Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii. Hotărârea instanței de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 04.03.2024, reclamanta Federația Sindicală A a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, suspendarea calendarului desfășurării competițiilor de proiecte lansate prin Ordinele MCID nr. 20667/31.05.2023 și nr. 20668/31.05.2023, calendar prevăzut de Punctul 14 din Pachetul de informații prevăzut în Anexa 1 a Ordinului MCID nr. 20667/31.05.2023 și nr. 20668/31.05.2023, modificate prin Ordinele MCID nr. 206679/08.06.2023 și nr. 206680/08.06.2023, până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Ordinelor MCID nr. 20667/31.05.2023 și nr. 20668/31.05.2023, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 425 din 14 martie 2024, Curtea a respins cererea de ordonanță președințială, ca inadmisibilă.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Federația Sindicală A a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Arată că a depus la fond jurisprudență care demonstrează că procedura ordonanței președințiale prevăzută de art. 997 și urm. C. proc. civ. este compatibilă cu procedura contenciosului administrativ.
Nu a solicitat suspendarea Ordinelor MCID nr. 20667/31.05.2023 și nr. 20668/31.05.2023, pentru ca cererea să poată fi încadrată în drept pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci a solicitat suspendarea calendarului desfășurării competițiilor de proiecte lansate prin Ordinele MCID nr. 20667/31.05.2023 și nr. 20668/31.05.2023, iar respingerea cererii ca inadmisibilă de plano încalcă principiul liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituția României.
3. Apărările formulate
Intimatul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a recurentei Federația Sindicală A, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului și motivele invocate de recurentă, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Argumentele de fapt si de drept relevante
Preliminar, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a recurentei invocate de intimatul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării prin întâmpinare, Înalta Curte reține că soluția ce face obiectul prezentei analize privește inadmisibilitatea cererii de ordonanță președințială formulate de reclamantă. Or, excepțiile invocate sunt excepții procesuale de fond, și nu de procedură, astfel încât nu primează în raport cu soluționarea excepției inadmisibilității ce formează obiectul controlului judiciar.
Astfel, analizând legalitatea hotărârii recurate, Înalta Curte reține că, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat pe calea ordonanței președințiale să se dispună suspendarea provizorie a executării calendarului desfășurării competițiilor de proiecte lansate prin Ordinele MCID nr. 20667/31.05.2023 și nr. 20668/31.05.2023, calendar prevăzut de Punctul 14 din Pachetul de informații prevăzut în Anexa 1 a Ordinului MCID nr. 20667/31.05.2023 și nr. 20668/31.05.2023, până la publicarea în Monitorul Oficial al României a ordinelor menționate.
Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.
Într-adevăr, după cum susține recurenta-reclamantă, din perspectiva practicii judiciare, după cum s-a statuat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în contencios administrativ este admisibilă de principiu cererea de ordonanță președințială, însă atunci când nu are ca obiect suspendarea unui act administrativ, compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă analizându-se de instanță cu prilejul soluțioănrii cauzei.
Pe lângă cele avute în vedere de prima instanță, considerente pe care instanța de control judiciar le validează, Înalta Curte mai reține că ordonanța președințială este o instituție juridică de origine franceză, cu importanță deosebită în dreptul procesual civil, fiind consacrată în legislația românească încă din anul 1900, cu ocazia revizuirii Codului de procedură civilă (prin reglementarea art. 66 bis - de la acea dată).
Prin reglementarea acestei proceduri, s-a avut în vedere necesitatea soluționării în regim de urgență a unor litigii care, dacă ar urma calea procedurii de drept comun (datorita formalismului exagerat), ar putea asigura rămânerea fără obiect a cauzei sau ar conduce la diminuarea semnificativă a importanței acestuia.
Cât privește domeniul de aplicare, în literatura juridică s-a opinat ca procedura ordonanței președințiale își găsește, de principiu, aplicare în orice materie, câtă vreme legea nu a stabilit pentru respectiva materie o procedură specială, exclusivă.
Înalta Curte a statuat, prin hotărârile pronunțate în această materie, că, în materia contenciosului administrativ, pe aspectul normei de drept aplicabile în materia suspendării executării actelor administrative, ordonanța președințială nu-și găsește aplicarea. Și aceasta nu pentru că materia contenciosului administrativ ar fi incompatibilă prin definiție cu ordonanța președințială, ci pentru că Legea nr.554/2004 instituie o procedura specială pentru soluționarea grabnică a unor situații de urgență, reglementând, prin dispozițiile art. 14 și art. 15 cazurile de suspendare a executării actului administrativ, condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare formulate, precum și procedura de soluționare și calea de atac exercitată.
Avându-se în vedere natura juridică a actelor ce se solicită a fi suspendate (obiectul acțiunii vizând, în fapt, efectele Ordinelor MCID nr. 206679/08.06.2023 și nr. 206680/08.06.2023, prin care a fost modificat calendarul desfășurării competițiilor de proiecte lansate prin Ordinele MCID nr. 20667/31.05.2023 și nr. 20668/31.05.2023), care sunt acte administrative, precum și dispozițiile legale aplicabile în aceasta materie, respectiv dispozițiile art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă.
Prin urmare, neputându-se reține elemente de nelegalitate a hotărârii de fond din perspectiva motivului de casare invocat de recurenta-reclamantă, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat demersul judiciar inițiat de recurenta-reclamantă, cu consecința păstrării ca legale a sentinței atacate.
2. Soluția instanței de recurs.
Pentru cele arătate anterior, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul formulat de reclamanta Federația Sindicală A împotriva Sentinței nr. 425 din 14 martie 2024 a Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.