Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii
Prin sentinţa civilă nr. 2221 din 01 iulie 2022 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/252/2022, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorul A, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Fiscal Municipal Lugoj.
Prin încheierea din data de 09 mai 2023, pronunţată în dosar nr. x/252/2022/a3, Tribunalul Timiș, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea prezentei cauze.
Prin sentinţa civilă nr. 1515A din 22 decembrie 2023, Tribunalul Timiș – Secţia I civilă a respins apelul formulat de apelantul A împotriva sentinței civile nr. 2221/2022/01.07.2022 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/252/2022, ca nefondat.
Prin decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă a admis excepţia nulităţii recursului invocată de către instanţă din oficiu şi a constatat nul recursul formulat de către recurentul A împotriva încheierii de suspendare din data de 09.05.2023 pronunţată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/252/2022.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs A, prin care arată că cererea acestuia, formulată la 08 iunie 2023, nu se referă la dosarul nr. x/252/2022 al Judecătoriei Lugoj, dosarul fiind al tribunalului.
Consideră că prin pronunţarea deciziei atacate, curtea de apel i-a îngrădit accesul la justiţie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 16, 21, 31, 51 şi 52 din Constituţia României.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
În raport cu art. 483 C. proc. civ., „(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...).”
Potrivit art. 634 C. proc. civ., „(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii (…).”
Prevederile art. 460 C. proc. civ. stipulează: „(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...).”
Din coroborarea textelor legale mai sus evocate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.
În prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 9 din 17 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a fost constatat nul recursul formulat de către recurentul A împotriva încheierii de şedinţă din data de 09.05.2023, pronunţate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/252/2022.
Astfel, în speţă, recurentul supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, respectiv cea a recursului, în condiţiile în care dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.
În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei civile nr. 9 din 17 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.