Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 29.06.2023, reclamantul A., cu domiciliul în loc. Câmpia Turzii, în contradictoriu cu pârâta Comuna Mirăslău, a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea integrală, efectivă şi punctuală a cererii sale din 10.03.2023.
În motivare, reclamantul a arătat, în esenţă, că nu a primit un răspuns la cererea sa de comunicare a unor informaţii cu privire la două titluri de proprietate. În argumentare, reclamantul a invocat atât Legea nr. 544/2001, cât şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 8 din O.G. nr. 27/2002.
Prin întâmpinarea din 03.08.2023, pârâta a invocat, printre altele, excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Alba, apreciind că este vorba despre un litigiu de fond funciar.
La termenul de judecată din 03.10.2023, instanţa de judecată a respins excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Alba şi a reţinut că această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, prin raportare la disp. art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 450 din 06.10.2023 a Tribunalului Alba, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată .
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs reclamantul, care a fost admis prin Decizia nr. 135 din 26.02.2024 a Curţii de Apel Alba Iulia .
Prin urmare, sentinţa a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi Insolvenţă .
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Hotărârea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi Insolvenţă
Prin Sentinţa Administrativă nr. 356/CAF/2024 din data de 03 iulie 2024 Tribunalul Alba – secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi Insolvenţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – secţia Mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În pronunţarea acestei soluţii a reţinut Tribunalul Alba că demersul judiciar al reclamantului vizează obligarea pârâtei Comuna Mirăslău la soluţionarea integrală şi efectivă a cererii transmise instituţiei publice la data 10.03.2023.
În consecinţă, raportat la petitul acţiunii, instanţa a constatat că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în sensul art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt incidente disp. art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ şi, prin urmare, în considerarea calităţii de persoană fizică a reclamantului, a reţinut că instanţa competentă, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze prezenta cauză în fond este cea în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul acestuia, respectiv Tribunalul Cluj.
Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale
Prin sentinţa civilă nr. 2223/2024 din data de 20 septembrie 2024 Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis la rându-i excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de instanţă, declinând competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Mirăslău, înregistrată sub nr. de dosar x/2023 în favoarea Tribunalului Alba.
În pronunţarea acestei soluţii Tribunalul Cluj a reţinut în esenţă că, urmare a Deciziei de casare cu trimitere nr. 135 din 26.02.2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, instanţa de fond, în rejudecare, reevaluând obiectul cauzei, a reţinut că acesta se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în raport de care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială.
În speţă, s-a apreciat că problema de drept ce se impune a fi analizată este dacă, în al doilea ciclu procesual, după casarea cauzei cu trimitere, prima instanţă mai poate proceda la verificarea competenţei sale. În această privinţă, se poate observa că necompetenţa teritorială de ordine publică nu a fost invocată nici în faţa instanţei de fond din primul ciclu procesual, nici ca motiv de recurs. Mai mult decât atât, în dispozitivul deciziei civile nr. 135 din 26.02.2024 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost indicată expres instanţa competentă să soluţioneze cauza pe fond, respectiv Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi Insolvenţă.
Deşi, în aparenţă, soluţia casării cu trimitere presupune reluarea litigiului în integralitatea sa, Tribunalul Cluj a apreciat că, din punct de vedere procedural, instanţa nu mai poate pune în discuţie aspecte legate de competenţa sa, în cel de-al doilea ciclu procesual, limita prevăzută de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. fiind depăşită, chiar dacă incidenţa unei norme legale de stabilire a competenţei ar rezulta din reevaluarea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată
Având în vedere că, în prezenta cauză, instanţa de recurs nu a fost sesizată cu motivul prevăzut de art. 488 alin. alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei nu mai poate fi pusă în discuţie de către instanţa de fond, în al doilea ciclu procesual.
Pentru aceste motive, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Cluj, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba., însă, în temeiul art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, conform prevederilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei şi a înainta dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în litigiul pendinte, va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
În speţă, conflictul priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei şi s-a ivit în soluţionarea cauzei în primă instanţă, în rejudecare după casare cu trimitere.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 29.06.2023 sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Comuna Miraslău la soluţionarea integrală, efectivă şi punctuală, potrivit cerinţelor şi nevoilor punctelor cererii din 10.03.2023, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 450/CAF/2023 pronunţată la data de 06.10.2023 Tribunalul Alba a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta COMUNA MIRASLĂU PRIN PRIMAR, pentru comunicare informaţii de interes public - Legea nr. 544/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 135/26.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2023, instanţa de control judiciar a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă.
În pronunţarea acestei soluţii, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că problema juridică dedusă analizei instanţei de control judiciar, astfel cum poate fi extrasă din ansamblul criticilor formulate în cererea de recurs, constă în verificarea legalităţii modalităţii de aplicare în concret a prevederilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi republicată, art. 2 din Legea nr. 544/2001 şi art. 8 din O.G. nr. 27/2002, de către instanţa de fond.
Totodată, a mai reţinut curtea că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta COMUNA MIRASLĂU a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea integrală, efectivă şi punctuală, potrivit cerinţelor şi nevoilor punctelor cererii din 10.03.2023, cu cheltuieli de judecată, învederând, în esenţă, că nu a primit răspuns la cerere deşi Legea nr. 544/2001 o obliga să-i răspundă în 30 de zile şi invocând în drept, art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată şi republicată şi art. 8 din O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Analizând motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, prin raportare la cele reţinute de instanţa de fond, respectiv Tribunalul Alba, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond, în primul rând, nu a lămurit care este obiectul litigiului dedus judecăţii din perspectiva motivelor invocate de reclamant în contextul în care acesta a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea integrală, efectivă şi punctuală, potrivit cerinţelor şi nevoilor punctelor cererii din 10.03.2023, invocând atât Legea nr. 544/2001 cât şi O.G. nr. 27/2002 şi Legea nr. 554/2004, ceea ce impunea cu necesitate solicitarea de lămuriri suplimentare cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept invocate, lămuriri necesare pentru explicarea şi lămurirea obiectului procesului, respectiv dacă solicitarea din cererea de chemare în judecată era întemeiată atât/numai pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 (din perspectiva art. 22 alin. (1) din aceasta) sens în care se impunea indicarea în concret a informaţiilor de interes public solicitate şi cu privire la care acesta se consideră vătămat în drepturile sale prevăzute în Legea 544/2001 cât şi/numai pe dispoziţiile O.G. nr. 27/2002 (din perspectiva art. 8 din O.G. nr. 27/2002) şi pe cele ale Legii nr. 554/2004, în contextul în care, în cererea de chemare în judecată, se invocă faptul că reclamantul nu a primit răspuns la cererea sa, respectiv că pârâta nu i-a soluţionat cererea şi nu i-a comunicat vreun răspuns.
Astfel, Curtea a reţinut că, instanţa de fond nu a analizat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată şi republicată şi art. 8 din O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, deşi reclamantul şi-a întemeiat cererea şi pe aceste dispoziţii legale, şi nu a analizat nici incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 544//2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, invocată întocmai de reclamant, şi raportul acestora cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi O.G. nr. 27/2002, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată precum şi a cauzei (motivelor de fapt şi de drept) cererii reclamantului, respectiv a dreptului şi vătămării concrete pretinse de reclamant.
Astfel, a reţinut instanţa de control judiciar că, în ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă, ca instanţă de fond, trebuia în mod prioritar să dea eficienţă dispoziţiilor legale prevăzute la art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. şi să procedeze la lămurirea situaţiei de fapt şi a motivării în drept invocată de reclamant, lămuriri necesare pentru explicarea şi lămurirea obiectului procesului, prin solicitarea prezentării de explicaţii reclamantului şi a punerii acestora în discuţia părţilor, după care să analizeze diferendul litigios dedus judecăţii astfel explicat şi lămurit.
Constatând că instanţa de fond nu a procedat la un examen efectiv al fondului cauzei din perspectiva obiectului şi cauzei (motivele de fapt şi de drept) cererii de chemare în judecată ce se impuneau a fi lămurite, nefiind identificat şi stabilit de către aceasta în mod lămuritor şi integral diferendul litigios dedus judecăţii, curtea de apel a reţinut că această împrejurare echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a dispus casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, adică la Tribunalul Alba – secţia a II-a Civilă, de Contencios Adminstrativ, Fiscal şi de Insolvenţă.
Urmare a acestei decizii de casare, în rejudecare, ţinând cont deopotrivă şi de dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., la primul termen de judecată fixat în cauză Tribunalul Alba a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a lămuri obiectul cererii, în sensul de a preciza dacă înţelege să se prevaleze de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar obiect al cerererii este refuzul soluţionării cererii formulate în data de 10.03.2023, sau solicită comunicarea unor informaţii de interes public în baza Legii nr. 544/2001, în acest caz urmând să precizeze în concret informaţiile de interes public solicitate a fi communicate de către pârâta comuna Mirăslău.
Conformându-se dispoziţiilor instanţei, la data de 25 iunie 2024 reclamantul A. a depus la dosar Precizare la acţiune, în cadrul căreia arată că obiect al cererii sale " este refuzul soluţionării cererii formulate la data de 10.03.2023, în condiţiile Legii nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) şi (2)."
În drept, a invocat art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Or, raportat la această precizare făcută de reclamant, urmare a dispoziţiilor exprese şi obligatorii date de instanţa de control judiciar, în mod corect Tribunalul Alba, la primul termen de judecată, după lămurirea obiectului judecăţii, a procedat la verificarea competenţei sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 C. proc. civ.
Cum, în primul ciclu procesual instanţa a judecat şi soluţionat litigiul prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 544/2001, calificând cererea formulată de reclamant ca fiind " cerere pentru comunicare informaţii de interes public", iar în cel de-al doilea ciclu procesual, în rejudecare, urmare a lămuririi obiectului procesului dispusă prin decizia de casare, aceeaşi instanţă a fost învestită cu un refuz de soluţionare a unei cereri, în sensul reglementat de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte constată că, deşi procesul se afla în cel de-al doilea ciclu procesual, iar necompetenţa nu a fost invocată ca motiv de recurs, în condiţiile în care instanţa de control judiciar a casat hotărârea iniţială tocmai pentru a se lămuri obiectul procesului, în rejudecare, faţă de precizarea la acţiune făcută de reclamant, în condiţiile în care cadrul normativ a fost modificat, instanţa de fond poate proceda la verificarea competenţei sale, astfel cum impun dispoziţiile art. 131 C. proc. civ.
Or, verificându-se actele şi lucrările dosarului din cel de-al doilea ciclu procesual, se constată că în cauză, având în vedere lipsa părţilor de la primul termen de judecată şi îndrumările obligatorii ale deciziei de casare, a existat situaţia excepţională reglementată de art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., ce prevede că " 2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop".
Prin urmare, verificarea competenţei de către Tribunalul Alba – secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, în rejudecare, la cel de-al II-lea termen de judecată, după recalificarea cererii, în urma precizării în mod clar de căre reclamant a obiectului cererii sale şi a temeiului de drept invocat, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ.
În condiţiile în care, în primul ciclu procesual instanţa a soluţionat litigiul prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 544/2001, iar în cel de-al doilea ciclu procesual, urmare a precizării de către reclamant a obiectului cererii sale, instanţa a fost învestită cu un litigiu de contencios administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004, fiind vorba, aşadar, de un alt cadrul normativ decât cel iniţial, aceasta era în drept să-şi verifice din nou competenţa, cum în mod corect a si procedat.
Astfel, raportat la petitul acţiunii, ce vizează obligarea pârâtei Comuna Mirăslău la soluţionarea integrală şi efectivă a cererii transmise instituţiei publice la data 10.03.2023 şi la temeiul de drept invocat expres de reclamant în Precizarea la acţiune (dosar dosarul Tribunalului Alba nr. 2812/107/2023*, în rejudecare), respectiv art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în sensul art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt incidente disp. art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, ce prevăd că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."
Aşa fiind, instanţa constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care are calitatea de reclamant o persoană fizică, aceasta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.
Cum domiciliul reclamantului A. este situat în Câmpia Turzii, jud. Cluj, Înalta Curte, în regulator de competenţă, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competenţa teritorială de soluţionare în primă instanţă a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Miraslău, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Miraslău în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 octombrie 2024.