Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 20.11.2024, reclamanta A., în contradictoriu cu Biroul Electoral Central şi Curtea Constituţională a României a solicitat pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se dispună (I) suspendarea procesului electoral pentru alegerea Preşedintelui României 2024 şi (II) suspendarea Hotărârii nr. 2/2024 a Curţii Constituţionale a României, a Proceselor-verbale emise de Biroul Electoral Central şi a tuturor actelor subsecvente emiterii Hotărârii nr. 2/05.10.2024 a Curţii Constituţionale a României până la soluţionarea definitivă a litigiului privind candidatura acesteia la Preşedinţia României, respectiv Dosarul nr. x/2024 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere lipsa unui control judecătoresc şi o cale de atac efectivă în sistemul juridic intern privind respingerea candidaturii la funcţia supremă în Stat, respectiv Preşedinte al României.
2. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 83 din 22 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti — Contestaţii Electorale a respins cererea privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Curtea Constituţională a României şi Biroul Electoral Central Pentru Alegerea Preşedintelui României din anul 2024, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta A. şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a Hotărârii nr. 83/22.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2024 şi în rejudecare admiterea cererii de suspendare.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii) arată recurenta că în mod greşit instanţa de fond a respins ca inadmisibilă acţiunea încălcând dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., prin lipsa manifestării rolului activ.
In cauză, instanţa de fond a dispus judecarea cauzei fără citarea părţilor, deşi s-a depus la dosar o precizare prin care s-a solicitat suspendarea procesului electoral pentru alegerea preşedintelui României-2024 şi suspendarea efectelor Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024, pronunţată de CCR în dosarele conexate nr. x/2024 şi y/2024, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond privind litigiului privind candidatura la Alegerile Prezidenţiale 2024, respectiv Dosarul nr. x/2024 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în urma Deciziei nr. 2652/21.11.2024 pronunţată în urma soluţionării conflictului negativ de competenţă.
In ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia pronunţată de instanţa de fond este dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material.
Contrar celor susţinute de instanţa de fond, precizează recurenta că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale pentru suspendarea procesului electoral pentru alegerea preşedintelui României-2024, precum şi suspendarea efectelor Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024, pronunţată de CCR în dosarele conexate nr. x/2024 şi y/2024, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond privind litigiului privind candidatura la Alegerile Prezidenţiale 2024.
Aşadar, în determinarea existenţei cazului bine justificat, instanţa de fond trebuia să procedeze la o analiză sumară a Hotărârii nr. 2 din 5.10.2024 a CCR, în aparenţă, fără prejudecarea fondului, prin raportare la motivele de fapt şi de drept invocate în cererea de suspendare şi în acţiunea în anularea actelor administrative.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, alegerea preşedintelui României este un serviciu public, prejudiciul fiind cert/neîndoielnic. Fiind stabilită data alegerilor prezidenţiale, iar prin acţiunea principală solicitând anularea actelor administrative care au produs vătămări (în sensul exigentelor art. 1-2 din Legea 554/2004), vătămările nu pot fi înlăturate temporal decât până la momentul desfăşurării alegerilor prezidenţiale, ulterior nemaiavând importanţă repararea pagubei prin înlăturarea actului administrativ nelegal.
In concluzie, arată recurenta că soluţia instanţei de fond reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil şi al accesului justiţie, prevăzute de art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi art. 21 din Constituţia
României.
3. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi Curtea Constituţională a României şi Biroul Electoral Central pentru Alegerea Preşedintelui României din anul 2024 nu au formulat întâmpinare în cauză.
4. Alte aspecte procesuale
La data de 06.12.2024 petentul B. a depus la dosar cerere de intervenţie în nume propriu solicitând admiterea cererii formulate în baza art. 61-62 C. proc. civ., art. 64-65 C. proc. civ., art. 66 alin. (1)-(2) C. proc. civ., art. 148-151 C. proc. civ., art. 192 C. proc. civ., art. 194-195 C. proc. civ. şi respingerea contestaţiei doamnei europarlamentar A..
În şedinţa de judecată din data de 6 decembrie 2024, înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 61 şi art. 62 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond, a respins, ca inadmisibilă, cerere de intervenţie în interes propriu formulată de către petentul B..
5. Soluţia şi considerentele înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde încălcări ale regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fapt ce ar putea conduce la încălcarea dreptului părţilor la un proces echitabil şi al accesului la justiţie (potrivit susţinerilor recurentei), deoarece prima instanţă de fond a aplicat întocmai dispoziţiile C. proc. civ. care reglementează în materia procedurii ordonanţei preşedinţiale, temeiul în virtutea căruia recurenta a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ.
Ordonanţa preşedinţială reprezintă un remediu procesual flexibil, rapid şi eficient, care oferă o soluţie temporară în unele situaţii juridice urgente. Ordonanţa preşedinţială este acea procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în situaţii urgente după nişte reguli bine stabilite.
Dispoziţiile art. 999 C. proc. civ. fiind relevante în sensul anterior expus:
,,(1) In vederea judecării cererii, părţile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc. întâmpinarea nu este obligatorie.
(2) Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor. In caz de urgenţă deosebită, ordonanţa va putea fi dată chiar în aceeaşi zi, instanţa pronunţăndu-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor.
(3) Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat. Dispoziţiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.
(4) Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.'".
Aşadar, alegaţiile recurentei în sensul că " ... instanţa de fond a dispus judecarea cauzei fără citarea părţilor ... ", nu pot fi primite, cererea prin care se solicită luarea unei măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale se soluţionează după regulile ce reglementează procedura contencioasă, existând însă şi unele derogări printre care şi posibilitatea judecării acesteia fără citarea părţilor.
Sub aspectul rolului activ al judecătorului se reţine că acesta nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părţii, ci trebuie să se armonizeze cu iniţiativa părţilor, în scopul stabilirii adevărului. In cauza dedusă judecăţii, din modul de argumentare a soluţiei pronunţate, ar rezulta că instanţa de fond a dat eficienţă principiului disponibilităţii, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată, considerând că obiectul principal al demersului reclamantei este reprezentat de suspendarea, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a procesului electoral până la soluţionarea dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine că judecătorul a exercitat rol activ valorificând argumentele pe care reclamanta le-a adus în susţinerea cererii sale, în baza cărora a calificat în mod corect cererea de chemare în judecată ca fiind o cerere de suspendare a procesului electoral pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2024 formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Prin urmare, textul legal evidenţiat consacră posibilitatea judecătorului, ca în realizarea dezideratului aflării adevărului în cauză şi aplicării corecte a legii, să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere. însă, acest drept procesual nu poate fi exercitat cu privire la cadrul procesual fixat de reclamant, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, prin punerea în discuţie a necesităţii formulării unor cereri sau apărări suplimentare, fără ca prin aceasta să nu intre în conflict cu alte principii fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ., sau al dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ. şi art. 6 din C.E.D.O., în componenta sa referitoare la egalitatea de arme.
Rolul activ al judecătorului sub aspectul invocat poate fi exercitat numai cu privire la situaţia de fapt sau motivarea în drept pe care părţile le invocă, deci în legătură cu considerentele cererilor adresate instanţei, fără ca instanţa să fie în măsură a sugera reclamantului, cum se pretinde, a modifica cererea de chemare în judecată prin adiţionarea unei cereri suplimentare celor deja solicitate sau de invocarea unui mijloc de apărare de care depinde soluţionarea cauzei.
Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Recursul urmăreşte să supună înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile." [s.n.].
Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, înalta Curte reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie.
În cauză, partea recurentă-reclamantă a invocat în calea de atac exercitată critici susceptibile a se încadra în motivele de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greşită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În concret, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei civile recurate şi este, de altfel, necontestat în proces, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 stabileşte că "Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România".
Totodată, art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevede că "Curtea Constituţională este independentă faţă de orice autoritate publică şi se supune numai Constituţiei şi prezentei legi".
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 47/1992 stabilesc că "atribuţiile Curţii Constituţionale sunt cele stabilite de Constituţie şi de prezenta lege."; (2) In exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale.; (3) Competenţa Curţii Constituţionale, stabilită potrivit alin. (2), nu poate fi contestată de nicio autoritate publică".
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, republicată, "(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. ".
De altfel, potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.
De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol menţionează că rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională.
Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. f) din Constituţia României, Curtea Constituţională a României "veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului", iar art. 82 alin. (1) din
Constituţie stabileşte că "rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională."
In plus, art. 11 alin. (1) lit. b) pct. a) din acelaşi act normativ arată că această autoritate de contencios constituţional pronunţă hotărâri în cazurile în care veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.
Înalta Curte mai reţine că prin Decizia nr. 827 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, Curtea a reţinut, cu privire la critica adusă caracterului general obligatoriu al actelor emise de către Curtea Constituţională, că aceasta "este o autoritate publică politicojurisdicţională care se situează în afara sferei puterii legislative, executive sau judecătoreşti, rolul său fiind acela de a asigura supremaţia Constituţiei, ca Lege fundamentală a statului de drept. Este adevărat că în exercitarea acestei atribuţii Curtea dispune de modalităţi de control jurisdicţional al supremaţiei Constituţiei, asemănătoare jurisdicţiei unei instanţe judecătoreşti, procedurile prin care se realizează atribuţiile Curţii au trăsăturile procedurilor judecătoreşti, iar în exercitarea atribuţiilor, judecătorii sunt independenţi şi inamovibili. Legiuitorul este îndreptăţit să reglementeze competenţa şi atribuţiile Curţii Constituţionale în mod diferit de acelea ale instanţelor de judecată, fund vorba de instituţii cu natură juridică şi funcţii diferite, în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească."
Referitor la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România", Curtea a mai reţinut, prin Decizia nr. 1.296 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 18 februarie 2009, că acest text de lege dă expresie prevederilor cuprinse în art. 142 alin. (1) şi art. 146 din Legea fundamentală, precizând rolul Curţii de garant al supremaţiei Constituţiei.
Astfel inadmisibilitatea acţiunii este motivată de natura juridică a actului a cărui anulare se solicită, Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 5 octombrie 2024) nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004 şi nu poate fi supusă controlului de legalitate realizat de instanţele de judecată şi, pe cale de consecinţă, nu poate face obiectul unei cereri în instanţă pentru anularea acesteia, în temeiul dispoziţiilor din legea nr. 554/2004.
In concluzie, este corectă soluţia instanţei de fond, dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nefiind aplicabile actelor Curţii Constituţionale ce privesc atribuţiile jurisdicţionale ale Curţii, instanţele judecătoreşti neavând competenţa de a se pronunţa asupra legalităţii acestora.
Aşadar, demersul de suspendare a alegerilor fiind unul inadmisibil, în mod just s-a apreciat că nu se mai impune analiza îndeplinirii condiţiilor privind ordonanţa preşedinţială şi nici a celor privind suspendarea executării procesului electoral pentru alegerea Preşedintelui României 2024 şi a efectelor Hotărârii nr. 2/2024 a Curţii Constituţionale a României.
Cu privire la motivele învederate de către recurenta reclamantă referitoare la încălcarea accesului la justiţie datorită lipsei de control judiciar asupra deciziilor/hotărârilor pronunţate de Curtea Constituţională, respectiv cu privire la faptul că prezenta acţiune ar fi admisibilă, în caz contrar s-ar încălca art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil, înalta Curte reţine considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302/2012 prin care s-a constatat că nu se încalcă accesul la justiţie datorită lipsei de control judiciar asupra actelor pronunţate de Curtea Constituţională, astfel:
,Jn ceea ce priveşte controlul de constituţionalitate, acesta este, de asemenea, înscris în prevederile Legii fundamentale, ca o garanţie esenţială a respectării drepturilor şi principiilor fundamentale într-un stat de drept. Sub aspectul jurisdicţiei constituţionale, în timp s-au impus două modele: cel american, care păstrează plenitudinea de jurisdicţie a Curţii Supreme, care face parte din puterea judecătorească, respectiv cel european, care dă în competenţa unei instanţe specializate judecarea cauzelor ce privesc constituţionalitatea, instanţă situată în afara organizării puterilor statului. Particularitatea Curţilor Constituţionale europene constă în aceea că sunt autorităţi publice distincte de oricare dintre puterile statului cunoscute tradiţional în cadrul democraţiei constituţionale: legislativă, executivă şi judecătorească, justiţia constituţională reprezentând, aşadar, o activitate specializată, diferită de cea specifică autorităţii judecătoreşti şi exercitată independent de toate celelalte puteri statale. Curţile Constituţionale beneficiază de o competenţă prin atribuire, dar au plenitudine de jurisdicţie în privinţa atribuţiilor stabilite. Curtea Constituţională a României se supune numai Constituţiei şi legii ei organice de organizare şi funcţionare nr. 47/1992, competenţa sa fiind stabilită de art. 146 din Legea fundamentală şi de Legea nr. 47/1992."
Temeiul juridic al soluţiei date recursului
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 83 din 22 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta lovanovici A. împotriva sentinţei civile nr. 83 din 22 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti -Contestaţii Electorale, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 6 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.