Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub dosar nr. x/2024 la data de 01.02.2024, reclamanta A. a precizat că acţionează pentru a contesta toate măsurile administrative care i-au fost imputate odată cu înlocuirea sa de către o altă persoană în calitate de preşedinte în cadrul asociaţiei părinţi pentru elevi.
Prin rezoluţia din data de 02.02.2024, s-a pus în vedere reclamantei, sub sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată, să semneze cererea de chemare în judecată înaintată prin e-mail sau să expedieze un exemplar semnat al cererii, conform art. 194 lit. f) din C. proc. civ., şi să depună cererea de chemare în judecată, în atâtea exemplare câţi pârâţi sunt, pentru a fi comunicate, în acord cu dispoziţiile art. 195 coroborate cu art. 149 alin. (1) din C. proc. civ., să precizeze obiectul cererii, să depună numele şi prenumele, denumirea pârâtului şi adresa acestuia, să precizeze obiectul cererii, să indice motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, precum şi să arate dovezile pe care se sprijină cererea.
Întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile reţinute în sarcina sa, prin încheierea civilă nr. 87 din data de 27 februarie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus anularea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de şedinţă anterior menţionate, reclamanta A. a formulat cale de atac, fără a o încadra în vreunul dintre motivele de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Deliberând, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., asupra excepţiei de necompetenţă materială invocată din oficiu, în urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul căii de atac declarate în cauza de faţă îl reprezintă încheierea de şedinţă nr. 87 din data de 27 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2024, prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit art. 200 din C. proc. civ., republicat "(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197. (...) (3) Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3). (4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. (5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.(...)".
Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar sfera hotărârilor supuse recursului se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. - "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Într-adevăr, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", dar, în egală măsură, potrivit art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ "Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.".
Or, procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 200 C. proc. civ. nu este incompatibilă cu procedura de judecată stabilită de Legea nr. 554/2004, astfel că, odată urmată respectiva procedură de regularizare, inclusiv hotărârea ce se va pronunţa (încheiere) va fi susceptibilă de exercitarea căii de atac specifice (cererea de reexaminare).
Prin urmare, încheierea pronunţată în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată beneficiază de o cale de atac specială, respectiv cererea de reexaminare, nefiind incidente dispoziţiile art. 483 şi următoarele din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, care reglementează calea de atac a recursului.
În mod corespunzător, simplul fapt că partea şi-a intitulat «recurs» calea de atac formulată nu este determinant în calificarea acesteia, Înalta Curte reţinând în acest sens şi dispoziţiile art. 152 C. proc. civ. – "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.", precum şi faptul că această cale de atac nu conţine referiri punctuale la cadrul normativ specific recursului ori o încadrare a criticilor în motivele de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze cererea de reexaminare, devin incidente dispoziţiile art. 200 alin. (7) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)", astfel încât competenţa de soluţionare a acestei căi de atac revine Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, şi nu Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi prevederile art. 457 alin. (4) raportat la art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte, în urma calificării căii de atac declarate de reclamanta A. ca fiind o cerere de reexaminare, formulată potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de reexaminare, formulată de reclamantă A., în favoarea Curţii Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.