Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești - Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 8 martie 2023, sub nr. x/46/2023, contestatorul A, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a contestat Hotărârea nr. 2 din 27 ianuarie 2023 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, solicitând anularea acesteia ca fiind netemeinică și nelegală.
1.2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 98/F-CONT din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația introdusă de contestatorul A împotriva Hotărârii nr. 2 din 27 ianuarie 2023 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, pronunțată în Dosarul nr. x/CSD/2022, în contradictoriu cu intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Totodată, s-a respins contestația introdusă de contestatorul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești, împotriva aceleiași hotărâri.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 98/F-CONT din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a declarat recurs, invocând incidența motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
A criticat hotărârea instanței de fond ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv dispozițiile art. 13 41, 42 alin. (1) pct. (6), (13), art. 159 art. 255 art. 430 art. 432 art. 435 și următoarele C. proc. civ.; dispozițiile art. 28 lit. b, art. 51 art. 72 și următoarele din Legea nr. 188/2000, art. 3 art. 50 art. 51 și următoarele din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.
Astfel, conform dispozițiilor art. 51 coroborate cu art. 7 din Legea nr. 188/2000 și art. 50 alin. (2) din Regulamentul de Aplicare a Legii nr. 188/2000, numai executorul delegat cum este cazul de față, (delegarea sa pentru dosarelor BEJ B) are obligația să exercite atribuțiile prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 188/2000 inclusiv oferirea de relații și copii din dosarele instrumentate „însă numai pe perioada delegării”.
Așa cum rezultă din hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/109/2021, delegarea recurentului-reclamant a încetat în luna mai 2022, astfel că față de momentul la care s-au solicitat relațiile și copiile înscrisurilor relevante, respectiv septembrie 2022, acțiunea disciplinară a fost declanșată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, hotărârea recurată fiind neconformă cu dispozițiile art. 7 28 lit. b, art. 51 din Legea nr. 188/2000 și art. 50 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.
A mai arătat că instanța de fond, contrar și cu încălcarea dispozițiilor art. 28 lit. b din Legea nr. 188/2000, a preluat copy-paste argumentul menționat de reprezentantul convențional al paratului: „chiar dacă delegarea a încetat exista în sarcina subsemnatului obligația de a comunica copii și relații” însă nu motivează în fapt și în drept acest considerente decizorii, astfel că raportat la dispozițiile art. 28 lit. b din Legea nr. 188/2000 coroborate cu hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/109/2021, hotărârea recurată este neconformă cu dispozițiile art. 430 și urm. C. proc. civ., dispozițiile art. 28 lit. b din Legea nr. 188/2000, fiind pronunțată cu încălcarea principiului „Res judicata pro veritate habetur”, motiv pentru care este netemeinică și nelegală.
Pârâtul avea posibilitatea să se prezinte la sediul BEJ A și să solicite relații si copii așa cum a mai făcut-o și în alte situații pentru aceleași dosare, prin hotărârea pronunțată punându-se în pericol actul de justiție și securitatea juridică.
Practic, în speță, persoana care a săvârșit abaterea disciplinară este chiar pârâtul CEJ Pitești care a nesocotit 2 hotărâri judecătorești pe o perioada de 4 luni.
Pârâtul Colegiul Director al CEJ Pitești a sesizat propria fapta în luna septembrie 2022 (peste 1 an de la data încetării delegării), în acest sens fiind notificat și pus în întârziere, astfel că acesta este vinovat de nerespectarea legii, respectiv art. 28 lit. b din Legea nr. 188/2000 și art. 51 din același act normativ.
Prin urmare, recurentul-reclamant fiind dezinvestit cu aceste dosare ale BEJ B nu mai avea niciun fel de obligație legală și, în consecință, nu se poate reține vreo faptă ori abatere disciplinară în sarcina sa în legătură cu aceste dosare.
În opinia recurentului-reclamant, intimata-pârâtă este exclusiv vinovată, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, cu abuz de putere. Hotărârea recurată este neconformă cu dispozițiile art. 72 din Legea nr. 188/2000 și dispozițiile art. 41 42, 43, 44, art. 51 C. proc. civ., recuzarea fiind permisă în completarea Legii nr. 188/2000, așa cum prevede art. 72 Totodată, recuzarea este un mijloc procesual de apărare în virtutea dispozițiilor art. 6 CEDO și 6 NCPC. Cererea de recuzare a fost formulată la Consiliul de disciplină al CEJ Pitești și soluționată în calea administrativă următoare, respectiv la CSD - UNEJ, astfel că hotărârea recurată este neconforma și cu Decizia ÎCCJ nr. 14/2021 publicată în M. Of nr. 907 din 22.09.2021.
Practic prin nesoluționarea cererii de recuzare a președintelui completului Consiliului de Disciplină al CEJ Pitești, hotărârea Consiliului de disciplina a CEJ Pitești este nulă de drept și, implicit hotărârea UNEJ - CSD, fiind dată de o persoană care era incompatibilă să participe la pronunțarea hotărârii, pentru că recuzarea este suspensivă de executare.
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală.
În esență, a arătat că obligațiile profesionale îi incumbă recurentului-reclamant în raport de calitatea sa de executor judecătoresc și nu pentru că ar fi fost desemnat să instrumenteze și dosarele altui executor judecătoresc. Astfel, având calitatea de executor judecătoresc are și calitatea de a sta în proces.
Referitor la cererea de recuzare a arătat că art. 48 din Legea nr. 188/2000 recunoaște calitatea de subiect de sezină Colegiului Director, iar această calitate nu poate fi pierdută/negată prin formularea unei cereri de recuzare împotriva membrilor Colegiului. Legea nr. 188/2000 și Regulamentul de aplicare nu conțin dispoziții în funcție de care să poată fi formulată o cerere de recuzare împotriva membrilor Consiliului de Disciplină.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Prin Hotărârea nr. 5 din 12 iulie 2022 a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a admis acțiunea disciplinară exercitată de Colegiul Director a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești reținându-se în sarcina recurentului-reclamant din prezenta cauză, în calitate de executor judecătoresc, abaterea constând în săvârșirea de fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri prevăzută de art. 47 lit. c din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, fiind aplicată sancțiunea excluderii din profesie, prevăzută de art. 49 lit. e din aceeași Lege.
Prin Hotărârea nr. 2 din 27 ianuarie 2023 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești s-a admis în parte contestația administrativă formulată de recurentul-reclamant împotriva Hotărârii nr. 5 din 12 iulie 2022 a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în sensul înlocuirii sancțiunii prevăzute de art. 49 lit. e din Legea nr. 188/2000 (excluderea din profesie) cu sancțiunea prevăzută de art. 49 lit. c din aceeași lege (amendă de 1.500,00 lei), pentru abaterea prevăzută de art. 47 lit. c teza a II-a din Legea nr. 188/2000. Totodată, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de contestatorul executor judecătoresc și cererea de recuzare a membrilor Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a președintelui Consiliului de Disciplină.
Instanța de fond a respins, ca neîntemeiate, criticile de nelegalitate formulate împotriva Hotărârii nr. 2 din 27 ianuarie 2023 a Comisiei Superioare de Disciplină reținând că fapta pentru care a fost sancționat reclamantul - executor judecătoresc există și constituie abatere disciplinară, fiind săvârșită de către acesta în legătură cu obligațiile sale profesionale, cu vinovăție, iar reindividualizarea sancțiunii a fost efectuată în acord cu criteriul legal ce ierarhizează sancțiunile disciplinare.
Recurentul-reclamant a criticat sentința de fond, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Ipotezele circumscrise acestui motiv de casare se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, că se dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile sau se dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.
Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative incidente în speță.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a reluat nemulțumirile cu privire la soluția de respingere a cererii de recuzare formulate împotriva membrilor Colegiului Director al CEJ Pitești, cât și a președintelui Consiliului de Disciplină al CEJ Pitești, susținând că recuzarea din Codul de procedură civilă este permisă în completarea Legii nr. 188/2000.
Contrar acestor susțineri, Înalta Curte reține că acțiunea disciplinară împotriva executorilor judecătorești este reglementată de prevederile art. 48 din Legea nr. 188/2000, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (6) al acestui text de lege: „Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabilește prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.”
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 era cuprins în OMJ nr. 210/2001 la data efectuării cercetării disciplinare în prezenta cauză și reglementa în amănunt procedura de desfășurare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 61 art. 64 și următoarele din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 61 art. 64 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, în partea relevantă pentru speța de față, acțiunea disciplinară se judecă de Consiliul de disciplină ales de adunarea generală a Camerei executorilor judecătorești pentru o perioadă de 3 ani, care este format din 3 membri. Adunarea generală a fiecărei Camere va alege pe durata mandatului membrilor Consiliului de disciplină un număr de 3 supleanți. Consiliul de disciplină își desfășoară activitatea în mod independent și nu se subordonează colegiului director al Camerei. Pentru situații excepționale în care Consiliul de disciplina nu poate fi legal constituit, președintele Comisiei superioare de disciplina va asigura legala constituire a acestuia prin delegarea unui număr corespunzător de membri ai comisiei din cadrul membrilor supleanți. Nu pot fi membri ai Consiliului de disciplina membrii Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, președinții și vicepreședinții colegiilor directoare ale Camerelor executorilor judecătorești. Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a atribuțiilor care le revin în calitate de membri ai Consiliului de disciplină executorii judecătorești pot fi revocați de adunarea generală a Camerei. Consiliul de disciplina are competența de a judeca orice executor judecătoresc din cadrul Camerei respective, pentru abaterile prevăzute la art. 44 din lege. Titularul acțiunii disciplinare este ministrul justiției sau colegiul director al Camerei executorilor judecătorești. În cazul exercitării acțiunii disciplinare, cercetarea prealabilă este obligatorie și se efectuează de inspectori de specialitate din Ministerul Justiției sau de colegiul director al Camerei executorilor judecătorești.
Prin urmare, în lipsa unor texte de lege care să reglementeze procedura de recuzare a membrilor Consiliului de Disciplină și a Comisiei Superioare de Disciplină, în mod corect a reținut prima instanță că dispozițiile corespunzătoare instituției recuzării, cuprinse în Codul de procedură civilă, nu pot fi aplicate mutatis mutandis în procedura exercitării acțiunii disciplinare reglementate de Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
În continuare, sistematizând criticile de nelegalitate formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte reține că acestea vizează soluțiile pronunțate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive și a autorității de lucru judecat invocate în raport de hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/109/2021 al Tribunalul Argeș - Secția civilă, precum și pe fond, cu privire la inexistența faptei pentru care a fost sancționat, recurentul-reclamant susținând că numai executorul delegat are obligația să exercite atribuțiile prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 188/2000, inclusiv oferirea de relații și copii din dosarele instrumentate, și numai pe perioada delegării, iar delegarea sa încetase la momentul la care s-au solicitat relațiile și copiile înscrisurilor relevante.
Înalta Curte amintește că faptele pentru care executorul judecătoresc răspunde disciplinar sunt expres și limitativ prevăzute de lege și se referă la conduita profesională a acestuia, acțiunea disciplinară putând fi exercitată în condițiile art. 45 din Legea nr. 188/2000.
Dispozițiile art. 60 din Legea nr. 188/2000 instituie pe de o parte, regula că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, iar pe de altă parte, regula că activitatea executorilor judecătorești este supusă controlului profesional, în condițiile prezentei legi, neputând exista o suprapunere între controlul judecătoresc al actelor de executare silită și controlul profesional al actelor executorului.
În speță, așa cum reiese din actele dosarului, controlul profesional cu privire la recurentul-reclamant a fost determinat de necesitatea de a se rezolva plângerea unei terțe persoane (petiționarul C), care a sesizat Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești în legătură cu modul în care executorul judecătoresc, în baza unui act de delegare, a îndeplinit atribuțiile într-un dosar de executare în care terțul este implicat (dosar de executare nr. x/2020).
Pentru exercitarea controlului profesional, recurentului-reclamant i-au fost solicitate, de către organul de control, un punct de vedere privind aspectele semnalate de petiționarul D, precum și copii ale înscrisurilor relevante din dosarul de executare nr. x/2020. Solicitările au fost adresate în două rânduri succesive, (31.08.2021 și 30.09.2021 – revenire), iar executorul judecătoresc nu a răspuns acestor solicitări într-un timp util pentru a se formula de către organul de control răspuns celui care, prin plângerea sa, a declanșat efectuarea controlului.
Așa cum în mod corect s-a reținut de instanța de fond, recurentul-reclamant nu a fost sancționat pentru modul în care și-a îndeplinit atribuțiile în dosarul de executare nr. x/2020, ci pentru fapta de a nu răspunde solicitărilor Colegiului Director în sensul de a depune un punct de vedere/notă de relații privind aspectele semnalate de un terț, implicat în dosarul de executare menționat, precum și înscrisurile pe care le apreciază relevante din același dosar de executare.
Obligația stabilită de legiuitor în sarcina executorului judecătoresc de a pune la dispoziție acte și orice informații necesare elucidării asupra cauzei, precum și dreptul Colegiului Director și Consiliului de Disciplină CEJ Pitești de a solicita aceste acte și informații rezultă expres din dispozițiile art. 72 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit cărora: „Părțile au obligația ca la cererea președintelui completului să îi pună la dispoziție toate informațiile și actele solicitate.”
De asemenea, art. 54 din Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea nr. 19 din 3 septembrie 2010 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, publicată în Monitorul Oficial Nr. 713 din 26 octombrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, enumeră printre obligațiile executorilor judecătorești, obligații concrete în privința transmiterii documentelor către organele de control ale Uniunii, respectiv: „l) să răspundă în termenul stabilit la toate solicitările Camerei sau ale Uniunii”; „q) să înainteze organelor de control ale Uniunii, în termenul stabilit, o copie conform cu originalul de pe dosarul de executare silită solicitat, ori, după caz, să-l prezinte acestora, în original, spre consultare.”
Prin urmare, dispozițiile Regulamentului și Statului sunt obligatorii pentru toți executorii judecătorești, după cum rezultă din dispozițiile anterior redate, astfel că, în raport cu obiectul acțiunii disciplinare care constă tocmai în refuzul recurentului-reclamant de a răspunde solicitărilor Colegiului Director și nu privește strict vreun act de executare îndeplinit în dosarul de executare mai sus amintit, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut existența faptei care constituie abatere disciplinară, fiind atrasă răspunderea executorului judecătoresc în temeiul art. 47 lit. c din Legea nr. 188/2000.
Nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant care, prin raportare la soluția pronunțată în dosarul nr. x/109/2021 al Tribunalului Argeș – Secția civilă, susține că față de momentul la care au fost solicitate înscrisurile (septembrie 2021), acțiunea disciplinară a fost declanșată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, motivat de împrejurarea că delegarea sa încetase în luna mai 2021.
Chiar dacă în urma hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/109/2021 al Tribunalul Argeș - Secția civilă s-a constatat că delegarea recurentului-reclamant în dosarele de executare ale BEJ B a încetat în luna aprilie 2021, acest fapt nu înseamnă că executorului judecătoresc nu i se poate solicita de către organele îndreptățite din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești să respecte obligațiile prevăzute de art. 54 lit. l și q) din Statutul UNEJ și al profesiei de executor judecătoresc, necesar a fi respectate și ulterior încetării delegării, în legătură cu demersurile efectuate în perioada delegării.
În plus, nu se poate ignora faptul că dosarul de executare nr. x/2020 al B.E.J. B se afla la momentul solicitărilor relațiilor de către Colegiul Director (31.08.2021 și, respectiv 30.09.2021) în arhiva recurentului-reclamant și, chiar dacă delegarea încetase, acesta trebuia să respecte obligațiile impuse prin statutul profesiei.
Mai mult, Sentința civilă nr. 92 din 7 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/109/2021 al Tribunalului Argeș - Secția civilă prin care s-a admis în parte acțiunea privind pe reclamanții A și B.E.J. A, s-a anulat în parte Hotărârea nr. 100/28.10.2020, doar în ceea ce privește art. 2 în sensul înlăturării expresiei ,,până la finalizarea acestora” și s-a anulat în parte Actul ,,Desemnare” cu nr. 728/19.11.2020, înlăturând din alin. (1) teza finală, expresia ,,până la finalizarea acestora", a rămas definitivă prin Decizia nr.157/R-Cont din 08 februarie 2023 a Curții de Apel Pitești, așadar, la un moment ulterior emiterii actelor administrative contestate în prezenta cauză.
De asemenea, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 430 și următoarele C. proc. civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat în raport cu hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/109/2021 al Tribunalului Argeș – Secția civilă.
Autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată) autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), prezumția de lucru judecat impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.
Însă hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/109/2021 nu poate avea autoritate de lucru judecat în prezenta speță, neexistând identitate de obiect și nici de cauză. În dosarul nr. x/109/2021 s-a anulat în parte, sub aspectul duratei delegării, actul prin care recurentul-reclamant a fost delegat în vederea continuării soluționării dosarelor de executare aferente unui alt executor judecătoresc suspendat din funcție, iar acest aspect nu poate constitui temei pentru înlăturarea faptei circumscrisă abaterii disciplinare, reținute prin actul administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 2 din 27 ianuarie 2023 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a cărei legalitate a fost supusă controlului instanței de fond.
Așa cum s-a arătat anterior, obiectul acțiunii disciplinare nu îl constituie modul în care recurentul-reclamant ar fi instrumentat un dosar se executare după data la care a încetat delegare sa, ci acesta a fost sancționat disciplinar pentru fapta de a nu răspunde solicitărilor Colegiului Director în sensul de a depune un punct de vedere/notă de relații privind aspectele semnalate de un terț, implicat în dosarul de executare menționat, precum și înscrisurile pe care le apreciază relevante din același dosar de executare.
Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul A împotriva sentinței nr. 98/F-CONT din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 30 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.