Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea recurată
Prin decizia civilă nr. 5525 din 22 noiembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a respins ca neîntemeiată, cererea de repunere în termen şi s-a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, astfel că s-a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire introdusă de revizuenta Compania de Apă Arad S.A. împotriva deciziei civile nr. 5898 din 24 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de revizuire a constatat că revizuirea a fost exercitată cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, intervenind decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii, revizuenta a formulat recurs, înregistrat la Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2024.
Prin memoriul de recurs, recurenta-revizuentă susţine, în esenţă, că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal şi solicită admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, a cererii de revizuire.
Cererea de recurs este întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Susţine că dreptul de a formula revizuire trebuie să fie concret şi efectiv, astfel că era necesar să cunoască motivarea hotărârii de revizuit. Aşadar, consideră că actul procedural al pronunţării ultimei hotărâri nu a avut aptitudinea de a declanşa în mod valabil curgerea termenului de declarare a căii de atac a revizuirii, câtă vreme nu a cunoscut considerentele care se impun cu autoritate de lucru judecat, pentru a-şi motiva calea de atac.
3. Apărările părţilor
Intimatul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte notează că prin cererea de recurs au fost formulate critici care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. care vizează situaţia în care, prin hotărârea pronunţată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură îndeplinite cu nesocotirea dispoziţiilor legale.
Înalta Curte reţine că recurenta-revizuentă a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a deciziei nr. 5898 din 24 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2014, întrucât aceasta ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 3220 din 7 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia civilă nr. 5898 din 24 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2014.
În consecinţă, data pronunţării deciziei nr. 2083 din 13 noiembrie 2020 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, respectiv 24 noiembrie 2021, şi s-a împlinit la 24 decembrie 2021, astfel cum s-a arătat mai sus.
Înalta Curte constată că, potrivit actelor dosarului, cererea de revizuire a fost formulată la 20 februarie 2023, conform ştampilei poştale de pe plicul aflat la dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de revizuire pendinte nu a fost formulată în termen, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuentă la 20 februarie 2023, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte mai reţine că termenul de formulare al căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că va respinge, ca nefondate, alegaţiile recurentei referitoare la faptul că nu i-a fost comunicată hotărârea pronunţată în recurs.
Recurenta-revizuentă nu se poate prevala de faptul că nu şi-a îndeplinit o obligaţie procesuală, şi anume formularea în termenul legal a cererii de revizuire, pentru că ar fi avut nevoie să cunoască şi considerentele hotărârii, în condiţiile în care textul de lege anterior redat, care reglementează termenul de exercitare a revizuirii, este clar şi nu face distincţiile de care se prevalează acesta.
Instanţa de control judiciar arată, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 416/2022, că faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (de exemplu, prin deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012, nr. 655/2014, nr. 722/2021, nr. 823/2022) a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit) s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Compania de Apă Arad S.A. împotriva deciziei nr. 5525 din 22 noiembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2025, în şedinţă publică.