Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara, sub nr. x/325/2021, la data de 19.03.2021, petentul A, în contradictoriu cu intimata S.C. B S.R.L., a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să încuviinţeze învoiala părţilor privitor la hotărârea care să țină loc de titlu de proprietate dobândit de reclamantul A, căsătorit cu C, asupra imobilului înscris în CF nr. (...), (CF vechi nr. (...)), nr. top (...), situat în Timișoara, str. (...).
2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 12844 din 15 octombrie 2021, pronunţată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/325/2021, a fost respinsă cererea formulată de petentul A în contradictoriu cu intimata S.C. B S.R.L.
3. Decizia pronunţată în apel
Prin decizia nr. 989 din 21 iunie 2022, Tribunalul Timiș – Secţia I civilă a respins apelul formulat de apelantul A împotriva sentinţei civile nr. 12844/15.10.2021 pronunţate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/325/2021, în contradictoriu cu intimata S.C. B S.R.L., în faliment, prin lichidator S.C.P. D S.P.R.L., ca nefondat.
4. Încheierea pronunţată în recurs
Prin încheierea din 02 februarie 2023, Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă, în baza art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a fost constatată suspendată de drept judecarea recursului declarat de către recurentul A împotriva deciziei civile nr. 989/21.06.2022, pronunţate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/325/2021, în contradictoriu cu intimata S.C. B S.R.L., în faliment, prin lichidator S.C.P. D S.P.R.L.
5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 02 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/325/2021, a formulat recurs reclamantul A, ce a fost înregistrat pe rolul Secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea de recurs formulată, fără a procedă la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că acesta a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/30/2019*, având ca obiect falimentul intimatei S.C. B S.R.L.
La momentul formulării respectivei cereri, a considerat că această măsură se impune, însă nu pentru o perioadă atât de lungă.
Susţine că repunerea cauzei pe rol este necesară în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de titlu de proprietate, în baza Promisiunii de vânzare autentificate sub nr. 16/18.01.2021, având în vedere că imobilul necesită lucrări de urgenţă la acoperiş, ceea ce presupune efectuarea de cheltuieli, care nu ar putea fi realizate de acesta în momentul în care există incertitudine în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilului.
6. Apărările formulate în cauză
În data de 26 februarie 2024, cu respectarea termenului legal, intimata S.C. B S.R.L., prin lichidator judiciar S.C.P. D S.P.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, faţă de neîncadrarea criticilor în motivele de caşare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul declarat de recurentul-reclamant A, în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificare care este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.
Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.
Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).
În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, verificând cererea de recurs, se constată că recurentul-reclamant nu a invocat incidenţa niciunui motiv de casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu a indicat care sunt argumentele pentru care consideră nelegală hotărârea de suspendare dispusă de curtea de apel.
Astfel, prin încheierea atacată, Curtea de Apel Timişoara a constatat suspendată de drept judecarea recursului declarat de către recurentul A împotriva deciziei civile nr. 989/21.06.2022, pronunţate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/325/2021, în conformitate cu dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
Or, prin motivele de recurs recurentul-reclamant trebuia să indice, punctual, de ce este greşit reţinută incidenţa instituţiei suspendării de drept în cauză, respectiv de ce consideră că art. 75 din Legea nr. 85/2014 nu ar fi aplicabil speţei. În cauză, însă, recurentul, fără a arăta motivele pentru care consideră nelegală dezlegarea dată de curtea de apel cererii pe care el însuşi a formulat-o, repune în discuţie aspectele invocate în cererea de suspendare a judecării recursului, reiterând aspectele pentru care a considerat, la acel moment, că se impune o atare măsură, solicitând instanţei de recurs să revină asupra acesteia, dat fiind că situaţia de fapt în legătură cu imobilul ce face obiectul acţiunii s-ar fi schimbat.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia se impune repunerea cauzei pe rol având în vedere durata prea lungă a procedurii de insolvenţă, aceasta nu poate conduce la casarea încheierii recurate, astfel cum se pretinde, întrucât instanţa de recurs nu este învestită să se pronunţe cu privire la oportunitatea încetării măsurii suspendării în raport cu circumstanţe de fapt apărute după luarea unei atare măsuri, ci este învestită cu verificarea legalităţii măsurii dispuse de instanţă, în sensul de a aprecia dacă se impunea suspendarea de drept a judecăţii recursului, ceea ce în cauză nici nu s-a contestat.
Aşadar, prin motivele de recurs nu se arată ce anume din raţionamentul curţii de apel este nelegal, recurentul nefăcând altceva decât să reia, aşa cum s-a arătat, situaţia de fapt din dosar, poziţia pe care a susţinut-o la momentul la care el însuşi a solicitat suspendarea de drept a judecăţii până la soluţionarea dosarului nr. x/30/2019* al Tribunalului Timiș, având ca obiect cererea de intrare în faliment a intimatei S.C. B S.R.L., şi motivele pentru care consideră că măsura suspendării i-ar aduce prejudicii, prin aceea că persistă o stare de incertitudine în legătură cu proprietatea asupra imobilului în litigiu, fără a se raporta la considerentele curţii de apel.
Or, toate aceste chestiuni se circumscriu unor motive de netemeinicie, iar nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, fără a se releva normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel nefiind suficientă pentru a atrage casarea deciziei recurate.
Aşadar, în condiţiile în care recurentul nu a formulat argumente prin care să susţină lipsa incidenţei sau greșita interpretare a normei citate de curtea de apel (art. 75 din Legea nr. 85/2014), dimpotrivă, acesta încercând doar să justifice din punct de vedere practic lipsa oportunităţii menţinerii măsurii suspendării, Înalta Curte nu poate proceda la analiza criticilor din recurs din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.
Ca atare, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, și va anula recursul declarat de reclamantul A împotriva încheierii din 02 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă în dosarul nr. x/325/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A împotriva încheierii din 02 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă în dosarul nr. x/325/2021.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.