Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Prahova şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, anularea adresei nr. x din 07.12.2016 a Baroului Prahova şi exonerarea sa de plata sumei de 200 RON stabilite prin această adresă; anularea Deciziei nr. 11 din 06.02.2017 a Consiliului Baroului Prahova; Anularea Hotărârii nr. 50 din 12.12.2015 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4026 din 30 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Baroul Prahova şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub numărul x/2017.
Prin sentinţa nr. 228 din 22 decembrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:
A respins excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de reclamant, ca neîntemeiată;
A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Prahova şi a dispus anularea Adresei nr. x/07.12.2016 a Baroului Prahova, a Deciziei nr. 11/06.02.2017 a Consiliului Baroului Prahova şi exonerarea reclamantului de la plata sumei de 200 RON;
A respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâtul Uniunea Naţională a Barourilor din România;
A admis în parte cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâtul Baroul Prahova să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 200 RON reprezentând taxă de timbru şi cheltuieli transport, respingând în rest cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, ca neîntemeiată:
A obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 RON reprezentând onorariu avocat, către pârâtul UNBR.
Prin decizia nr. 6336 din 16 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 06 aprilie 2017, 28 aprilie 2017 şi 16 octombrie 2017 şi a sentinţei civile nr. 4026 din 30 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.
A respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 11 decembrie 2017 şi 18 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.
A admis recursurile declarate de A. şi de Baroul Prahova împotriva sentinţei nr. 228 din 22 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub numărul x/2018*.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus scoaterea de pe rol şi înaintarea cauzei, pe cale administrativă, la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât, prin încheierea nr. 233/19.01.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea de strămutare a acestui dosar formulată de petentul A..
Ulterior, Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 8 martie 2023, pe cale administrativă, a dispus înaintarea cauzei Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 2 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Prin încheierea de şedinţă din 23 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de abţinere formulată de toţi judecătorii din cadrul Curţii de Apel Galaţi de la judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Prahova, cauza fiind trimisă spre soluţionare Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi
Prin încheierea din 08 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost suspendată judecarea cauzei promovată în contencios administrativ şi fiscal de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Prahova şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, pentru lipsa părţilor.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în data de 06 septembrie 2024, sub nr. x/2024.
În motivarea cererii de recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că instanţa a încălcat regulile prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât a suspendat judecata pentru lipsa părţilor, deşi cauza se afla în rejudecare, după casarea dispusă de ÎCCJ şi, deşi, în primul ciclu procesual, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa celei de recurs, părţile fuseseră prezente.
În plus, a mai arătat că, prin cererile de amânare a judecăţii cauzei şi de acordare a ajutorului public judiciar îşi exprimase în mod clar intenţia de a se judeca şi a nu lăsa cauza în nelucrare. Totodată, a susţinut că instanţa a respins cererile sale de ajutor public judiciar întemeiate pe Legea nr. 361/2022 şi O.U.G. nr. 51/2008, socotindu-le neconforme, fără însă a-i comunica elementele pe care trebuie să le completeze sau actele pe care trebuie să le depună în susţinerea lor şi fără a face vreo verificare care să-i permită respingerea lor.
Prin urmare, a apreciat că, prin încheierea recurată, judecătorul i-a respins cererile de amânare a judecăţii cauzei şi de acordare a ajutorului public judiciar şi apoi a suspendat ilegal cauza.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi Baroul Prahova şi Uniunea Naţională a Barourilor din România au formulat concluzii scrise prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere faptul că dosarul a fost repus pe rol, precum şi excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Totodată, au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 30 septembrie 2024, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 19 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate excepţia lipsei de interes, invocată de către intimaţii-pârâţi, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 458 C. proc. civ.: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, în condiţiile legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane".
Ca şi condiţie de exercitare a oricărei forme de manifestare a acţiunii civile, art. 33 C. proc. civ. prevede că "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".
Deşi nedefinit în mod formal de C. proc. civ., totuşi, din interpretarea dispoziţiilor acestuia, doctrina relevantă de drept procesual civil şi jurisprudenţa constantă în materie înţeleg interesul ca fiind acel folos practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia. Condiţia interesului de a fi determinat implică existenţa unui folos practic concret, apreciabil în speţă, iar nu de un interes de principiu. Pentru ca interesul să fie legitim şi personal, este necesar ca el să nu vină în conflict cu legea, iar folosul practic să îl vizeze pe cel care recurge la forma procesuală. În sfârşit, interesul este născut şi actual atunci când, dacă cel interesat nu ar recurge la acţiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
Pornind de la aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte reţine că, prin încheierea din 08 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii, pentru lipsa părţilor.
Din verificările efectuate în dosar se constată că, potrivit referatului întocmit la data de 02 septembrie 2024 de către doamna B., grefier arhivar din cadrul compartimentului arhivă a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa, la data de 25 iunie 2024, reclamantul A. a formulat cerere de repunere pe rol, înregistrată la dosarul cauzei, împreună cu o cerere de recuzare a judecătorului C..
Prin încheierea din 27 iunie 2024 a fost admisă cererea de abţinere formulată de domnul judecător C., dosarul nr. x/2017 fiind scos de pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi înregistrat spre competentă soluţionare la secţia II-a Civilă, sub nr. x/2017**, cu termen de judecată la 11 septembrie 2024, Completul C5 Fond.
Secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, la termenul din 11 septembrie 2024, a procedat la continuarea judecăţii cauzei, dispunând comunicarea către pârâţii Baroul Prahova şi Uniunea Naţională a Barourilor din România a înscrisurilor depuse de către reclamant, înscrisuri ce vizau: încuviinţarea probei cu înscrisuri (cererea de încuviinţare a probei cu înscrisuri care nu a fost comunicată); note scrise privind soluţionarea pe fond a cererii, precum şi prin care s-a invocat excepţia nelegalei compuneri a completului şi excepţia de nelegalitate a actului de repartizare a cauzei şi sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu două întrebări în interpretarea tratatului Uniunii Europene.
Totodată, s-a acordat termen şi faţă de lipsa de apărare a pârâţilor, pentru a se lua cunoştinţă de înscrisuri şi pentru a se discuta la termenul viitor excepţiile şi incidentele procedurale invocate.
Ulterior, ca urmare a incidentelor procedurale (cereri de abţineri formulate şi admise), la data de 23 octombrie 2024 a fost dispusă trimiterea dosarului spre competentă soluţionare secţiei I Civilă a Curţii de Apel Constanţa, acesta fiind înregistrat sub nr. x/2017***.
Prin încheierea din 23 octombrie 2024 cauza a fost amânată la data de 22 ianuarie 2025, cu citarea părţilor, fiind prorogată discutarea pertinenţei, concludenţei şi utilităţii probelor propuse de către reclamantul A., precum şi a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată tot de către reclamantul A..
În ipoteza dispunerii măsurii suspendării judecăţii, recursul se poate declara, potrivit dispoziţiilor art. 414 din C. proc. civ., pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecăţii, interesul fiind acela de a obţine reluarea şi continuarea judecăţii.
În cauză, se constată că recurentul-reclamant nu justifică un interes actual în susţinerea recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 8 februarie 2024, prin care s-a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., din moment ce judecata a fost reluată de către prima instanţă încă de la termenul din 11 septembrie 2024, astfel cum a rezultat în urma verificărilor efectuate prin intermediul aplicaţiei Ecris.
Prin urmare, scopul demersului judiciar al recurentului – reclamant nu mai poate fi atins, iar o eventuală soluţia de admitere a recursului ar fi lipsită de eficacitate juridică.
Faţă de soluţia ce se preconizează, instanţa de control judiciar nu va mai analiza criticile recurentului –reclamant referitoare la nelegalitatea încheierii recurate, acestea devenind fără relevanţă juridică.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, avându-se în vedere că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condiţiile legale, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca lipsit de interes.
Reţinând culpa procesuală în care se află recurentul-reclamant pentru promovarea prezentei căi de atac, în temeiul dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 452 şi 453 C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga la plata către intimaţii-pârâţi a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, constând în onorariu avocaţial, dovedit cu înscrisurile depuse la fila x verso recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca lipsit de interes.
Obligă recurentul-reclamant la plata către intimaţii-pârâţi a sumei de 900 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 noiembrie 2024.