Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.10.2022, reclamanta Federaţia Română de Tir cu Arcul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sportului, anularea Ordinului ministrului sportului nr. 150/18.03.2022, privind recunoaşterea oficială a practicării în România a ramurii de sport "arc istoric".
În cursul soluţionării acţiunii, au fost formulate două cereri de intervenţie principală, prin care petenţii A. şi B. au solicitat admiterea cererilor de intervenţie şi, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulate de Federaţia Română cu Arcul.
În şedinţa publică din 22 martie 2023, petentul- titular al cererii de intervenţie B., prin avocat, şi-a precizat cererea în sensul că este o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Ministerul Sportului.
Prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2023, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie principală formulată de A. şi a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul B..
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 734 din 3 mai 2023, Curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca neîntemeiată şi a admis cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată în interesul pârâtului de intervenientul B..
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Federaţia Română de Tir cu Arcul a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, în rejudecarea fondului litigiului, respingerea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs, recurenta- reclamantă a prezentat o expunere rezumativă a demersurilor administrative efectuate în legătură cu emiterea ordinului contestat şi a motivelor de nelegalitate pe care le-a formulat, după care, subsumat motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a arătat, pe de o parte, că sentinţa nu cuprinde motivele pentru care toate criticile formulate la adresa actului administrativ atacat au fost înlăturate şi, pe de altă parte, că sentinţa conţine motive contradictorii cu privire la criticarea raportului Comisiei de analiză şi verificare a cererilor de recunoaştere oficială a practicării ramurilor de sport în România.
Recurenta- reclamantă a mai susţinut că absenţa oricărei motivări asupra criticilor aduse raportului Comisiei reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, aspect pe care l-a încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
3. Apărările formulate
Ambii intimaţi au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Sport (succesoare în drepturi şi obligaţii a Ministerului Sportului) a arătat că prima instanţă a motivat în mod clar, legal şi temeinic soluţia de respingere a cererii reclamantei, citând paragrafe din legislaţia relevantă şi din sentinţa atacată.
La rândul său, iintimatul-intervenient B. a făcut ample referiri la aspecte de fond vizând conţinutul raportului juridic litigios şi a susţinut, în esenţă, că sentinţa nu cuprinde considerente contradictorii, fiind motivată corespunzător, pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză şi a interpretării corecte a normelor de drept aplicabile.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate prin cererea de recurs şi cu apărările intimaţilor, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Recurenta-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ Ordinul ministrului sportului nr. 150/18.03.2022, privind recunoaşterea oficială a practicării în România a ramurii de sport "arc istoric", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322/1.04. 2022.
Din preambulul ordinului rezultă că la emiterea lui s-a ţinut cont de prevederile "Ordinului ministrului sportului nr. 119/2022 privind analiza şi verificarea cererilor de recunoaştere a existenţei şi practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României" (ordin care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I) şi a fost avut în vedere raportul Comisiei de analiză şi verificare a cererilor de recunoaştere oficială a practicării ramurilor de sport în România nr. 1538/15.03.2022.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că Ordinul nr. 150/18.03.2022 este nelegal, atât din perspectiva procedurii de emitere, cât şi pentru motive de fond în dezvoltarea cărora a susţinut că activitatea denumită "arc istoric" nu este o ramură de sport distinctă, susceptibilă de a fi recunoscută oficial în baza art. 27 din H.G. nr. 884/2001, ci are caracteristicile clasei "arc tradiţional replică istorică" din cadrul diviziei "arc tradiţional" a ramurii de sport "tir cu arcul".
Curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 27 din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii 69/2000 şi a prevederilor Procedurii de recunoaştere a existenţei şi practicării oficiale a unei noi ramuri de sport pe teritoriul României publicată în Monitorul Oficial nr. 852 din 22.10.2019 aprobată prin Ordinul 943 din 2 octombrie 2019.
În exercitarea controlului judiciar asupra sentinţei atacate, Înalta Curte reţine ca fiind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".
Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător, aspecte subsumate garanţiilor dreptului la un proces echitabil.
În motivarea sentinţei recurate în cauza de faţă, prima instanţă a reţinut, pe de o parte, că reclamanta a invocat încălcarea Metodologiei privind analiza şi verificarea cererilor de recunoaştere a existenţei şi practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României, aprobată prin Ordinul ministrului sportului nr. 119/2022, dar în realitate acel ordin are ca obiect constituirea Comisiei de analiză şi verificare a cererilor privind recunoaşterea practicării oficiale a unei noi ramuri de sport pe teritoriul României, această comisie având competenţa de a se pronunţa cu privire la recunoaşterea unei noi ramuri de sport pe teritoriul României.
Pe de altă parte, în sentinţă s-a reţinut că reclamanta nu a argumentat în concret încălcarea vreunei dispoziţii legale din acest ordin şi nu a specificat metodologia încălcată, după cum nu a adus critici concrete nici în privinţa Raportului Comisiei de analiză şi verificare a practicării oficiale a unei ramuri de sport în România din cadrul Ministerului Sportului.
Or, în ceea ce priveşte procedura de emitere a ordinului contestat, în motivarea acţiunii reclamanta a invocat încălcarea metodologiei privind analiza şi verificarea cererilor de recunoaştere a existenţei şi practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României, a indicat demersurile efectuate în procedura administrativă şi a menţionat caracterul insuficient al informaţiilor pe baza cărora Comisia i-a solicitat punctul de vedere privind recunoaşterea noii ramuri de sport, precum şi formatul impropriu, conţinând greşeli, corecturi şi inadvertenţe, al documentului de lucru comunicat de comisie urmare a solicitării Federaţiei (proiectul unui regulament pentru tragerea cu arcul istoric).
Anterior învestirii instanţei, în cadrul plângerii prealabile exercitate conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a expus pe larg argumentele de ordin substanţial şi de procedură pentru care a apreciat că recunoaşterea ramurii de sport "tir cu arcul" este nelegală, între care lipsa unei evidenţe clare a numărului de practicanţi la nivel local şi naţional, a unui regulament pentru competiţii, a informaţiilor sintetice despre practicarea ramurii de sport respective pe plan internaţional, a unui statut al organizaţiei internaţionale a ramurii de sport şi a regulamentelor date în aplicarea acestuia.
În plus, reclamanta arătat în cererea de chemare în judecată că Ordinul nr. 119/2022 nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi că nici ordinul în discuţie, nici raportul Comisiei de analiză şi verificare a cererilor de recunoaştere oficială a practicării ramurilor de sport în România nu i-au fost comunicate în cadrul procedurii administrative, deşi prin adresa nr. x/11.04.2022 a solicitat Ministerului Sportului această comunicare.
Cele două înscrisuri menţionate anterior au fost depuse la dosarul de fond la 15.12.2022, odată cu întâmpinarea Ministerului Sportului, în cadrul documentaţiei ce a stat la baza emiterii actului administrativ dedus judecăţii, în aplicarea art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, abia atunci reclamanta având posibilitatea să ia cunoştinţă de conţinutul lor.
Cât priveşte inadvertenţa pe care a reţinut-o instanţa de fond în legătură cu modul în care reclamanta a indicat obiectul Ordinului nr. 119/2022 (nepublicat) şi procedura sau metodologia pe care s-a întemeiat actul administrativ dedus judecăţii, Înalta Curte constată că aceasta nu îi este imputabilă părţii, pentru că în preambulul Ordinului ministrului sportului nr. 150/18.03.2022, privind recunoaşterea oficială a practicării în România a ramurii de sport "arc istoric", aşa cum a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322/1.04. 2022, nu există o referire la Ordinul nr. 943/2019, invocat în întâmpinarea formulată la fondul cauzei, fiind indicat Ordinul ministrului sportului nr. 119/2022 privind analiza şi verificarea cererilor de recunoaştere a existenţei şi practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României, în timp în timp ce exemplarul depus de autoritatea pârâtă la dosarul de fond are titlul "Ordin Nr. 119 data 04.03.2022 pentru constituirea Comisiei de analiză şi verificare a cererilor de recunoaştere a existenţei şi practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României".
Referitor la aspectele de ordin substanţial care, în opinia recurentei- reclamante, ar atrage nelegalitatea actului administrativ contestat, judecătorul fondului a reţinut că atât timp cât există un raport al comisiei care a analizat şi verificat documentaţia depusă şi a desfăşurat procedurile în vederea recunoaşterii ramurii de sport, în condiţiile reglementării cuprinse în art. 27 alin. (1)-(6) din Regulamentul de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, aprobat prin H.G. nr. 884/2001, instanţa nu se poate substitui organului administrativ şi să constate neîndeplinite condiţiile prevăzute de lege, deoarece ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat.
Această concluzie a avut ca premisă calificarea raportului Comisiei de analiză şi verificare a cererilor de recunoaştere oficială a practicării ramurilor de sport în România ca fiind un aviz conform, fără ca natura juridică a raportului să fi fost pusă în discuţia părţilor şi fără a se fi motivat cum s-a format convingerea instanţei că toate elementele şi documentele prevăzute în art. 27 alin. (2) din Regulament ar viza condiţii care ţin de o evaluare de specialitate sustrasă controlului instanţei de contencios administrativ.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că motivarea hotărârii atacate nu corespunde cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi nu este de natură să asigure reclamantei garanţia că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat în cauza dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.
Prin urmare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care urmează a lua în examinare motivele invocate cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, ţinând seama de aspectele ce reies din considerentele prezentei decizii şi de prevederile legale aplicabile în cauză, inclusiv dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta Federaţia Română de Tir cu Arcul împotriva sentinţei nr. 734 din 3 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.