Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul a Curții de Apel Iași – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal (ca efect al declinării de la Curtea de Apel București – Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr.347/23.02.2023), reclamanta A a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la soluționarea cererii sale, înregistrată la Ministerul Sănătății de recunoaștere a titlului de medic specialist în specialitatea neurologie dobândită în Republica Moldova potrivit atribuțiilor ce le revin conform H.G. nr.764/2017; obligarea pârâților ca prin intermediul Comisiei mixte de specialitate creată prin ordinul Ministerului Sănătății să îi soluționeze cererea de recunoaștere a titlului de medic specialist în termen de 30 de zile.
2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 166 din 22 mai 2023, Curtea de Apel Iași – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor din Romania și a obligat pârâții la soluționarea cererii nr. 2/3706/15.02.2022 în termen de 30 zile.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Colegiul Medicilor din România, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat că cererea de recunoaștere a titlului de medic specialist a fost înregistrată la Ministerul Sănătății pe data de 12.04.2018, sub nr. 23706/12.04.2018.
Din întâmpinarea depusă la dosar de către Ministerul Sănătății rezultă că prin adresa nr. Reg. 2/3706/09.05.2022 i s-a adus la cunoștință doamnei doctor că a fost înaintat dosarul comisiei mixte de recunoaștere a titlurilor de medic specialist în specialitatea neurologie. Dosarul a fost depus inițial de către intimata-reclamantă în data de 15.02.2022 și completat în data de 12.04.2022.
Din modul în care au fost reglementate Normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii aprobate prin HG nr. 764/2011, rezultă fără dubiu că organizația CMR nu avea și nici nu trebuia să aibă cunoștință, în lipsa unei prevederi legale, despre existența unei cereri de recunoaștere a titlului de medic specialist de vreme ce nu a primit procesul-verbal împreună cu concluziile comisiei mixte și copia dosarului titularului.
Chiar și în cazul în care ar fi existat o înștiințare despre faptul că există în analiza comisiei mixte o cerere de recunoaștere a titlului de medic specialist, Colegiul Medicilor din România nu ar fi putut să fie tras la răspundere pentru întârzierea emiterii raportului de către comisia mixtă, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să prevadă că organizația CMR are printre atribuții monitorizarea activității acestei comisii și tragerea ei la răspundere în caz de întârziere în desfășurarea activităților sale specifice.
În temeiul art. 1 alin. (4) din Norme, Colegiul Medicilor din România colaborează în vederea recunoașterii profesionale a titlurilor oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terțe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și SUA, împreună cu Ministerul Sănătății și comisia mixtă, așadar nu este un raport de subordonare între acești participanți la procedura de recunoaștere.
Instanța de fond a aplicat greșit normele incidente în cauză, având în vedere că a impus Colegiului Medicilor din România obligația de a soluționa cererea doamnei doctor A în lipsa raportului care trebuia emis de comisia mixtă. O astfel de interpretare lipsește de relevanță existența etapei prevăzute de art. 6 alin. (1) din Norme, care condiționează emiterea avizului de către Colegiul Medicilor din România de transmiterea raportului de către comisia mixtă împreună cu copia dosarului titularului.
Din coroborarea art. 1 alin. (3) art. 5 alin. (2) art. 6 alin. (1) teza finală din Norme cu dispozițiile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 416/02.04.2018 rezultă în mod clar că organizația CMR nu este vinovată de nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, în ceea ce o privește pe dna dr. A întrucât Colegiul Medicilor din România nu a primit raportul din partea comisiei mixte pentru a putea elibera avizul aferent, și, în consecință, nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Colegiului Medicilor din România, motiv pentru care sentința civilă a instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor HG nr. 764/2017 și ale Codului de procedură civilă.
Instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 36 C. proc. civ coroborat cu art. 1 alin. (3) art. 5 alin. (2) art. 6 alin. (1) teza finală, art. 7 alin. (1) și art. 7 alin. (2) teza finală din Norme și dispozițiile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 416/02.04.2018, întrucât Colegiul Medicilor din România nu a avut posibilitatea să emită avizul în mod legal în lipsa raportului comisiei mixte, astfel că nu poate fi obligat să soluționeze o cerere care nu a ajuns în etapa în care organizația să își poată exercita atribuțiile.
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât Colegiul Medicilor din România, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
În cauza de față acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este greșită.
Potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existența unei identități între cel care formulează cererea și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) precum și, pe de altă parte, între cel împotriva căruia este îndreptată cererea și cel obligat în același raport juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). În cazul acțiunii în contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă revine autorității publice care a determinat vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane prin: emiterea unui act administrativ nelegal, refuzul emiterii unui act, refuzul de a soluționa o cerere, refuzul de a elibera un înscris, refuzul de a efectua o operațiune administrativă, refuzul de a încheia un contract la care este îndreptățit reclamantul etc.
În cauză, intimata-reclamantă A a solicitat obligarea pârâților Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor din Romania la soluționarea cererii nr.2/3706/15.02.2022 în termen de 30 zile.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii aprobate prin HG nr.764/2011 solicitarea de recunoaștere a titlurilor de calificare se depune la Ministerul Sănătății împreună cu documentele prevăzute de normele invocate.
Potrivit art. 5 alin. (2) din aceleași Norme, în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, Ministerul Sănătății înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă. Comisia mixtă analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum și alte documente atestând formarea specializată, respectiv experiența profesională a titularului.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Norme, comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei și o copie a dosarului titularului. Pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătății avizul favorabil/nefavorabil privind recunoașterea titlurilor de calificare.
Ori, recurentul-pârât Colegiul Medicilor din România nu a primit nicio documentație referitoare la reclamantă, motiv pentru care nu a emis niciun aviz în privința acesteia.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (4) din Norme, Colegiul Medicilor din România colaborează în vederea recunoașterii profesionale a titlurilor oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terțe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și SUA, împreună cu Ministerul Sănătății și comisia mixtă, neexistând un raport de subordonare între acești participanți la procedura de recunoaștere.
Nu există dispoziții legale nici în Normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii aprobate prin HG nr.764/2011 și nici în Ordinul Ministrului Sănătății nr. 416/02.04.2018 privind desemnarea comisiilor mixte de recunoaștere a titlurilor oficiale de medic specialist eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și SUA în sensul că aceștia vor răspunde în solidar în caz de întârziere în soluționarea cererilor de recunoaștere, indiferent de instituția care a cauzat întârzierea.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 36 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) art. 5 alin. (2) art. 6 alin. (1) teza finală din Norme și dispozițiile Ordinului Ministrului Sănătății nr.416/02.04.2018, întrucât, în lipsa raportului comisiei mixte, recurentul – pârât Colegiul Medicilor din România nu poate fi obligat să soluționeze o cerere care nu a ajuns în etapa în care această instituție să își poată exercita atribuțiile.
Pentru considerentele expuse, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât Colegiul Medicilor din România, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și va respinge acțiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, urmând a menține în rest sentința recurată față de pârâtul Ministerul Sănătății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Colegiul Medicilor din România împotriva Sentinței civile nr. 166 din 22 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Colegiul Medicilor din România și respinge acțiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține în rest sentința recurată față de pârâtul Ministerul Sănătății.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2024.