Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.11.2023, sub nr. de dosar x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 6036 emis în data de 30 august 2023 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 în data de 10.10.2023 până la pronunţarea instanţei de fond.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2036 din 11 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2036 din 11 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut că sentinţa recurată încalcă dispoziţiile materiale din Legea nr. 1/2011.
A susţinut că Ordinul atacat nu poate produce efecte pentru anul şcolar în curs, fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915/10.10.2023, când anul şcolar 2023-2024 începuse deja.
Contrar raţionamentului instanţei de judecată, Ordinul nr. 6036/2023 are un caracter mixt, atât normativ cât şi individual. Caracterul normativ rezultă din următoarele: actul produce efecte erga omnes, deoarece invalidează statutul de elevi ai elevilor înmatriculaţi în cadrul unităţii de învăţământ; necesitatea publicării actului în Monitorul Oficial al României/Partea I, pentru a asigura opozabilitatea erga omnes.
Astfel, acest ordin de ministru, act administrativ cu caracter individual, pe de o parte, şi normativ pe de altă parte, invalidează calitatea de elevi pentru elevii unităţii de învăţământ, la mai bine de o lună de la începerea anului şcolar. O astfel de abordare este contrară principiului securităţii juridice şi aşteptării legitime, fiind şi o încălcare aparentă a Legii nr. 1/2011.
Recurentul a enunţat dispoziţiile art. 61 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, susţinând că, prin includerea unităţii de învăţământ în reţeaua şcolară aferentă anului 2023-2024, retragerea autorizaţiei s-ar fi putut realiza numai pentru anul şcolar 2024-2025.
Prin urmare, indiferent de faptul că Legea nr. 1/2011 era abrogată deja când a fost publicat acest ordin, rezultă aparenţa că acest ordin operează şi modifică raporturi juridice ale elevilor (deci efecte cu caracter normativ).
De asemenea, a susţinut că, din preambulul Ordinului atacat, nu rezultă nicio motivare. În preambulul Ordinului atacat apare că menţiunea "Adresei ISMB nr. 8.942 din 25.04.2023, prin care s-a solicitat monitorizarea unităţii de învăţământ".
Făcând trimitere la prevederile art. 61 alin. (8), a susţinut că aparenţa că nu există nicio decizie a inspectoratului şcolar (a consiliului de administraţie mai precis) pentru ridicarea autorizării. Din preambulul actului rezultă doar solicitarea monitorizării.
Prin urmare, în opinia sa, în mod eronat a apreciat instanţa de judecată că aceste aspecte nu pot face obiectul analizei cazului bine justificat (pag. 4 din sentinţa recurată). Cu atât mai mult, în lipsa evaluării din partea ARACIP, instanţa de judecată trebuia să observe că nu sunt incidente dispoziţiile art. 61 alin. (8). În cazul de faţă nu ARACIP a dispus retragerea acreditării, ci Ministerul Educaţiei, prin ordin de ministru, în lipsa solicitării inspectoratului şcolar.
Cu privire la condiţia prevenirii unei pagube iminente, recurentul a arătat că această condiţie era îndeplinită, astfel cum a dezvoltat pe larg în cererea de chemare în judecată.
Enunţând prevederile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, a arătat că emiterea Ordinului atacat a condus şi conduce în continuare la perturbarea previzibilă şi gravă a unui serviciu public, învăţământul particular fiind tot un serviciu public. De asemenea, se ajunge şi la generarea unui prejudiciu material viitor previzibil. Aşa cum a arătat prin cererea de chemare în judecată, retragerea autorizaţiei conduce la destabilizarea instituţiei, prin lipsa de încredere a părinţilor, astfel cum a arătat prin înscrisurile ataşate. De asemenea, lipsa încrederii va conduce şi la retragerea/transferarea elevilor, fiind ulterior în imposibilitatea de a mai plăti salariile cadrelor didactice şi astfel se va ajunge ca unitatea să intre în incapacitate de plăţi.
Paguba iminentă este şi mai mare cu atât mai mult cu cât prezenta unitate de învăţământ este singura din România care şcolarizează elevi vorbitori de limba arabă ca limbă maternă. De asemenea, unitatea de învăţământ are în oferta educaţională şi limba şi cultura arabă, iar, prin înscrisurile ataşate, a arătat că deja elevii nu mai au acces la abonamente gratuite la STB, fiindu-le negată practic calitatea de elev.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.
A susţinut că, după învestirea instanţei cu cererea de suspendare, reclamantul nu a formulat cerere de anulare a Ordinului nr. 6036/2023, nu a făcut dovada formulării unei astfel de cereri, termenul de 60 de zile a expirat, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 14 alin. (1) teza a II-a cu privire la încetarea de drept a măsurii.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 5 decembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 6036 emis în data de 30 august 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 în data de 10.10.2023 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea actului.
Prin sentinţa recurată, cererea de suspendare a fost respinsă, reclamantul formulând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu privire la care a apreciat că este incident în cauză, întrucât, în opinia sa, prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind existenţa unui caz justificat şi a pagubei iminente.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554 a contenciosului administrativ: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. Dacă suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept şi fără nicio formalitate."
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că demersul judiciar al reclamantului privind suspendarea executării actului administrativ este lipsit de interes în cazul în care acesta nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă cererea de suspendare nu a fost soluţionat.
În lumina acestor considerente şi prin raportare la dispoziţiile legale antereferite, Înalta Curte constată că cererea prin care s-a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 6036 emis în data de 30 august 2023 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 în data de 10.10.2023 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea actului a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 09.11.2023.
La data de 12.07.2024, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrat dosarul nr. x/2024, având ca obiect cererea de anulare a Ordinului nr. 6036 emis în data de 30 august 2023 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, iar, prin încheierea de la data de 18.10.2024 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2024, s-a admis cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată şi s-a trimis cauza spre continuarea judecăţii.
În aceste condiţii, se constată că reclamantul nu a introdus pe rolul instanţei de judecată acţiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o în termenul de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare, iar cererea de suspendare nu a fost soluţionată.
Aşa fiind, în aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost reţinute anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca lipsită de interes, prezenta cale de atac exercitată de recurentul-reclamant.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2036 din 11 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.