Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2024
Asupra acţiunii în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii deduse judecăţii
Cadrul procesual
La data de 17 aprilie 2024, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, iniţial sub nr. de dosar x/2024, contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători nr. 343 din data de 21.02.2024 şi acţiunea în anularea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Hotărârea nr. 1471/04.05.2023 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea solicitând anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii –Secţia pentru Judecători nr. 343 din data de 21.02.202024, ca fiind nelegală şi netemeinică, dar şi anularea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Hotărârea nr. 1471/04.05.2023 a secţiei pentru Judecători a CSM, ca fiind contrare legii şi Constituţiei.
În susţinerea cererii de anulare a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detaşarea şi delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea nr. 1471/04.05.2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 4 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi fiscal, arătând că art. 7 din Hotărârea nr. 1471/04.05.2023 reprezintă un act administrativ normativ, potrivit art. 2 lit. c) şi art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice afectând deja cariera judecătorilor şi drepturile acestora.
Apărările formulate în cauză
Împotriva contestaţiei formulate de contestatoarea–reclamantă A. intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detaşarea şi delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea secţiei pentru Judecători nr. 1471/04.05.2023 pentru lipsa plângerii prealabile, cu consecinţa respingerii acestuia, ca inadmisibil, excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii CSM –Secţia pentru Judecători nr. 343 din data de 21.02.2024 şi pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detaşarea şi delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1471/04.05.2023, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (1)1 şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi dispoziţiile art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie o procedură prealabilă obligatorie anterioară sesizării instanţei de judecată.
Alte aspecte procesuale
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 septembrie 2024 instanţa învestită cu cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A., reţinând ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 99 C. proc. civ., a disjuns capătul de cerere ce vizează acţiunea în anularea art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detaşarea şi delegarea judecătorilor aprobată prin Hotărârea CSM –Secţia pentru Judecători nr. 1471 din 04.05.2023 şi a dispus formarea unui nou dosar separat, acesta fiind înregistrat sub nr. x/2024, ce face obiectul prezentei judecăţi.
La primul termen de judecată în faţa instanţei învestite cu cererea de anulare a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detaşarea şi delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea secţiei pentru Judecători nr. 1471/04.05.2023, Înalta Curte, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., verificându-şi din oficiu competenţa de a judeca în primă instanţă prezenta pricină, invocă excepţia necompetentei materiale, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra acţiunii în anulare
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi art. 131 alin. (1) şi 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de a soluţiona în primă instanţă acţiunea în anulare ce face obiectul judecăţii, excepţie invocată din oficiu, instanţa constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va declina competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În prezentul dosar Înalta Curte este învestită de reclamanta A. cu o acţiune în anularea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detaşarea şi delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1471/04.05.2023.
În susţinea acţiunii sale reclamanta a invocat dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce prevăd că:
Art. 4 alin. (4) "Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege."
"ART. 8 (1) *) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."
Astfel, faţă de obiectul dedus judecăţii şi temeiul de drept invocat de reclamantă în susţinerea cererii sale, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe de a soluţiona în fond prezenta cerere, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 " Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Art. 97 pct. 1 din C. proc. civ.
"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."
Normele juridice reglementate de art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 instituie un caz de competenţă materială şi teritorială exclusivă în favoarea curţii de apel de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat, în situaţia în care se contestă un act emis sau încheiat de autorităţile publice centrale.
Totodată, se constată că instanţa supremă poate fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată doar în cazurile prevăzute expres prin lege în competenţa sa, conform art. 97 pct. 4 din C. proc. civ., text care nu este incident în cauză.
Astfel, raportat la obiectul judecăţii, ce vizează anularea art. 7 alin. (1) din Hotărârea secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1471/04.05.2023, ce reglementează Metodologia privind detaşarea şi delegarea judecătorilor, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Cum în cauză acţiunea în anulare a fost formulată, în calitate de reclamantă, de o persoană fizică ce are domiciliul în Bucureşti, iar actul ce face obiectul anulării a fost emis de o autoritate publică centrală, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti –Secţia de contencios administrativ şi fiscal .
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi, pe cale de consecinţă, va declina competenţa materială de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect acţiunea în anularea art. 7 alin. (1) din Hotărârea CSM –Secţia pentru Judecători nr. 1471 din 04.05.2023, ce reglementează Metodologia privind detaşarea şi delegarea judecătorilor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea în anularea art. 7 alin. (1) din Metodologia privind detaşarea şi delegarea judecătorilor aprobată prin Hotărârea CSM –Secţia pentru Judecători nr. 1471 din 04.05.2023, astfel cum a fost formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 octombrie 2024.