S-au luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice, precum și de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile nr.1710 din 13 decembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul juridic B.E.; recurentul-pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de d-na procuror A.T. și intimata-reclamantă SC „U.R.B.B.” SRL București prin consilierul juridic M.P. și avocatul B.A.D.
Procedura completă.
Consilierul juridic B.E. a susținut recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate ca netemeinică și nelegală, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Aceleași concluzii de admitere a pus și cu privire la recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Referitor la cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă, a solicitat respingerea acesteia.
Procurorul T.A. a susținut recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea acestuia. De asemenea a mai solicitat admiterea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice și respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă.
Avocatul B.A.D. a pus concluzii de respingere a recursurilor formulate de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public și să se mențină sentința civilă nr.1710 din 13 decembrie 2001 ca fiind temeinică și legală.
În ipoteza admiterii recursului, avocatul B.A.D. a solicitat să se dispună casarea hotărârii atacate și suspendarea deciziei Ministerului Finanțelor Publice nr.1178/2001 și a executării actelor constatatoare nr.14-20/ 4.09.1998, emise de Biroul Vamal Oltenița, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC „U.R.B.B.” SRL a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând anularea deciziei nr.1178/ 30 iulie 2001 emisă de pârât, precum și a actelor constatatoare nr.14-20 din 11 septembrie 1998 încheiate de Vama Oltenița. Totodată, a solicitat și restituirea sumei de 819.250.847 lei achitată cu titlu de taxe vamale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în vederea construirii fabricii de bere TUBORG, a importat în baza declarațiilor vamale nr.121-127 din 9 octombrie 1997 echipamente industriale în regim de admitere temporară. A mai arătat că a solicitat acest regim, întrucât problema regimului juridic aplicabil unor asemenea importuri, constituia obiectul unui litigiu aflat pe rolul curții de apel, fiind generată de succesiunea în timp a două hotărâri de guvern, respectiv nr.1291/1996 și nr.196/1997. Întrucât la data de 1 septembrie 1998 a expirat termenul de admitere temporară, neobținându-se o soluție judecătorească definitivă, vama a trecut la calcularea taxelor vamale și încheierea actelor constatatoare.
Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ prin sentința nr.1710 din 13 decembrie 2001 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „U.R.B.B.” SRL dispunând anularea deciziei nr.1178/ 30.07.2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și actele constatatoare nr.14-20 din 4 septembrie 1998 încheiate de Biroul Vamal Oltenița. Totodată, a dispus restituirea sumei de 819.250.847 lei achitată de reclamantă în baza actelor menționate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art.3 alin.2 din H.G. nr.196/1997 „licențele eliberate în temeiul H.G. nr.1291/1996 rămân valabile până la data de 31 decembrie 1997”.
Cum reclamanta poseda o astfel de licență și a importat mărfurile respective în cadrul termenului de valabilitate al licenței, autoritățile vamale aveau obligația să aplice H.G. nr.196/1997, respectiv art.4 alin.2, în vigoare la „data înregistrării declarației vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv”.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs atât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cât și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Recurentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut că:
1) Instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală prin aceea că nu a respectat principiul contradictorialității, deoarece s-a pronunțat și a dispus anularea actelor de constatare încheiate de Biroul Vamal Oltenița fără a introduce în cauză Direcția Generală a Vămilor.
2) Instanța nu și-a manifestat rolul activ prevăzut de art.129 alin.5 din Codul de procedură civilă, întrucât nu a pus în discuția părților oportunitatea efectuării unei expertize contabile, probă necesară în condițiile în care reclamanta a susținut în permanență că nu datorează suma de 819.250.847 lei reprezentând datorie vamală pentru bunurile importate în regim de admitere temporară.
3) Instanța a pronunțat o soluție cu încălcarea dispozițiilor art.304 alin.1 pct.9 din Codul de procedură civilă. Astfel, regimul de admitere temporară nu a fost încheiat în termen de titularul operațiunii, contestatoarea nefăcând dovada că până la 1.09.1998 a solicitat organului vamal prelungirea termenului de încheiere a operațiunilor.
Susținerea contestatoarei că problema tarifului vamal aplicabil echipamentelor în cauză constituie obiectul unui litigiu civil pe rolul instanțelor judecătorești, nu poate fi reținută deoarece din dosarul cauzei, la care reclamanta face referire, rezultă că este vorba de anularea actelor constatatoare nr.36-44/1997 și nu a actelor constatatoare nr.14-20/1998.
La rândul său, recurentul Ministerul Finanțelor Publice, a susținut că:
1) Instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art.95 alin.2 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, coroborate cu prevederile art.155 alin.2 din H.G. nr.626/1997 privind Regulamentul de aplicare a Codului Vamal.
2) Susținerea intimatei potrivit căreia tariful vamal aplicabil echipamentelor în cauză ar constitui obiectul unui litigiu civil între aceasta și Direcția Generală a Vămilor, nu poate fi primită, întrucât obiectul dosarului de care intimata face vorbire îl constituie anularea altor acte constatatoare și nu a acelora din dosarul de față.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art.304 și 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursurile pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta a importat în regim de admitere temporară cu declarațiile vamale nr.121-127 din 9 octombrie 1997 echipamente industriale necesare construcției fabricii de bere TUBORG, având ca termen de încheiere a operațiunilor, data de 1 septembrie 1998.
Deoarece termenul de încheiere nu a fost respectat de reclamantă, operațiunea a fost încheiată din oficiu, conform prevederilor art.155 din Regulamentul Vamal aprobat prin H.G. nr.626/1997.
Atfel, prin actele constatatoare nr.14-20/ 4 septembrie 1998 întocmite de Biroul Vamal de Control și vămuire la interior Oltenița, s-a dispus calcularea drepturilor vamale datorate de SC „U.R.B.B.” SRL pentru introducerea în regim de admitere temporară a unor echipamente industriale având ca termen de închidere a operațiunilor data de 1 septembrie 1998, stabilindu-se în sarcina acesteia o datorie în sumă de 819.250.847 lei.
Potrivit art.8 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, reclamanta va depune odată cu acțiunea, actul administrativ pe care îl atacă, instanța având obligația de a dispune citarea pârâților cât și posibilitatea de a cere autorității al cărei act este atacat, să-i comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație, în vederea soluționării cauzei.
Pe de altă parte, potrivit art.85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea și înfățișarea părții, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Aceste dispoziții sunt de natură să asigure respectarea principiului contradictorialității și al dreptului de apărare.
Prin urmare, acțiunea în contencios administrativ se formulează și se soluționează în contradictoriu cu autoritatea publică emitentă a actului administrativ atacat.
Din actele dosarului rezultă că Direcția Generală a Vămilor, respectiv Biroul Vamal Oltenița, care a întocmit actele constatatoare nr.14-20 din 14.09.1998, nu au fost citate și nu au figurat în proces.
Pentru considerentele prezentate se constată că prima instanță a săvârșit o neregularitate procedurală.
Având în vedere rezolvarea dată chestiunii de procedură, motivele de recurs vizând fondul cauzei formulate de recurenți vor constitui apărări de fond în fața instanței de rejudecare.
Referitor la cererea de suspendare formulată în recurs în temeiul art.9 din Legea nr.29/1990, urmează a se constata că aceasta este neîntemeiată.
Într-adevăr, potrivit art.300 alin.1 Cod procedură civilă, recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări, având o așezare fixă, precum și în cauzele anume prevăzute de lege (de exemplu în materia contenciosului administrativ când suspendarea se poate cere în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pabuge iminente).
Cum recursul este suspensiv de executare, rezultă că cererea de suspendare (care nu a fost formulată cu prilejul judecării în fond a cauzei), este rămasă fără obiect și nu poate fi primită.
Față de cele ce preced, în temeiul art.313 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursurile, a fi casată sentința atacată și a se trimite cauza spre a fi rejudecată de aceeași instanță în contradictoriu cu toate părțile ce au legitimare procesuală pasivă, pentru a se asigura respectarea principiului contradictorialității și al dreptului de apărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice precum și de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile nr.1710 din 13 decembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare.
Respinge cererea de suspendare formulată în recurs în temeiul art.9 din Legea nr.29/1990.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.