Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, Secţia I civilă, sub nr. x/110/2019 la data de 11.10.2019, reclamantul A a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Bacău, prin primar, Consiliul Local Bacău şi Direcţia Impozite şi Taxe Locale Bacău, să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumelor de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale şi de 50.000 euro, cu titlu de daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Sentinţa Tribunalului Bacău, Secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 879 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bacău, Secţia I civilă, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor Consiliul Local Bacău şi Direcţia Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Bacău, excepţie invocată de pârâţi prin întâmpinare; a fost respinsă acţiunea formulată împotriva acestor pârâţi, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă; a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A, împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bacău, prin primar; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 8.000 lei, cu titlu de daune materiale, precum şi suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
Decizia Curţii de Apel Bacău, Secţia I civilă
Prin decizia nr. 914 din 15 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia I civilă, a fost respins apelul formulat de A împotriva sentinţei civile nr. 879 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bacău, Secţia I civilă, în dosarul nr. x/110/2019, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă UAT Bacău, prin primar, și intimaţii-pârâţi Consiliul Local Bacău şi Direcţia Impozite şi Taxe Locale, ca nefondat; a fost admis apelul formulat de UAT Bacău, prin primar, împotriva aceleiaşi sentinţe; a fost schimbată, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată; au fost menţinute celelalte dispoziţii care nu sunt contrare deciziei din apel.
Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 914 din 15 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia I civilă, a formulat recurs reclamantul A.
Recurentul arată că nu a depus nicio plângere cu privire la incidentul din data de 29 ianuarie 2019 şi face referire la probele administrate în cauză (declarația martorului C și înscrisuri), din care rezultă că a suferit un traumatism la picior, urmare a faptului că a alunecat pe scările unde se află sediul pârâtei.
Recurentul expune circumstanțele producerii accidentului suferit și apreciază că intimata a omis să ia toate măsurile necesare pentru a asigura accesul în instituție, în condiții de siguranță.
Susține că obligația curățirii zăpezii este stabilită și în sarcina instituțiilor publice, conform art. 2 lit. e) din H.C.L. nr. 223/2001. În contextul în care intimata nu și-a îndeplinit obligația legală de a menține în stare corespunzătoare căile de acces în instituție, omisiunea acesteia o situează în zona ilicitului care angajează răspunderea delictuală.
Consideră că, în speță, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și arată că fapta ilicită constă în încălcarea prevederilor H.C.L. Bacău nr. 223/2001, că prejudiciul suferit de recurent în urma accidentului este material și moral şi că legătura de cauzalitate este indiscutabilă. În privința vinovăției, susține că aceasta îmbracă forma culpei cu prevedere întrucât angajații intimatei au prevăzut posibilitatea producerii unui accident, ca urmare a neglijării curățirii zăpezii, rezultat pe care nu l-au acceptat, considerând că nu se poate produce.
În privința cuantumului daunelor morale acordate, arată că acesta este mult prea mic în raport cu prejudiciul moral suferit.
Susține că instanța de apel nu a analizat în concret repercusiunile incidentului suferit de recurent și enumeră consecințele negative ale acestuia.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Bacău, prin primar, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de faptul că hotărârea atacată este definitivă.
Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, susţinând că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin rezoluţia din 21 mai 2024 a fost fixat termen de judecată la data de 17 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ reglementează, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.
Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.
În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.
În cauză, instanţa de control judiciar a reţinut că obiectul cererii îl reprezintă obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în sumă de 10.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând costurile tratamentelor medicale, ale medicamentelor etc., precum şi în sumă de 50.000 euro pentru acoperirea prejudiciului moral, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi următoarele şi ale art. 1357 C. civ.
Pentru dovedirea faptei ilicite şi a vinovăţiei, reclamantul trebuia să probeze faptul că pârâta nu a îndepărtat în ziua de 29.01.2019 zăpada şi gheaţa de pe treptele de acces în sediul instituţiei Direcţia de Taxe şi Impozite Locale din municipiul Bacău, ceea ce a condus la producerea prejudiciului, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul este omisiunea pârâtei de a asigura accesul în siguranţă al cetăţenilor în incinta instituţiei, aspecte care nu rezultă din probatoriul administrat în cauză.
Curtea de apel a mai reţinut că, potrivit art. 249 C. proc. civ., „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, ceea ce înseamnă ca reclamantului îi revine obligaţia de a face dovezi cu privire la existenţa unui drept sau a unui interes dedus judecăţii. Dacă reclamantul dovedeşte pretenţiile sale, este rolul pârâtului să probeze netemeinicia pretenţiilor sau susţinerilor reclamantului. Dacă pârâtul este titularul unei cereri reconvenţionale, acestuia îi revine sarcina dovedirii pretenţiilor formulate împotriva reclamantului. În speţă, însă, reclamantul nu a probat îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru ca pârâta să fie trasă la răspundere civilă, iar instanţa nu poate analiza aspectele legate de evaluarea prejudiciului material sau moral solicit de reclamant în cauză.
Înalta Curte reţine că invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. de către recurent este lipsită de valenţe juridice, în contextul în care recursul nu cuprinde critici care să reliefeze aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate vizând nemotivarea hotărârii.
Astfel, deşi este necesar ca recurentul să formuleze o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin identificarea explicită a motivelor ce reclamă nemotivarea hotărârii, existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei reţinute de instanţa de apel, în cuprinsul memoriului de recurs nu se regăseşte nicio critică referitoare la aceste aspecte, fiind invocate formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.
Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici ale hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurent privind situaţia de fapt şi probele administrate.
Este de evidenţiat că alegaţiile recurentului exprimă nemulţumiri vizând modul în care instanţa de apel a interpretat şi apreciat mijloacele de probă (declaraţia martorei audiate în cauză şi înscrisurile administrate), care nu pot fi valorificate, însă, în această etapă procesuală, întrucât prin criticile expuse se tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţa de apel asupra situaţiei de fapt stabilite efectiv pe baza administrării probatoriilor şi care constituie premisa pentru judecata recursului.
Faptele, astfel cum au fost determinate de către instanţa de apel, sunt câştigate cauzei, iar instanţei de recurs îi revine rolul de a verifica doar dacă normele de drept au fost corect aplicate la aceste fapte, ţinând cont că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare ce poate fi exercitată pentru temeiuri de nelegalitate limitativ determinate de legiuitor, nu şi de netemeinicie a hotărârii atacate.
Sub un alt aspect, deşi recurentul susţine că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, indicate ca temei juridic al pretenţiilor formulate, se reţine că pentru a atrage incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este suficientă doar expunerea acestor condiţii, ci este necesar a se arăta în concret, prin raportare la argumentele reflectate în cuprinsul hotărârii judecătoreşti contestate, de ce instanţa de apel a aplicat greşit sau a dat o interpretare eronată textelor legale care reglementează această răspundere, aspect ce nu se regăseşte, însă, în cuprinsul cererii de recurs în analiză.
Reținând că recurentul nu a prezentat critici ce pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 914 din 15 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.