Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanţei obligarea pârâţilor la includerea în Lista medicamentelor cuprinzând denumirile comune internaţionale în regim de compensare 100% a medicamentului Pembrolizumab pentru indicaţia terapeutică tratamentul de primă linie al cancerului colorectal.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 127 din 24 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca netimbrată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul A. criticând-o în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
S-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., arătându-se că instanţa de fond nu a comunicat actul de procedură prin care i s-a pus în vedere obligaţia timbrării, la domiciliul procesual ales, respectiv la cabinetul de avocat B..
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul – pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea recursului pentru nemotivare, excepţie respingă în şedinţa publică.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că reclamantul a fost citat în faţa primei instanţe cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013, taxa trebuind a fi achitată în contul unităţii administrativ teritoriale de la domiciliul reclamantului, sub sancţiunea nulităţii.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt relevante
Recurentul – reclamant a învestit la data de 28.08.2023 Curtea de apel Bacău cu o acţiune privind obligarea pârâţilor Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la includerea în Lista medicamentelor cuprinzând denumirile comune internaţionale în regim de compensare 100% a medicamentului Pembrolizumab pentru indicaţia terapeutică tratamentul de primă linie al cancerului colorectal, afecţiune de care suferă.
Prin rezoluţia Preşedintelui completului de judecată din data de 30.08.2023 s-a pus în vedere reclamantului să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, potrivit art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013.
Curtea de apel, constatând că în dosar a fost ataşată o chitanţă de plată a taxei plătită de către cabinet de avocatură B. având ca beneficiar Direcţia Generală de Impozite şi taxe Locale Sector 4 - Bucureşti, deşi reclamantul domiciliază în municipiul Târgu Ocna, a dispus pentru primul termen de judecată citarea reclamantului cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare conform art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv să facă dovada că taxa judiciară de timbru achitată în prezenta cauză a fost făcută în contul de venituri al bugetului local al U.A.T. unde domiciliază, respectiv U.A.T. Târgu Ocna, sub sancţiunea anulării.
Întrucât reclamantul nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, la primul termen de judecată s-a dispus anularea acţiunii, în temeiul art. 197 teza a doua din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013.
În analiza recursului cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine că motivul prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Înalta Curte are în vedere că art. 14 din C. proc. civ., care reglementează principiul contradictorialităţii în procesul civil, stipulează la alin. (1) că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel, iar principiul contradictorialităţii constituie o garanţie a unui proces echitabil prin prisma exigenţelor cerute de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului procedurii de judecată propriu-zise.
De asemenea, potrivit art. 153 din C. proc. civ., care este alcătuit din norme imperative, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel, iar instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.
Instanţa de control judiciar constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a precizat în mod expres sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat B. din Bucureşti, str. x, corp A, însă citarea acestuia, împreună cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în contul unităţii administrativ teritoriale de la domiciliu s-a realizat, prin afişare, la domiciliul său din Târgu Ocna, Vîlcele, nr. 138, judeţul Bacău, astfel cum rezultă din "Înştiinţarea" aflată la dosarului de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 158 din C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156, astfel.
Dacă partea şi-a ales, în condiţiile legii, un domiciliu procesual pentru comunicarea actelor de procedură, instanţa dispune citarea părţii exclusiv la acest domiciliu, alegerea făcută fiind obligatorie atât pentru parte (care nu poate invoca vreo neregularitate reieşind din necomunicarea actelor la "domiciliul" său legal) cât şi pentru instanţă [care nu poate aprecia ca fiind legal îndeplinită comunicarea făcută altundeva decât la domiciliul ales conform art. 158 alin. (1) din C. proc. civ..].
Sancţiunea care intervine în ipoteza în care citarea nu s-a efectuat la domiciliul procesual ales este nulitatea procedurii de citare [citaţia şi dovada de înmânare sau procesul-verbal, după caz, fiind nule prin raportare la art. 157 alin. (3) din C. proc. civ. cu trimitere la alin. (1) lit. e) al aceluiaşi articol, respectiv art. 164 alin. (3) cu trimitere la alin. (1) lit. c)].
Textul art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. nu introduce vreo deosebire între felul persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, persoană fizică sau persoană juridică, motiv pentru care nici interpretarea nu poate fi făcută diferenţiat, astfel că, în ipoteza în care partea îşi alege domiciliul la sediul profesional al avocatului care îi asigură reprezentarea în proces, este suficient să indice cabinetul ori societatea de avocatură din care face parte avocatul şi la sediul profesional al căruia şi-a ales domiciliul, iar nu să precizeze în mod expres şi un avocat sau funcţionar din cadrul cabinetului, astfel, cum rezultă şi din dispoziţiile art. 162 alin. (1) din C. proc. civ., privind înmânarea citaţiei.
În speţă, caracterul expres al nulităţii determină prezumţia relativă a vătămării, potrivit art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., prezumţie care ar fi putut fi răsturnată doar dacă partea, citată la domiciliul legal, ar fi primit şi semnat citaţia, fiind astfel înştiinţată cu privire la termen, precum şi în legătură cu dispoziţia instanţei de a se acoperi viciul procedural prin achitarea taxei de timbru în contul unităţii administrativ – teritoriale de la domiciliu, ceea ce, însă, nu este cazul.
Prin urmare, se apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu respectă exigenţele procedurale impuse de textele de lege anterior menţionate, fiind lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi ţinând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie, se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 127 din 24 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.