Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 6066/2024

Decizia nr. 6066

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024

Asupra contestaţiei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, A. - Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin şi B. au solicitat anularea Proceselor-verbale nr. x/7.12.2024, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Senat, nr. 3RF/7.12.2024, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi nr. 1RM/7.12.2024, privind repartizarea la nivel national a mandatelor, încheiate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 şi refacerea acestora, excluzând competitorul electoral C., ca urmare a fraudelor electorale majore derulate de către acesta pe durata campaniei electorale şi în preziua, respectiv ziua derulării votării (30.11-01.12.2024).

În motivarea cererii s-a arătat că, în data de 4 decembrie 2024, C.S.A.T. a desecretizat o serie de documente şi rapoarte emise de către S.R.I. privind existenţa unor fraude electorale majore derulate cu ocazia alegerilor prezidenţiale şi parlamentare din cursul acestui an, menite să modifice în mod semnificativ prin manipulare şi atacuri informatice voinţa poporului exprimată prin vot.

La data de 7 decembrie 2024, CCR a decis, plecând de la aceste rapoarte desecretizate, anularea alegerilor pentru Preşedintele României, ajungând la concluzia că rezultatele acestor alegeri au fost profund viciate.

Raportul S.R.I., respectiv anexa nr. 971184/04.12.2024, declasificate de către C.S.A.T., arată fără echivoc la pagina 4 faptul că şi în cadrul alegerilor parlamentare au existat atacuri informatice şi de manipulare a votanţilor, susţinute de către competitorul electoral C., nu doar în alegerile prezidenţiale.

În urma verificării şi analizării în baza Legii nr. 334/2006 privind finanţarea partidelor politice, respectiv a Legii 208/2015 privind alegerile parlamentare pentru Senat şi Camera deputaţilor a situaţiilor financiare din Registrul de venituri şi cheltuieli, rezultă că există suspiciuni rezonabile privind finanţarea ilegală a campaniei electorale derulate de către C. în alegerile parlamentare din data de 1 decembrie 2024.

Din raportul S.R.I. şi din motivarea CCR a hotărârii privind anularea alegerilor prezidenţiale, precum şi din informaţiile apărute în presă, rezultă fără echivoc faptul că C.. a avut contribuţii declarate foarte reduse în toată campania electorală pentru alegerile parlamentare din data de 1 decembrie 2024, însă în realitate amploarea propagandei şi modul de promovare a partidului depăşesc cu mult sumele declarate. Multe dintre postările publicate pe reţelele de socializare de către C.., în special D., au beneficiat de promovări cu plată în sume de peste 80 mii RON fiecare.

Competitorul electoral C.. nu a avut postările marcate ca aparţinând unui candidat în alegeri, respectiv nu a avut înscris codul de mandatar financiar (CMF) pe majoritatea postărilor electorale promovate pe reţelele D. şi E., fapt ce i-a permis competitorului C.., prin eludarea legii, să se sustragă controlului acestor platforme sociale şi să obţină vizualizări extrem de mari, manipulând astfel electoralul şi practicând o concurenţă neloială faţă de ceilalţi competitori electorali aflaţi în cursă.

Contestatorii au solicitat a se pune în vedere Autorităţii Electoral Permanente să comunice instanţei care este sursa de finanţare şi cuantumul acesteia pentru susţinerea cheltuielilor electorale ale C.., respectiv reţelelor D. şi E. să comunice instanţei sumele cheltuite pentru promovarea plătită a postărilor aparţinând C.. şi a candidaţilor acestora, existând suspiciuni mai mult decât rezonabile că aceste finanţări nedeclarate provin în linii mari din surse externe, fiind nelegale. Finanţarea campaniei electorale s-a făcut pe modelul practicat de către candidatul independent pentru funcţia de Preşedinte al României, d-nul F..

Or, prin aceste practici de derulare şi finanţare a campaniei electorale promovate de către C.., au apreciat contestatorii că au fost vătămate drepturile, atât ale partidului, cât şi ale domnului B., în calitate de candidat pentru funcţia de deputat în Circumscripţia electorală nr. 11 - Caraş-Severin din partea A..

Având în vedere cele de mai sus, s-a solicitat a se dispune anularea în parte a proceselor-verbale atacate şi invalidarea mandatele deputaţilor şi senatorilor C.. la nivel naţional atribuite de către B.E.C., respectiv în Circumscripţia electorală nr. 11 - Caraş-Severin şi distribuirea acestora către ceilalţi competitori electorali care au îndeplinit pragul electoral de 5%, astfel cum dispune legea.

B.E.C., deşi ştia de existenţa raportului S.R.I. desecretizat încă din data de 4 decembrie 2024, nu a ţinut cont de informaţiile existente în acest raport şi a emis procesele-verbale atacate în prezenta cauză, alocând mandate inclusiv competitorului electoral C.., cu toate că acesta a încălcat grav legislaţia electorală.

În subsidiar, s-a solicitat suspendarea atribuirii şi validării mandatelor deputaţilor şi senatorilor C.. la nivel naţional de către B.E.C., respectiv de către B.E.C.J. nr. 11 - Caraş-Severin, pentru alegerile parlamentare din data de 1 decembrie 2024, până la emiterea unei soluţii finale în prezenta cauză, având în vedere finanţarea ilegală a campaniei electorale de către C.. şi suspiciunile de fraudă electorală comisă de către acesta.

Intimatul Biroul Electoral Central nu a formulat întâmpinare faţă de contestaţia formulată şi nu a înaintat documentaţia care a stat la baza adoptării hotărârii contestate.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea contestaţiei, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanţă A. - Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin şi B. au formulat contestaţie împotriva proceselor-verbale nr. x/7.12.2024, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Senat, nr. 3RF/7.12.2024, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi nr. 1RM/7.12.2024, privind repartizarea la nivel national a mandatelor.

Actele a căror anulare se solicită au fost emise de către Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 în exercitarea atribuţiilor de la art. 12 alin. (1) lit. g) şi lit. j) din Legea nr. 208/2015, potrivit cărora: "(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuţii principale: g) stabileşte, pe baza proceselor-verbale transmise de birourile electorale de circumscripţie, lista partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale şi a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au întrunit pragul electoral, precum şi lista celor care nu au întrunit pragul electoral şi comunică birourilor electorale de circumscripţie şi dă publicităţii, în termen de 24 de ore de la constatare, aceste liste; (...) j) totalizează rezultatul naţional, pe baza proceselor-verbale primite de la birourile electorale constituite la niveluri inferioare;"

În stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, se constată că, în materia electorală de faţă (scrutinul pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă, în primă şi ultimă instanţă, doar contestaţiile prevăzute de art. 12 alin. (3), art. 19 alin. (2), art. 57 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 208/2015, respectiv contestaţiile formulate împotriva deciziilor prin care Biroul Electoral Central soluţionează cereri de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală, contestaţiile formulate împotriva modului de constituire ori completare a Biroului Electoral Central, ori împotriva deciziilor de admitere/respingere a acordurilor de constituire/desfiinţare a alianţelor electorale.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legii generale, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, potrivit cărora:

"Art. 23 - (1) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel. (2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de ultima instanţă, este supusă căii de atac a recursului. (3) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. (...)

Art. 25 - Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege.

Aceste prevederi se coroborează cu dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

În materia contenciosului administrativ, vor fi avute în vedere prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, care statuează în sensul că: "Art. 10 - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din normele legale anterior menţionate, se va constata aşadar că niciuna nu stabileşte competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona, în primă instanţă, acţiunile în contencios administrativ îndreptate împotriva unor procese-verbale încheiate de Biroul Electoral Central, în legătură cu rezultatele finale ale alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor sau cu repartizarea la nivel naţional a mandatelor de senator şi deputat.

Totodată, în ceea ce priveşte natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, s-a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, care aparţin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existenţa a trei categorii de acte determinate de competenţele legale. Astfel, birourile electorale: soluţionează conflictele apărute în perioada electorală (atribuţii de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicţionale); hotărăsc în legătură cu unele operaţiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare şi interpretare unitară a dispoziţiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuţii care intră doar în competenţa Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În cauză, sunt contestate acte ale Biroului Electoral Central în legătură cu operaţiuni electorale, care potrivit acestor dezlegări ale instanţei supreme, reprezintă acte administrative.

Astfel fiind, contestaţia formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în determinarea competenţei instanţei devenind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din acest act normativ, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cum în cauză se contestă acte emise de o autoritate publică centrală (Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024), competenţa materială în soluţionarea contestaţiei aparţine aşadar curţii de apel.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta se determină conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, normă de strictă interpretare de la care nu se poate deroga, reclamantul trebuind să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său. Se constată, totodată, că în prezenta cauză contestatorii au sediul, respectiv domiciliul, în municipiul Reşiţa, jud. Caraş Severin, aflat în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Timişoara.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorii A. - Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin şi B. împotriva Proceselor-verbale nr. x/7.12.2024, nr. 3RF/7.12.2024 şi nr. 1RM/7.12.2024, încheiate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 decembrie 2024.