Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii
1.1. Prin contestaţia înregistrată la data de 21 noiembrie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2024 ("BEC"), a solicitat anularea Deciziei nr. 175D din 20 noiembrie 2024, emisă de intimat, precum şi suspendarea dispoziţiilor acesteia până la soluţionarea cauzei.
În motivarea cererii, contestatorul susţine că, prin decizia atacată, intimatul a făcut o nelegală interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 334/2006, în sensul obligării la indicarea Codului Mandatarului Financiar, câtă vreme această obligaţie revine doar candidaţilor independendenţi care au comandat materiale de propagandă electorală. Învederează contestatorul că nu a comandat materiale de propagandă electorală, neavând relaţii contractuale cu niciun operator economic, prin urmare nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii legale.
Solicită să se dispună suspendarea efectelor deciziei atacate şi, pe fond, desfiinţarea actului, dată fiind gravitatea consecinţelor în plan electoral, de natură a afecta atât imaginea contestatorului, cât şi exerciţiul unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales.
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 şi art. 37 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, în dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisurile ataşate, respectiv copii ale Deciziei nr. 175D/20.11.2024 privind contestaţia formulată de domnul B. împotriva Deciziei nr. 31/18.11.2024 emisă de Biroul Electoral Judeţean nr. 25 Ilfov – Alegerea Preşedintelui României din anul 2024 (în format anonimizat şi neanonimizat) şi Istoric cont emis de banca Transilvania pentru perioada 29.10.2024 – 18.11.2024.
1.2. Prin cererea înregistrată la dosar în aceeaşi zi, contestatorul a precizat că cererea se întemeiază în drept pe prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004; art. 36 alin. (3) raportat la art. 34 alin. (13) din Legea nr. 334/2006, coroborat cu art. 10 C. civ. art. 228 alin. (2), art. 31, art. 34, art. 36 alin. (1) şi (2) lit. d) din Legea nr. 334/2006; art. 5, art. 28, art. 29, art. 41 şi art. 42 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006.
Susţine că decizia BEC contestată este nelegală întrucât dă prevalenţă juridică unei Hotărâri a AEP de aprobare a Ghidului finanţării campaniei electorale la alegerile pentru Preşedintele României, faţă de dispoziţiile Legii nr. 334/2006. Hotărârea AEP are o forţă juridică inferioară legii, astfel cum statuează art. 10 din C. civ.
În ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie ale deciziei, susţine contestatorul că obligaţia legală a imprimării codului unic de identificare raportat la materialele electorale folosite online nu este prevăzută în Legea nr. 334/2006. Mandatarul fiscal are rolul de a evidenţia veniturile şi cheltuielile candidatului care participă în această calitate la procesul electoral, iar în cazul contestatorului, nu există astfel de venituri şi cheltuieli, toate activităţile şi materialele de propagandă electorală fiind efectuate în regie proprie sau pe baza de voluntariat, cu titlu gratuit.
2. Apărările formulate în cauză
Intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2024 a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 raportat la art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Contestatorul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării şi anularea Deciziei nr. 175D/20.11.2024 privind contestaţia formulată de domnul B. împotriva Deciziei nr. 31/18.11.2024 emisă de Biroul Electoral Judeţean nr. 25 Ilfov – Alegerea Preşedintelui României din anul 2024, prin care intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2024, admiţând contestaţia cu care a fost sesizat, a desfiinţat decizia BEJ Ilfov şi dispus înlăturarea materialelor de propagandă electorală din mediul online ce îl ilustrează pe candidatul A. la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024, care nu conţin codul de identificare al mandatarului financiar, dispunând şi sesizarea Autorităţii Electorale Permanente şi a Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării în vederea ducerii la îndeplinire a acestei decizii.
Decizia nr. 175D/20.11.2024, ce face obiectul contestaţiei de faţă, a fost adoptată de Biroul Electoral Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2024 în exercitarea atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 42 alin. (1) – (3) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, potrivit cărora:
"(1) Birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate veghează la corecta desfăşurare a campaniei electorale, soluţionând, prin decizii, plângerile cu privire la campania electorală. Decizia se aduce la cunoştinţa publică prin afişare la loc vizibil la sediul biroului electoral emitent.
(2) Dacă birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate consideră, cu ocazia soluţionării plângerii, că este necesară luarea unor măsuri administrative sau aplicarea unor sancţiuni contravenţionale ori penale, sesizează autorităţile competente.
(3) Împotriva deciziilor birourilor electorale judeţene, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroului electoral pentru secţiile de votare din străinătate se pot face contestaţii la Biroul Electoral Central, în termen de cel mult 48 de ore de la afişarea acestora."
În stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, se constată că, în materia electorală de faţă (scrutinul pentru alegerea Preşedintelui României), Înalta Curte judecă, în primă şi ultimă instanţă, doar contestaţiile prevăzute de art. 6 alin. (6) şi (8) şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, respectiv contestaţiile formulate împotriva modului de constituire ori completare a Biroului Electoral Central ori împotriva deciziilor de admitere/respingere a acordurilor de constituire/desfiinţare a alianţelor electorale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile legii generale, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, potrivit cărora:
"Art. 23 - (1) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel. (2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de ultima instanţă, este supusă căii de atac a recursului. (3) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. (...)
Art. 25 - Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege.
Aceste prevederi se coroborează cu dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."
În raport de natura de contencios administrativ a cauzei, vor fi avute în vedere şi prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, care statuează după cum urmează: "Art. 10 - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
În concluzie, niciuna dintre normele legale generale, din materia contenciosului administrativ sau a procedurii civile obişnuite, nu reglementează competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona, în primă instanţă, o acţiune în contencios administrativ îndreptată împotriva unui act administrativ, iar cauza pendinte nu se circumscrie categoriei de contestaţii care intră în competenţa de primă şi ultimă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit normelor speciale din Legea nr. 370/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, s-a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, care aparţin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existenţa a trei categorii de acte determinate de competenţele legale. Astfel, birourile electorale: soluţionează conflictele apărute în perioada electorală (atribuţii de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicţionale); hotărăsc în legătură cu unele operaţiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare şi interpretare unitară a dispoziţiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuţii care intră doar în competenţa Biroului Electoral Central) (paragraful 57).
În aceleaşi considerente se mai reţine că atunci când a stabilit o competenţă specială pentru contestarea actelor organismelor electorale, legiuitorul în materie electorală a făcut o derogare de la cenzura actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, derogare permisă de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura specifică a acestor acte şi faptul că ele aparţin materiei contenciosului electoral, desprinsă din materia contenciosului administrativ general (paragraful 67). "Atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative." (paragraful 68)
Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din acest act normativ, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cum în cauză se contestă o decizie emisă de o autoritate publică centrală (Biroul Electoral Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2024), competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, prin urmare, curţii de apel.
În ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul contestatorului.
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi va declina competenţa materială de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2024, vizând anularea Deciziei nr. 175D din 20 noiembrie 2024, emisă de intimat, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2024, împotriva Deciziei BEC nr. 175D din 20 noiembrie 2024, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
Pronunţată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.