Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/302/2020, reclamantul Primarul Sectorului 5 București, în contradictoriu cu pârâta A, a solicitat anularea domiciliului şi a cărţii de identitate privind pe pârâta în cauză, invocând dispoziţiile art. 35 din O.U.G. nr. 97/2005, motivat de faptul că pârâta şi-a stabilit domiciliul la adresa prevăzută în actul de identitate a cărui anulare se cere, în baza consimţământului unei persoane care nu are calitatea de proprietar al spaţiului de locuit.
Prin sentința civilă nr. 4864 din 02 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, cauză înregistrată pe rolul tribunalului la data de 02.07.2021.
2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 377 din 16 martie 2022, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 5 București, în contradictoriu cu pârâta A.
3. Decizia pronunţată în apel
Prin decizia nr. 27A din 12 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant Primarul Sectorului 5 Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 377/16.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă în dosarul nr. x/302/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A, ca nefondat.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 27A din 12 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs reclamantul Primarul Sectorului 5 Bucureşti, ce a fost înregistrat pe rolul Secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea de recurs formulată, fără a procedă la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant reiterează situaţia de fapt din dosar, susţinând, în esenţă, că urmare a adresei Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor – Municipiul Bucureşti nr. x/12.08.2020 s-a sesizat faptul că doamnei B i s-a eliberat actul de identitate seria (...) nr. (...), de către Serviciul Evidenţa Persoanelor Sector 5, fără a fi respectate prevederile legale în vigoare privind evidenţa persoanelor, în sensul că au fost aplicate prevederile art. 28 lit. b) din O.U.G. nr. 97/2005, fiind preluat consimţământul numitei B, iar din documentele prezentate nu rezultă calitatea de proprietar al spaţiului de locuit.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
II.1. Examinând recursul declarat de recurentul-reclamant Primarul Sectorului 5 Bucureşti, în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. , verificare care este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct.1-8 din acest text legal.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.
Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.
Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).
În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, verificând cererea de recurs, se constată că recurentul nu a învederat argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunţată în urma interpretării şi/sau aplicării greşite a normelor de drept incidenţe.
Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurentul-reclamant susţine că instanţa de apel trebuia să reţină că din întregul probatoriu administrat în cauză reieşea că persoana care şi-a dat consimţământul în legătură cu locuinţa unde a fost stabilit domiciliul intimatei nu are calitatea de proprietar al spaţiului de locuit.
Or, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de apel a analizat greşit materialul probator administrat în cauză, aceasta distinct de faptul că reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate fi supusă controlului în calea extraordinară de atac a recursului, este şi nereală, curtea de apel arătând în mod concret în cuprinsul deciziei atacate că a analizat toate înscrisurile depuse de părţi, făcând referire la sentinţele de care se prevalează recurentul, însă a apreciat că din cuprinsul acestora reiese că apartamentul de la demisol rămâne în proprietatea defunctei C, a cărei moştenitoare este B, mama intimatei, cea care şi-a dat acordul ca domiciliul pârâtei să fie la respectiva adresă.
Astfel, curtea de apel a răspuns deja criticilor din apel ale reclamantului, reiterate în recurs.
Faţă de acestea, Înalta Curte constată că prin modul de formulare al criticilor în recurs se tinde la reinterpretarea probatoriului, fiind invocate doar argumente prin care urmăreşte, în realitate, ca instanţa de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate şi să reevalueze situaţia de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel.
O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.
Ca atare, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamantul Primarul Sectorului 5 Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 27A din 12 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul Primarul Sectorului 5 Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 27A din 12 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.