Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Hotărârea care face obiectul cererii de completare
Prin decizia nr. 2588 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2021, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A S.R.L. şi de recurenta-pârâtă B S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1809A din 29 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
I.2. Cererea de completare a hotărârii
La data de 13 iunie 2024, petenta A S.R.L. (recurentă-reclamantă în dosarul de recurs) a formulat cerere de completare a deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2021, întemeiată pe dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., motivat de faptul că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
După expunerea contextului factual şi litigios, petenta a învederat că a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, respectiv factura şi extrasul de cont din care reiese plata sumei cu titlu de onorariu de avocat.
Dat fiind faptul că A S.R.L. a antamat respectivele cheltuieli ca urmare a formulării cererii de recurs de către B S.R.L., iar cererea de recurs a fost respinsă, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. se impune obligarea B S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.
În consecinţă, a solicitat completarea hotărârii, în sensul pronunţării instanţei şi asupra capătului de cerere privind obligarea B S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial şi taxă de timbru.
În drept au fost invocate dispoziţiile legale la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii de completare.
În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
I.3. Înregistrarea cererii pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cererea de completare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 iunie 2024, stabilindu-se termen pentru soluţionare la data de 24 septembrie 2024, termen la care instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 08 octombrie 2024 şi, ulterior, pentru data de 15 octombrie 2024, când a soluţionat prezenta cerere.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2021, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză, la data de 26 ianuarie 2023, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, sub nr. x/3/2021, recursul principal declarat de pârâta B S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 1809A din 29 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La data de 21 martie 2023, reclamanta A S.R.L. a depus la dosar întâmpinare şi recurs incident formulat împotriva aceleiaşi decizii a instanţei de apel.
La data de 19 octombrie 2023, recurenta-reclamantă A S.R.L. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 250 lei, aferentă cererii de recurs incident, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanţă (fila 76).
La termenul de judecată din 12 decembrie 2023, în şedinţă publică, apărătorul ales al recurentei-reclamante a depus la dosar o notă de cheltuieli prin care a solicitat ca, în măsura în care cererea recurentei-pârâte va fi respinsă, iar recursul incident va fi admis, să fie obligată recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.952,48 lei constând în onorariu avocaţial (14.702,48 lei) şi taxă judiciară de timbru (250 lei).
Anexat acestei note, se regăseşte factura nr. FF 23-200 din 07 aprilie 2023 şi extrasul de cont din 30 octombrie 2023 (filele 132-133).
Prin decizia nr. 2588 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2021, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A S.R.L. şi de recurenta-pârâtă B S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1809A din 29 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
Recurenta-reclamantă A S.R.L. a formulat cerere de completare a dispozitivului acestei decizii, motivat de faptul că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la cererea sa privind cheltuielile de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
De asemenea, şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ. reglementează faptul că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.
Cadrul obiectiv al judecăţii şi limitele învestirii instanţei pe care judecătorul este ţinut să le respecte întocmai este constituit de totalitatea cererilor, iar în ipoteza în care instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală, partea interesată poate uza de dispoziţiile art. 444 C. proc. civ. care, la alin. (1), prevăd că „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii (...)”.
Procedura reglementată de acest text de lege este stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil, în sensul soluţionării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză, fiind vorba, aşadar, despre un remediu pentru situaţia în care instanţa a omis, din greşeală, să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.
Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la cheltuielile de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal mai sus redat, cererea de acordare a acestora având caracter accesoriu în ansamblul procesului.
Aşadar, instanţa trebuie să se pronunţe asupra acestei cereri în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât cheltuielile de judecată nu pot fi valorificate în afara încuviinţării de către instanţă a dreptului asupra acestora.
Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, deşi petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, instanţa de recurs a omis a se pronunţa asupra acestei cereri, astfel încât cererea de completare a deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023, întemeiată pe dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., se dovedeşte a fi justificată.
În ceea ce priveşte cererea propriu-zisă de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de petenta A S.R.L., în calitate de recurentă-reclamantă în cadrul dosarului de recurs, aceasta urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
În speţa pendinte, prin decizia nr. 2588 din 12 decembrie 2023, a cărei completare se solicită, au fost respinse cele două recursuri, respectiv recursul principal formulat de recurenta-pârâtă B S.R.L. şi recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A S.R.L.
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. şi este determinat de însăși atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a căzut în pretenţii, care generează obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Pentru aplicarea dispoziţiei legale anterior menţionate, interesează, în egală măsură, atât rezultatul procesului, cât şi conduita părţilor manifestată anterior litigiului ori pe parcursul desfăşurării acestuia. Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în cazul de faţă poziţia juridică de parte câştigătoare este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului căii de atac şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a acesteia.
Or, având în vedere soluţia de respingere a ambelor recursuri, pe de-o parte se observă că ambele părţi au căzut în pretenţii una faţă de cealaltă, astfel încât nu se justifică cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de A S.R.L.
Pe de altă parte, însăși petenta a precizat în solicitarea sa (intitulată Notă de cheltuieli) acordarea cheltuielilor de judecată în ipoteza respingerii recursului recurentului intimat şi a admiterii propriului recurs, ipoteză care nu este incidentă în speţă, după cum s-a arătat.
Aşadar, reţinând că în cauză nu devin incidente dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., recurenta-reclamantă fiind în culpă procesuală, Înalta Curte va dispune respingerea cererii A S.R.L. privind obligarea intimatei B S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2021, formulată de petenta A S.R.L. în contradictoriu cu intimaţii B S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/3/2021, în sensul că respinge cererea A S.R.L. privind obligarea intimatei B S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2021, formulată de petenta A S.R.L. în contradictoriu cu intimaţii B S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/3/2021, în sensul că respinge cererea A S.R.L. privind obligarea intimatei B S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.