiei intimate chiar delimitarea albiei minore.

Înalta Curte constată că, prin hotărârea recurată s-a stabilit aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere (în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004) şi aplicarea unei penalităţi de 1000 RON pe zi de întârziere (în baza art. 906 din C. proc. civ.) pentru neexecutarea sentinţei nr. 33 din 24.02.2021 a Curţii de Apel Ploieşti a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursurilor formulate de pârâte, prin Decizia nr. 1114 din 01.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa de recurs nu poate reţine critica recurentei pârâte sub aspectul că nu are calitate procesuală pasivă, motivată în sensul că procedura internă s-a modificat şi calitate ar avea în cauză doar Administraţia Bazinală de Apă Buzău – Ialomiţa (ce are personalitate juridică) potrivit dispoziţiilor legale incidente (Legea nr. 107/1996, H.G. nr. 1176/2005, O.U.G. nr. 107/2002, O.U.G. nr. 43/2015, O.U.G. nr. 43/2016).

Sub acest aspect, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că, pe parcursul soluţionării dosarului nr. x/2020, după pronunţarea sentinţei din 24.02.2021, dar înainte de pronunţarea Deciziei din 01.03.2023, Ministerul Mediului a emis un nou ordin (nr. 2115/17.11.2021) care a abrogat ordinul anterior privind delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apă. Noul ordin nu mai prevede stabilirea comisiilor de delimitare de către Administraţia Naţională Apele Române, aşa cum era stipulat în ordinul anterior. Evenimentul legislativ s-a întâmplat între pronunţarea sentinţei şi soluţionarea recursului, dar sentinţa a fost menţinută integral prin decizia ulterioară, astfel că ambele pârâte sunt obligate să realizeze delimitarea albiei minore de albia majoră a râului Prahova în zona oraşului Sinaia. Trebuie precizat că modificarea unei proceduri interne după pronunţarea unei sentinţe (care a fost menţinută în tot prin decizia ICCJ nr. 1114/2023) nu exonerează autoritatea de la executarea obligaţiei stabilite anterior.

Instanţa de recurs nu poate reţine ca fiind fondată susţinerea recurentei-pârâte sub aspectul aplicării termenului stabilit prin dispoziţiile art. 906 alin. (4) din C. proc. civ. întrucât, în principal, termenul de 3 luni începe să curgă de la comunicarea încheierii de aplicare penalităţi, amenda efectivă fiind aplicată în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 pe procedura specială, şi nu pe dreptul comun. Trebuie precizat că doar penalităţile au fost stabilite în baza C. proc. civ., pentru situaţia neexecutării în termen a lucrării.

Este nefondată susţinerea instituţiei pârâte, în sensul că nu a stat în pasivitate prezentând etapizat demersurile efectuate, respectiv că au îndeplinit diferite proceduri întrunind comisia de delimitare în luna noiembrie 2023, astfel că este necesar a se avea în vedere buna sa credinţă, făcând tot ce a putut pentru a îndeplini obligaţia stabilită din sentinţa nr. 33/2021. Arată că fiind instituţii de stat, au fost obligate să respecte calendarul bugetar, asigurarea finanţării pentru obiectivele pe care le-au propus, situaţii ce au dus la unele întârzieri în efectuarea delimitării albiei minore a râului Prahova.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul motivelor de recurs pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" susţine că în luna octombrie 2023 a comunicat reclamantei UAT Sinaia chiar delimitarea albiei minore, dar ulterior, în cuprinsul aceloraşi motive menţionează că abia în noiembrie 2023 a fost constituită comisia de delimitare, lună în care (noiembrie 2023) instituţia recurentă explică că a primit o adresă din partea intimatei-reclamante prin care i se solicita o întâlnire de lucru în vederea delimitării.

În mod legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că abia la data de 16.11.2023 s-a constituit comisia de delimitare, astfel că ceea ce s-a transmis prin e-mail reclamanţilor la data de 12.10.2023 nu a reprezentat delimitarea albiei minore a râului Prahova.

Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului că "până la momentul pronunţării hotărârii reprezentanţii intimatei-reclamante nu au fost invitaţi la vreo activitate a comisiei, care s-a constituit, de altfel, după efectuarea măsurătorilor cadastrale", astfel cum dispun de altfel dispoziţiile art. 26 din Ordinul nr. 326/2007, în vigoare la momentul începerii procedurii şi art. 8 din Ordin nr. 2115/2021 (în vigoare după pronunţarea sentinţei 33/2021).

Instanţa de recurs constată că pârâtele nu au îndeplinit obligaţia stabilită prin titlul executoriu în termenul de 30 de zile şi au întârziat demararea demersurilor necesare, iar activitatea de delimitare nu a fost organizată şi nu s-au stabilit responsabilităţile şi competenţele comisiei de delimitare conform ultimului Ordin.

Nu are fundament susţinerea că este instituţie de stat, fiind obligată să respecte calendarul bugetar, asigurarea finanţării pentru obiectivele pe care le-au propus, întrucât sentinţa a cărei executare trebuia respectată a fost pronunţată în luna februarie 2021.

Este nefondată şi critica vizând faptul că în mod eronat s-a reţinut culpa recurentei-pârâte pentru neexecutarea obligaţiei stabilită prin sentinţă. În acest sens, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, simpla solicitare a Administraţiei Naţionale Apele Române către Administraţia Bazinală de Apă Buzău Ialomiţa, făcută în iulie 2023, după expirarea termenului legal de 30 de zile pentru executarea din oficiu a sentinţei nr. 33 din 2021, nu este suficientă pentru exonerarea de răspundere. Mai mult, administraţiile bazinale (chiar dacă au personalitate juridică proprie) sunt subordonate autorităţii centrale, care era obligată prin titlu şi avea capacitatea de a întreprinde demersurile necesare, din oficiu, pentru realizarea procedurilor de delimitare a albiei minore râului Prahova.

Concluzionând, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte referitoare la respectarea dispoziţiilor legale incidente în executarea sentinţei 33/2021, sentinţa recurată fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Administraţia Naţională "Apele Române", ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa invocată de intimaţii-reclamanţi.

Constată nul recursul declarat de Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa împotriva sentinţei nr. 43 C. civ. pronunţate la 29 noiembrie 2023 de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de Administraţia Naţională "Apele Române" împotriva sentinţei nr. 43 C. civ. pronunţate la 29 noiembrie 2023 de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024.