Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 16/2025

Decizia nr. 16

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2025

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1317 din 16 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., formulate de revizuenţii A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 320 din 14 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ în dosarul nr. x/2018, în favoarea Tribunalului Neamţ şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenţi împotriva aceleiaşi decizii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire a constatat că revizuenţii au solicitat anularea Deciziei nr. 320 din 14 martie 2023, prin care Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de reclamanta S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 9 februarie 2022 pronunţate de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2018 şi a respins, ca nefondate, apelurile principale formulate de reclamanta S.C. D. S.R.L. şi de pârâţii C., B. şi E. împotriva sentinţei nr. 1487 din 9 iunie 2022, pronunţate de Judecătoria Roman în acelaşi dosar, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa a constatat că în dosarul mai sus amintit, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul F. (decedat pe parcursul procesului), şi continuată cu moştenitorii acestuia, pârâţii C., B. şi A., a avut ca obiect solicitarea de ieşire din indiviziune cu privire la imobilul compus din teren, spaţiu comercial şi anexe, situat în municipiul Roman, str. x, jud. Neamţ.

S-a constatat, totodată, că revizuenţii au reclamat, în esenţă, modalitatea de soluţionare a unor cauze aflate pe rolul Judecătoriei Roman, pretinzând încălcarea aspectelor statuate prin Decizia nr. 2037 din 24 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi a unor norme de procedură (art. 197 C. proc. civ.), a prevederilor art. 44 din Constituţie, art. 562 alin. (3) C. civ. sau a dispoziţiilor Deciziei nr. 33/2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Aceste motive de revizuire, redate în mod rezumativ în cele ce preced, nu se circumscriu cerinţelor legale anterior evocate în conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârea a cărei anulare se solicită a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect ieşire din indiviziune, iar aspectele de fapt/hotărârile invocate în susţinerea motivului de revizuire privesc litigii derulate între părţi care nu interferează cu obiectul cauzei în care a fost pronunţată Decizia nr. 320 din 14 martie 2023 de către Tribunalul Neamţ.

Sub acest aspect, Înalta Curte a reţinut că prin decizia ce constituie obiectul revizuirii de faţă instanţa s-a raportat în soluţionarea pricinii şi la cele statuate asupra dreptului de proprietate al autorilor părţilor prin hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior care au fost menţionate expres de revizuienţi în cuprinsul cererii ca fiind relevante în susţinerea motivului de revizuire analizat.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, cu privire la soluţia dată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii A., B. şi C. au formulat recurs.

În cuprinsul memoriului, revizuenţii au reluat susţinerile formulate prin cererea de revizuire, arătând că Decizia nr. 943 din 22 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021, Decizia nr. 334/2021 a Tribunalului Neamţ, precum şi sentinţele nr. 2295/2011 şi nr. 131/2019 ale Judecătoriei Roman se bucură de autoritate de lucru judecat.

Procedura de filtru

În cauză, întrucât prezentul dosar a fost început la 4 iunie 2018, îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018 privind procedura de filtrare a recursului.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a arătat că recursul este admisibil în principiu, dar nul pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fiind exercitat împotriva unei încheieri definitive, iar prin încheierea din 2 decembrie 2024, instanţa a luat act de conţinutul raportul asupra admisibilităţii în principiu şi a dispus comunicarea acestui act de procedură către părţi.

La 20 decembrie 2024, recurentul a depus punct de vedere, prin care solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Asupra nulităţii recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., chestiune invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susţinerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în sensul că niciuna din criticile formulate nu poate fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., neavând legătură cu considerentele deciziei atacate.

Astfel, instanţa de revizuire a respins ca inadmisibilă cererea, reţinând că hotărârea a cărei anulare se solicită a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect ieşire din indiviziune, iar aspectele de fapt/hotărârile invocate în susţinerea motivului de revizuire privesc litigii derulate între părţi care nu interferează cu obiectul cauzei în care a fost pronunţată Decizia nr. 320 din 14 martie 2023 de către Tribunalul Neamţ.

Criticile formulate de recurenţi sunt argumente în favoarea admiterii cererii de revizuire, susţinându-se că Decizia nr. 943 din 22 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021, Decizia nr. 334/2021 a Tribunalului Neamţ, precum şi sentinţele nr. 2295/2011 şi nr. 131/2019 ale Judecătoriei Roman se bucură de autoritate de lucru judecat.

Or, controlul judiciar în calea extraordinară de atac a recursului este limitat la verificarea legalităţii deciziei recurate. Relevant în acest sens este art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., conform căruia, "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legi, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Având în vedere că nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze considerentele care au stat la baza soluţiei pronunţate în revizuire, rezultă că nu este îndeplinită cerinţa impusă de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., a cărei nerespectare este sancţionată cu nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurenţii A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 1317 din 16 mai 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2023.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2025.