Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, contestatorul A. a formulat în contradictoriu cu intimaţii Biroul Electoral Central şi Autoritatea Electorală Permanentă, contestaţie împotriva deciziei nr. 350D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, solicitând:
- admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de anulare a alegerilor prevăzute de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015;
- admiterea cererii de anulare a alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat din 1 decembrie 2024 şi, pe cale de consecinţă, anularea integrală a alegerilor parlamentare din toate cele 43 de circumscripţii electorate, având în vedere următoarele motive de fapt şi de drept:
În motivare, contestatorul a arătat că după publicarea comunicatului de presă nr. 1CPRFT1/BEC/P.R.2024/24.11.2024 privind rezultatul final al alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României în cadrul primului tur de scrutin din 24 noiembrie 2024, şi după emiterea de către Biroul Electoral Central a procesului-verbal nr. x/04.12.2024 privind totalizarea voturilor la nivel naţional pentru alegerea Camera Deputatilor şi a procesului-verbal nr. x/04.12.2024 privind totalizarea voturilor la nivel naţional pentru alegerea Senatului, Preşedintele României a fost de acord cu declasificarea informaţiilor prezentate de Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Ministerul Afacerilor Interne în cadrul şedinţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din data de 28 noiembrie 2024, fiind publicate pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale documentele întocmite de aceste instituţii publice.
In data de 06.12.2024, Curtea Constituţională a României, în vederea asigurării corectitudinii şi legalităţii procesului electoral, si-a exercitat atribuţia prevăzută de art. 146 lit. f) din Constituţie şi, cu unanimitate de voturi, prin Decizia nr. 32/2024, a hotărât anularea întregului proces electoral cu privire la alegerea Preşedintelui României, precum şi reluarea în integralitate a acestuia.
In cuprinsul hotărârii nr. 32/06.12.2024, Curtea Constituţională a arătat că a valorificat informaţiile relevate de "Notele de informare" ale Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Protecţie Internă, ale Serviciului de Informaţii Externe, ale Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, înregistrate sub nr. DSNl/1741/4.12.2024, nr. DSN1/1740/4.12.2024, nr. DSN1/1742/4.12.2024 şi nr. DSN1/J743/4.12.2024, respectiv nr. DSN1/1701/2.12.2024, prin care s-a constatat că procesul electoral privind alegerea Preşedintelui României a fost viciat pe toată durata desfăşurării lui şi în toate etapele de multiple neregularităţi şi încălcări ale legislaţiei electorale care au distorsionat caracterul liber şi corect al votului exprimat de cetăţeni şi egalitatea de şanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent şi echitabil al campaniei electorale şi au nesocotit reglementările legale referitoare la finanţarea acesteia.
A arătat contestatorul că a formulat la data de 06.12.2024 cerere în anularea alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat din 1 decembrie 2024, solicitând anularea integrală a alegerilor parlamentare din toate cele 43 de circumscripţii electorale. Totodată, a forrnulat cererea de repunere în termenul pentru a formula cererea în anularea alegerilor parlamentare, invocând faptul că a luat cunoştinţă de probele pe care se întemeiază cererea de anulare la data de 04.12.2024, când au fost desecretizate probele prezentate în cadrul şedinţei C.S.A.T.
Decizia nr. 350D/07.12.2024 a B.E.C., prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de repunere în termen şi cererea de anulare a alegerilor, ca o consecinţă a principiului specialia generalibus derogant, este nelegală. B.E.C. a concluzionat că termenul prevăzut de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, este un termen de decădere de drept substanţial care nu intră sub incidenţa dispozitiilor art. 186 C. proc. civ., astfel că neformuarea cererii cu respectarea acestui termen atrage stingerea dreptului subiectiv.
În susţinerea nelegalităţii acestei decizii, contestatorul a invocat, printr-un prim set de argumente, că acele considerente ale BEC, referitoare la caracterul de lege specială al legilor electorale, sunt supraabundente şi nerelevante, câtă vreme ulterior a procedat la calificarea dreptului prevăzut de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 ca fiind un drept substanţial, aplicând art. 2545 C. civ. ca sancţiune de drept comun pentru neexercitarea dreptului subiectiv. Prin urmare, chiar B.E.C. a arătat că, deşi drepturile electorale sunt reglementate prin lege specială, totuşi ar fi aplicabilă o sancţiune prevăzută în dreptul comun. Or, în mod evident, drepturile sunt substanţiale sau procedurale în funcţie de natura acestora, nu în legătură cu faptul că sunt reglementate printr-o legislaţie specială sau una de drept comun.
Pe de altă parte, legea specială se aplică cu prioritate faţă de legea generală atunci când există o reglementare comună, dar diferită, în cele două legi. Numai în ipoteza existenţei unui concurs de aplicare a celor două legi se pune problema aplicării legii speciale cu prioritate şi cu înlăturarea aplicării legii generale.
In cauză, Legea nr. 208/2015 reglementează numai anumite aspecte privind exercitarea drepturilor electorale, respectiv calea procesuală - cererea de anulare a alegerilor pentru fraudă, calitatea procesuală activă - competitorii electorali care au participat la alegeri, termenul de formulare - 48 de ore de la data încheierii votării, regimul probatoriu - ataşarea dovezilor, sub sancţiunea respingerii, organul jurisdicţional competent - B.E.C., termenul de formulare a căii de atac - 24 de ore de la data aducerii la cunoştinţă publică şi instanţa judecătorească competentă - Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Legea specială reglementează expres sancţiunea decăderii în cazul neformulării cererii de anulare in termenul prevăzut, însă nu arată dacă această decădere este prevăzută de art. 2545 C. civ. sau de art. 185 C. proc. civ., revenind B.E.C. şi Î.C.C.J. competenţa de interpretare a naturii dreptului de a solicita anularea alegerilor şi de a constata dacă acesta este substanţial sau procedural şi de a verifica legislaţia aplicabilă.
Referitor la drepturile substanţiale încălcate, a arătat contestatorul că deşi B.E.C. a arătat că nerespectarea termenelor atrage stingerea dreptului subiectiv, nu a arătat care ar fi acel drept subiectiv pierdut.
Or, în hotărârea nr. 32/2024, Curtea Constituţională a arătat că "drepturile electorale sunt drepturi fundamentale de natură politică, reprezintă o condiţie sine qua non a democraţiei şi a funcţionării democratice a statului şi se exercită cu respectarea exigenţelor Constituţiei şi a legilor".
Chiar în Decizia nr. 289/2016, citată în decizia B.E.C. nr. 350D/07.12.2024, se arată că legiuitorul ordinar "are libertatea de a stabili regulile de organizare şi de desfăşurare a procesului electoral, modalităţile concrete de exercitare a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales, cu respectarea condiţiilor impuse de Constituţie". Prin urmare, scopul procesului electoral şi al regulilor speciale stabilite de legiuitorul ordinar este acela de a garanta exercitarea unor drepturi fundamentale, între care care dreptul la alegeri libere şi corecte şi dreptul la alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Referitor la dreptul de a solicita anularea alegerilor, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 este un drept procedural, recunoscut competitorilor electorali care au participat la alegeri, în scopul restabilirii drepturilor electorale fundamentale. Potrivit art. 12 alin. (4) din Legea nr. 208/2015 "prin fraudă electorală se înţelege, în sensul prezentei legi, orice faptă incriminată de lege care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral".
Potrivit practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, "Din cuprinsul art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 reiese că legiuitorul a reglementat în mod expres o cale de contestare specifică, pentru ipoteza fraudei electorale, fiind vorba despre cererea de anulare a alegerilor, supusă termenului legal imperativ de 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancţiunea decăderii. De asemenea, a fost reglementată expres şi calea de atac în justiţie împotriva deciziei emise de către structura electorală, în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ" (Decizia I. C. civ..J. - sectia I civilă, decizia nr. 7/13.01.2021).
In Decizia CCR nr. 1189/2008, Curtea Constituţională a arătat că "Alături de drepturile electorale fundamentale consacrate de Constituţie se regăsesc şi alte drepturi electorale reglementate prin lege (dreptul alegătorilor de a face întâmpinări împotriva omisiunilor, a înscrisurilor greşite sau a oricăror erori din Registrul electoral; dreptul alegătorilor de a verifica înscrierea în listele electorale, de a face întâmpinări împotriva omisiunilor, a înscrierilor greşite şi a oricăror erori; dreptul alegătorilor de a face contestaţie cu privire la listele electorale; dreptul alegătorilor de a obţine cartea de alegător; dreptul de contestare a candidaturilor; dreptul candidaţilor de a contesta operaţiunile electorale; dreptul candidaţilor de a avea acces la mijloacele de informare în masă). Aceste drepturi sunt drepturi electorale procedurale, ce ţin de exercitarea drepturilor electorale fundamentale ale cetăţenilor (dreptul de vot, dreptul de a fi ales, dreptul de a alege)" .
A mai invocat contestatorul că potrivit Deciziei R.I.L. nr. 16/2017: "Normele de contencios electoral reglementează procedurile pe baza cărora cetăţenii îşi pot proteja şi exercita drepturile lor fundamentale politice, precum şi celelalte drepturi electorale (dreptul de a fi înscris pe o listă electorală, dreptul la înregistrarea candidaturii etc.). In cazul încălcării acestora, normele de contencios electoral prevăd măsurile procedurale care pot fi folosite pentru înlăturarea încălcării lor (în cazul de faţă, contestaţiile împotriva deciziilor de admitere sau respingere a candidaturilor depuse de candidaţi). Astfel, drepturile electorale formează o categorie distinctă între drepturile şi libertăţile cetăţenilor, fiind consfinţite de Constituţia României în articolele 35-38. Art. 37 din Constituţie prevede dreptul de a fi ales, dar Legea fundamentală reglementează doar drepturile electorale fundamentale, celelalte drepturi electorale fiind cuprinse în legislaţia infraconstituţională. Corelativ, legea organică reglementează dreptul de a depune candidatura pentru a fi ales şi dreptul de contestare a candidaturilor, ca drepturi electorale de natură procedurală, ce ţin de exercitarea drepturilor electorale fundamentale (dreptul de vot, dreptul de a alege, dreptul de a fi ales)".
In aceste condiţii, nu se poate susţine că dreptul de a solicita anularea alegerilor ar fi un drept substanţial, supus decăderii în condiţiile art. 2545 C. civ.. Dreptul de a solicita anularea alegerilor pentru fraudă electorală este un drept de natură procedurală ce urmăreşte realizarea drepturilor electorale fundamentale.
Susţinerea B.E.C. în sensul că dreptul prevăzut de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 ar fi un drept subiectiv substanţial este nelegală, de vreme ce dreptul de a solicita anularea unui act nelegal urmăreşte realizarea unui drept vătămat prin actul nelegal, acţiunea în anulare fiind un mijloc procesual pentru a obţine repararea prejudiciului suferit.
În ceea ce priveşte aplicarea instituţiei repunerii în termen, contestatorul a arătat că faţă de natura de drept procedural a dreptului de a solicita anularea alegerilor pentru fraudă electorală, devine aplicabil art. 186 alin. (1) Cod procedură civilă, conform căruia "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate"
Contestatorul a invocat cu titlu de practică Decizia I. C. civ..J. nr. 2032/10.04.2024, prin care s-a apreciat asupra admisibilităţii repunerii în termenul reglementat de art. 41 din Legea nr. 115/2015, reţinând: "Contrar susţinerilor reprezentantului Ministerului Public, potrivit cărora, în materie electorală nu pot fi aplicate dispoziţiile C. proc. civ., Inalta Curte reţine că dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. prevăd că dispoziţiile codului constituie procedura de drept comun în materie civilă, iar aceste dispoziţii se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare. Or, o astfel de dispoziţie contrară nu a fost identificată, dispoziţiile Legii nr. 115/2015 făcând referire exclusiv la termenul de formulare a contestaţiei şi la competenţa de soluţionare în favoarea instanţelor judecătoreşti, astfel că necesitatea respectării celerităţii şi a principiului stabilităţii raporturilor juridice în materie electorală nu poate acţiona ca un "fine de neprimire" asupra cererii contestatoarei, pretenţiile deduse judecăţii şi modalitatea în care acesta s-a conformat condiţiilor impuse de lege rămânând a fi analizate în concret de instanţa de judecată în cadrul excepţiei tardivităţii invocate din oficiu
(...) Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 2 C. proc. civ. mai sus indicate, Inalta Curte apreciază că sancţiunea decăderii putea fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ..".
A concluzionat contestatorul că, în mod evident, art. 186 C. proc. civ. este evident aplicabil în materie electorală. Imposibilitatea absolută a obţinerii şi invocării unor probe în susţinerea motivelor de fraudă electorală reprezintă motive temeinic justificate pentru care cererea nu a fost formulată în termenul de 48 de ore de la data încheierii votării.
Decizia B.E.C. nr. 350D/07.12.2024 conduce la concluzia că, în ipoteza unei fraude electorale pentru care mijloacele de probă sunt obţinute de instituţii care functionează pentru apărarea securităţii naţionale - SRI, SIE, STS, MAI, CSAT - iar dovezile obţinute reprezintă documente clasificate, rezultatul alegerilor fraudate ar trebui menţinut, de vreme ce, în termenul de 48 de ore de la încheierea votării, nu au putut fi prezentate aceste dovezi.
S-a invocat faptul că, în condiţiile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, accesul la asemenea informaţii este limitat unor anumite persoane, fiind luate măsuri de protecţie în scopul de a garanta că informaţiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, să le cunoască. Necunoaşterea informaţiilor prezentate în cadrul sedinţei C.S.A.T. reprezintă un motiv temeinic, care justifică repunerea în termenul de a formula cererea în anulare prevăzută de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.
În subsidiar, contestatorul a arătat că în măsura în care ar fi reţinută aplicarea art. 2545 C. civ., sunt aplicabile dispoziţiile art. 2548 alin. (2) C. civ., respectiv aplicarea forţei majore, care împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă, dispoziţiile art. 2.534 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
În susţinerea existenţei unui caz de forţă majoră, care repezintă "orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil", contestatorul a arătat că acesta este reprezentat de secretizarea informaţiilor şi dovezilor privind frauda electorală. Procesul electoral a fost fraudat, aşa cum se reţine în hotărârea CCR nr. 32/06.12.2024, prin "utilizarea netransparentă şi cu încălcarea legislaţiei electorale a tehnologiilor digitale şi a inteligenţei artificiale în desfăşurarea campaniei electorale, precum şi prin finanţarea din surse nedeclarate a campaniei electorale, inclusiv online".
Aspectele privind fraudarea alegerilor au fost aduse la cunoştinţa publică la data de 4 decembrie 2024 prin declasificarea conţinutului "Notelor de informare" ale Ministerului Afacerilor Interne - Directia Generala de Protectie Interna, ale Serviciului de Informaţii Externe, ale Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, înregistrate la Administraţia Prezidenţială sub nr. x/4.12.2024, nr. y/4.12.2024, nr. z/4.12.2024 şi nr. DSN1/1743/4.12.2024, respectiv nr. DSN1/1701/2.12.2024, astfel că anterior acestui moment informaţiile au avut caracter clasificat, şi au reprezentat evenimente externe, imprevizibile, absolut invincibile şi inevitabile pentru contestator, competitor electoral care a participat la alegeri.
In această ipoteză, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2548 alin. (2) C. civ., nu poate fi aplicată sancţiunea decăderii, faţă de data depunerii cererii de anulare a alegerilor, în raport de data încetării forţei majore.
În ceea ce priveşte obligaţia de a se apăra drepturile fundamentale, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi art. 2 alin. (1) din Constituţia României, arătând că în discuţie se află principii constituţionale fundamentale care stau la baza statului de drept şi suveranităţii naţionale, aplicabile în ipoteza încălcării unor drepturi fundamentale, iar obligaţia remedierii acestor încălcări revine ÎCCJ.
Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei
În fapt, prin cererea înregistrată la data de 07.12.2024 la Biroul Electoral Central sub nr. x/07.12.2024, contestatorul A. a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor şi, în consecinţă, anularea alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor, ca urmare a Pronunţării Hotărârii Curţii Constituţionale a României nr. 32/06.12.2024 privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Preşedintelui României din anul 2024 şi a declasificării informaţiilor prezentate în şedinţa CSAT din 28.11.2024 de Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Ministerul Afacerilor Interne.
În motivarea cererii de repunere în termen au fost invocate dispoziţiile art. 186 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cererea în anularea alegerilor fiind întemeiată pe prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Decizia nr. 350D/07.12.2024 a Biroului Electoral Central a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de repunere în termen, fiind în consecinţă respinsă cererea de anulare a alegerilor pentru Senat şi camera Deputaţilor din 01.12.2024.
În esenţă, emitentul deciziei a reţinut, pe de o parte, faptul că Legea nr. 208/2015 reprezintă lege specială derogatorie, ce conţine reguli de organizare şi desfăşurare a procesului electoral, modalităţile concrete de exercitare a dreptului la vot şi a dreptului de a fi ales, astfel că art. 12 alin. (3) din actul nomativ instituie un termen de decădere de drept substanţial, care nu intră sub incidenţa art. 186 din C. proc. civ., iar nerespectarea lui atrage instituţia juridică a decăderii şi, prin raportare la dispoziţiile at. 2545 C. civ., pierderea dreptului.
În drept, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 208/2015, prevederile H.G. nr. 1034/2024 de aprobare a calendarului acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 186 din C. proc. civ.
Procedând la cercetarea legalităţii Deciziei BEC nr. 350D/2024, Înalta Curte va reţine că prioritară este cercetarea legalităţii soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de anulare a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din 01.12.2024, având în vedere că nu este contestat faptul că sesizarea Biroului Electoral Central s-a produs în afara perioadei reglementate de dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.
Astfel potrivit textului de lege: "(3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripţia electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancţiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei şi numai dacă se stabileşte că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluţionarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia (…)".
În cauză, termenul de formulare a cererilor în anularea alegerilor parlamentare s-a împlinit la data de 03.12.2024, la ora 24:00, contestatorul A. formulând cererile de repunere în termen şi de anulare a alegerilor la data de 07.12.2024.
Suplimentar, Înalta Curte va observa că potrivit art. 116 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2024, " (1)Termenele pe zile, prevăzute de prezenta lege, se calculează din ziua când încep să curgă, care este luată în calcul, până inclusiv în ziua când se împlinesc, chiar dacă acestea nu sunt zile lucrătoare, până la ora 24:00 a zilei respective. (2) Termenele pe ore prevăzute de prezenta lege încep să curgă de la ora 0:00 a zilei următoare", astfel că cererile contestatorului A., datate 07.12.2024, au fost formulate inclusiv cu depăşirea termenului legal în care, potrivit calendarului electoral, BEC avea obligaţia soluţionării cererilor în anulare, termen care s-a împlinit la data de 05.12.2024, orele 24:00.
Se observă că, potrivit cererii de repunere în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor cu care s-a adresat Biroului Electoral Central, în susţinerea admisibilităţii acesteia contestatorul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."
Biroul Electoral Central a respins această cerere, ca inadmisibilă, pe de o parte prin raportare la caracterul special al prevederilor Legii nr. 208/2015, care nu permite repunerea în termenul de decădere reglementat pentru formularea cererilor în anularea alegerilor, iar pe de altă parte în considerarea faptului că dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 reglementează un termen de decădere de drept substanţial, care nu este supus repunerii în termen, nerespectarea acestuia atrăgând stingerea dreptului subiectiv.
În analiza legalităţii actului contestat, Înalta Curte se va opri, cu prioritate, asupra aspectului referitor la admisibilitatea completării dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 cu cele ale art. 186 din C. proc. civ., în considerarea temeiului juridic invocat de contestator prin cererea administrativă, în susţinerea cererii de repunere în termen.
În acest sens, va avea în vedere că, potrivit art. 2 C. proc. civ.: " (1) Dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă. (2) De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare."
În speţă, prin invocarea incidenţei art. 186 C. proc. civ., contestatorul A. solicită aplicarea normelor de procedură civilă ce reglementează posibilitatea repunerii în termenul de decădere de drept procesual, inclusiv în materie electorală.
Însă, Înalta Curte constată că, în această materie, există deja dispoziţii legale speciale care, prin specificul lor, sunt incompatibile cu o astfel de completare cu normele din procedura civilă.
În acest sens, dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 reglementează cu privire la modalitatea de derulare a etapelor specifice perioadei electorale, iar potrivit art. 119 din Legea nr. 208/2015: "În sensul prezentei legi, prin perioadă electorală se înţelege intervalul de timp care începe la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor şi se încheie odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezultatului scrutinului. Perioada electorală cuprinde intervalul de timp dintre data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor şi data începerii campaniei electorale, campania electorală, desfăşurarea efectivă a votării, numărarea şi centralizarea voturilor, stabilirea rezultatului votării, atribuirea mandatelor şi publicarea rezultatului alegerilor în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Totodată, respectarea întocmai a perioadei electorale, respectiv a tuturor etapelor specifice procesului electoral, astfel cum sunt acestea stabilite prin hotărâre a Guvernului, reprezintă garanţia respectării principiului securităţii juridice în materie electorală, astfel că orice modificări aduse acestor etape şi, drept consecinţă, perioadei electorale stabilite prin hotărâre a Guvernului, este de natură a afecta în mod nepermis predictibilitatea derulării procesului electoral, putând atrage confuzia alegătorilor cu privire la sistemul de scrutin aplicabil.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională, făcând referire la necesitatea respectării recomandărilor Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), a arătat că: " (…) stabilitatea dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral şi este esenţială pentru consolidarea democraţiei. Prin urmare, modificarea frecventă a normelor sau caracterul lor complex pot dezorienta alegătorul. (…) În practică totuşi trebuie garantată nu atât stabilitatea principiilor fundamentale (este puţin probabilă contestarea lor în mod serios), cât stabilitatea unor reguli mai speciale ale dreptului electoral, în special cele care reglementează sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale şi constituirea teritorială a circumscripţiilor. Aceste trei elemente sunt frecvent - corect sau incorect - considerate factori decisivi la determinarea rezultatelor scrutinului. " (Decizia nr. 148/20.03.2024, M.Of. nr. 408/30.04.2024)
De asemenea, făcând trimitere la Raportul privind calendarul şi inventarul criteriilor politice pentru evaluarea alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 34-a reuniune (Veneţia, 14 octombrie 2010) şi de Comisia de la Veneţia la cea de-a 84-a sesiune plenară (Veneţia, 15-16 octombrie 2010), care stabileşte că alegerea este un proces continuu care implică mai multe etape, printre care: data la care sunt convocate alegeri; deschiderea campaniei electorale; ziua votării propriu-zise şi numărarea voturilor; declararea rezultatelor unei alegeri, urmată de etapa contestaţiilor (pct. 20-24), precum şi la Raportul privind stabilirea datei alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 22-a reuniune (Veneţia, 18 octombrie 2007) şi de Comisia de la Veneţia la cea de-a 72-a sesiune plenară (Veneţia, 19-20 octombrie 2007), Curtea Constituţională a subliniat în aceeaşi decizie anterior amintită, că atât Codul bunelor practici în materie electorală, cât şi jurisprudenţa sa anterioara, referitoare la asigurarea securităţii juridice a cetăţeanului în contextul alegerilor au menirea de a proteja cetăţeanul (alegătorul) de orice modificări care îngreunează înţelegerea şi exercitarea scrutinului electoral ori a modului de votare. A mai arătat Curtea că: " (…) stabilirea intervalului de timp în care urmează să se fixeze data alegerilor este un aspect important al procesului electoral şi reprezintă o premisă a asigurării periodicităţii alegerilor, însă aceasta este şi rămâne un element tehnic al aplicării acestui principiu atât timp cât data este astfel stabilită prin lege încât să asigure ritmicitatea, succesiunea, continuitatea şi alternanţa organică a mandatelor. (…) În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că dreptul la alegeri libere este unanim apreciat ca reprezentând expresia cea mai profundă a organizării unei societăţi cu adevărat democratice şi impune respectarea unor exigenţe, între care şi aceea a stabilităţii normelor juridice în domeniul electoral. Într-un plan mai larg, stabilitatea acestor norme constituie o expresie a principiului securităţii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituţie, principiu care exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012).(…) Securitatea juridică protejează cetăţeanul de arbitrar, de exercitarea puterii de stat cu caracter excesiv. (…)"
Pornind de la aceste dezlegări anterioare ale Curţii Constituţionale şi în considerarea prevederilor Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), ce reglementează periodicitatea alegerilor, drept principiu fundamental care stă la baza patrimoniului electoral european, Înalta Curte va observa că derularea etapelor perioadei electorale de o manieră previzibilă, reglementată în mod strict, prin încadrarea acţiunilor de ordin tehnic în anumite intervale de timp clar definite prin lege, având durate stabilite prin raportare la momente determinate obiectiv, iar nu subiectiv, reprezintă garanţii ale respectării acestui principiu, dar şi ale respectării principiului securităţii juridice în materie electorală, asigurând respectarea duratei mandatului adunării legislative, astfel cum este acesta determinat de art. 63 din Constituţia României: " (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora. (…) (3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (…)"
Aşadar, o eventuală acceptare a posibilităţii prelungirii duratei etapelor perioadei electorale (determinate prin lege prin lege în considerarea unor momente stabilite în mod obiectiv), ca efect al formulării unor cereri de repunere în termenele de contestare/de înaintare de cereri noi în anulare, cu consecinţa nesocotirii calendarului acţiunilor electorale, ar echivala cu încuviinţarea modificării perioadei electorale în considerarea unor elemente subiective (luarea la cunoştinţă a unor informaţii suplimentare apreciate relevante de către competitorii electorali), fiind astfel nesocotite principiile anterior menţionate – al securităţii juridice în materie electorală şi al periodicităţii alegerilor – şi ar avea drept consecinţă afectarea drepturilor şi intereselor alegătorilor şi încălcarea normelor constituţionale şi a recomandărilor europene anterior indicate, privind durata mandantului forului/adunării legislative.
O astfel de consecinţă ar fi atrasă cu atât mai mult în măsura în care, fiind deja epuizată etapa soluţionării tuturor cererilor în anularea alegerilor (cum este cazul în speţă), conducând la deschiderea etapei următoare a stabilirii rezultatelor finale, s-ar permite revenirea la o etapă anterioară, cu posibile consecinţe asupra întregii perioade electorale şi, implicit, a întregului proces electoral.
De altfel, chiar prevederile Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), în explicitarea principiilor fundamentale în materie electorală, deşi recunosc dreptul cetăţenilor la un sistem de recurs eficient, menţionează explicit că: "Termenul limită pentru înaintarea şi examinarea recursurilor trebuie să fie scurt (..)" (pct. 3.3. lit. g). din Cod).
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va concluziona în sensul că există incompatibilitate între aplicarea dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ. referitoare la repunerea în termen şi respectarea întocmai a etapelor perioadei electorale, reglementate în scopul asigurării respectării principiilor securităţii juridice în materie electorală şi al periodicităţii alegerilor, o soluţie contrară fiind de natură a afecta structura întregului procesului electoral, prin crearea unei incertitudini asupra rezultatului alegerilor.
Pe cale de consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) C. proc. civ., se va concluziona în sensul inadmisibilităţii completării dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 cu prevederile art. 186 Cod procedură civilă, dreptul la formularea cererii în anularea alegerilor fiind limitat în timp la intervalul strict reglementat de norma specială, fără a se recunoaşte posibilitatea repunerii în termen.
Nefiind aşadar incidente prevederile art. 186 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va reţine că în mod legal prin Decizia BEC nr. 350D/2024 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea contestatorului B., de repunere în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor.
Totodată, ca o consecinţă a acestei soluţii, în mod legal a fost respinsă cererea în anularea alegerilor, aceasta fiind formulată cu depăşirea termenului legal de decădere de 48 de ore de la data încheierii votării şi, mai mult, chiar cu depăşirea termenului legal de soluţionare de către BEC a cererilor în anulare, care s-a împlinit la data de 05.12.2024, ora 24:00.
Nu s-ar putea aprecia că o astfel de sancţiune prevăzută de lege ar fi disproporţionată, având în vedere că respectarea principiului proporţionalităţii trebuie apreciată în raport de caracterul adecvat şi necesar al măsurii, în scopul atingerii obiectivului dorit, precum şi în raport de efectele măsurii, care nu trebuie să împovăreze titularii dreptului în mod excesiv, în raport cu obiectivul avut în vedere.
În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, reglementarea în mod strict a etapelor perioadei electorale, prin stabilirea prin lege de termene scurte şi clar definite în care să se deruleze toate aceste etape, este de natură a asigura respectarea dreptului cetăţenilor la organizarea de alegeri în mod previzibil, lipsite de caracter arbitrar, fiind vorba aşadar despre măsuri adecvate şi necesare, în scopul garantării respectării principiilor securităţii juridice în materie electorală şi al periodicităţii alegerilor.
În ceea ce priveşte aprecierea proporţionalităţii sancţiunii prin raportare la durata termenului, care în anumite împrejurări ar putea fi apreciată prea scurtă pentru probarea existenţei unei fraude, datorită lipsei accesului la informaţii relevante (situaţia din speţă), Înalta Curte va observa că deşi potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 cererea în anularea alegerilor trebuie să fie temeinic motivată şi probată, contestatorul a invocat în dovedirea fraudei apariţia în spaţiul public a unor informaţii noi cu privire la distorsionarea campaniei electorale, prin acţiuni ilegale ale unor competitori electorali, indicând în acest sens Note ale SRI, SIE şi MAI declasificate la data de 04.12.2024. Or, chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că cel mai târziu de la acest moment ar fi trebuit să curgă termenul de 48 de ore pentru a se solicita anularea alegerilor, ca urmare a intervenirii unei cauze ce împiedica în mod obiectiv curgerea termenului de decădere, se constată că cererea de repunere în termen şi cererea în anulare alegerilor au fost formulate de contestator abia la data de 07.12.2024, cu depăşirea inclusiv a unui astfel de nou termen, care s-ar fi împlinit la 06.12.2024, ora 24:00.
Nici raportarea contestatorului la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 32/06.12.2024 privind anularea procesului electoral de alegere a Preşedintelui României, nu este de natură a conduce la concluzia caracterului disproporţionat al sancţiunii.
În acest sens, Înalta Curte constată că din considerentele acestei decizii nu rezultă elemente relevante, în legătură cu scrutinul pentru alegerea membrilor Senatului şi ai Camerei Deputaţilor, care să poată fi valorificate cu caracter de noutate în formularea cererii de anulare a alegerilor parlamentare, decizia analizând şi valorificând exclusiv informaţii în legătură cu procedura de alegere a Preşedintelui României, deci care privesc o altă procedură electorală. Aşadar, nici din această perspectivă nu s-ar putea afirma că opunerea termenului de 48 de ore pentru formularea cererii în anulare, care curge de la data încheierii votului, iar nu de la publicarea Deciziei CCR nr. 32/2024 în Monitorul Oficial, ar avea caracter disproporţionat.
În realitate, se reţine că stabilirea prin lege, cu caracter imperativ şi previzibil, a unui termen scurt de contestare a procedurii de votare pe motive de fraudă, fără posibilitatea repunerii în termen, impune competitorilor electorali care participă la alegeri o vigilenţă sporită, precum şi obligaţia acestora de a procura toate dovezile în legătură cu eventuala încălcare a legislaţiei electorale, tocmai datorită implicării lor directe în procedura electorală.
Nu s-ar putea aprecia aşadar că neanalizarea în fond a cererilor în anularea alegerilor pe motiv de fraudă, ca efect al nerespectării termenului de 48 de ore de la închiderea votării, ar reprezenta o sancţiune disproporţionată, cu atât mai mult cu cât, în speţa de faţă, aspectele semnalate de contestator, rezultând din conţinutul Notelor SRI, SIE şi MAI vizează o etapă a procedurii electorale anterioară datei votării, respectiv etapa campaniei electorale, care s-a finalizat cu 24 de ore anterior datei votării, contestatorul având deci la dispoziţie, potrivit art. 64 din Legea nr. 208/2024, un interval de timp chiar mai mare de 48 de ore pentru procurarea oricăror dovezi în legătură cu nerespectarea legislaţiei electorale.
În cele din urmă, în analiza proporţionalităţii sancţiunii în raport de scopul urmărit, Înalta Curte va reţine, aşa cum s-a arătat anterior, că celeritatea procedurii este necesară pentru asigurarea unui grad ridicat de stabilitate şi previzibilitate în procesul electoral, scopul urmărit fiind protejarea interesului public superior, prin determinarea în cel mai scurt tip a rezultatului alegerilor şi asigurarea respectării duratei mandatului forului legislativ, astfel cum este acesta stabilit de Constituţia României, ceea ce primează în faţa interesului privat al competitorilor electorali în exercitarea dreptului de a solicita verificarea legalităţii alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală.
Pentru toate aceste motive, în considerarea dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, se va reţine că în mod legal intimatul Biroul Electoral Central a respins ca inadmisibilă cererea contestatorului de repunere în termenul de formulare a cererii de anulare a alegerilor, cu consecinţa respingerii acestei cereri.
În considerarea acelor anterior expuse, se observă că celelalte critici formulate de contestatorul A. prin intermediul contestaţiei nu se mai impun a fi analizate, nefiind de natură a conduce la invalidarea Deciziei BEC nr. 350D/2024 şi modificarea soluţiei.
În acest sens, aspectele referitoare la reglementarea unui termen de drept substanţial nu servesc intereselor procesuale ale contestatorului, câtă vreme incidenţa art. 2545 C. civ. înlătură de la aplicare dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., invocat drept temei juridic al cererii de repunere în termen.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 2548 alin. (2) C. civ., se constată că textul reglementează condiţiile de suspendare a termenului de decădere şi de neîncepere a curgerii acestuia, fără legătură însă cu instituţia juridică a repunerii în termen. Or, prin decizia contestată, invocând prevederi ale C. civ., intimatul Biroul Electoral Central s-a pronunţat exclusiv asupra înlăturării de la aplicare a dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ. privind repunerea în termen, iar nu asupra existenţei unor cauze de suspendare/împiedicare a începerii curgerii termenului de decădere, ce reprezintă instituţii juridice diferite, şi în legătură cu care nu a fost investit. Aşadar, în analiza legalităţii deciziei BEC, instanţa de judecată la rândul său va respecta limitele cererii adresate emitentului actului, legalitatea actului contestat neputând fi cenzurată cu depăşirea acestora.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 rap. la art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte va respinge contestaţia împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 350D/2024, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 350D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 08 decembrie 2024.