Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 17 decembrie 2002, reclamanta Societatea Comercială „C.” SRL Târgu Mureș a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei Direcția Generală a Vămilor de a-i recunoaște în termenul de 60 de zile prevăzut de art.102 din H.G. nr.1114/2001 dreptul de a fi reautorizată în calitate de comisionar în vamă și să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri în sumă de 546.233.000 lei, reprezentând venituri nerealizate până la data de 30 iunie 2002.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că cererea sa de reautorizare în calitate de comisionar în vamă nu a fost soluționată în termenul prevăzut de lege și din data de 19 ianuarie 2002, a fost în imposibilitate să-și mai desfășoare activitatea, înregistrând pierderi considerabile pentru care a solicitat plata de daune.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat sentința nr.44 din 24 februarie 2003 prin care a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că la data de 4 aprilie 2002, reclamantei i-a fost eliberată autorizația de comisionar în vamă, însă depășirea de către pârâtă a termenului de acordare a autorizației nu este sancționată prin H.G. nr.1114/2001, astfel încât titularul autorizației nu poate invoca prejudicii materiale cauzate prin depășirea acestui termen.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat eronat probele administrate și a încălcat prevederile H.G. nr.1114/2001 și ale Legii nr.29/1990, în raport de care autoritatea vamală avea obligația să-i elibereze autorizația în perioada 19 noiembrie 2001 – 19 ianuarie 2002 și să-i comunice în termen de 30 de zile soluția dată cererii sale de reautorizare. De asemenea, recurenta a arătat că din raportul de verificare nr.19474/P din 14 ianuarie 2002, întocmit de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, a rezultat îndeplinirea cerințelor legale pentru a fi autorizată în calitate de comisionar în vamă, situație în care intimata este vinovată de întreruperea activității și de pierderile suportate până la data de 4 aprilie 2002, când a eliberat autorizația în baza unei documentații complete din luna ianuarie 2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și de dispozițiile art.304/1 C. proc. civ. Curtea va respinge prezentul recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu cererile înregistrate sub nr.693 din 20 decembrie 2001 la Direcția Generală a Vămilor și sub nr.19473 din 20 decembrie 2001 la Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj recurenta a solicitat să fie reautorizată în calitate de comisionar în vamă în baza art.102 din H.G. nr.1114/2001 și să-i fie eliberată dovada prevăzută în art.84 alin.2 lit.e din același act normativ cu privire la îndeplinirea condițiilor de autorizare.
Potrivit art.102 din H.G. nr.1114/2001, comisionarii în vamă autorizați în conformitate cu prevederile H.G. nr.626/1997 au avut dreptul să funcționeze pe o perioadă de 60 de zile de la intrarea în vigoare a noului regulament de aplicare a Codului vamal și în perioada respectivă urmau să fie autorizați numai cei care îndeplineau condițiile prevăzute la art.83 alin.2 din acest act normativ.
Recurenta a fost autorizată în calitate de comisionar în vamă în baza H.G. nr.626/1997 și conform reglementării menționate anterior, a avut posibilitatea să exercite activitatea pentru care a fost autorizată și în termenul de 60 de zile de la intrarea în vigoarea a H.G. nr.1114/2001, respectiv în perioada 19 noiembrie 2001 – 19 ianuarie 2002.
Susținerea recurentei că în această perioadă a existat un refuz nejustificat al autorității vamale de a-i elibera o nouă autorizație este nefondată și cererea, astfel formulată în baza art.1 din Legea nr.29/1990, a fost corectă respinsă de instanța de fond.
Deși recurenta a solicitat reautorizarea în termenul de 60 de zile de la intrarea în vigoare a H.G. nr.1114/2001, se constată că cererea sa nu a fost însoțită de originalul dovezii prevăzute de art.84 alin. (2) lit. e) din aceeași hotărâre privind îndeplinirea condițiilor de autorizare, avizată de direcția regională vamală interjudețeană în a cărei rază de competență este situat biroul vamal pe lângă care s-a solicitat autorizarea.
Dovada îndeplinirii condițiilor de autorizare prevăzute de art.83 alin. (2) din H.G. nr.1114/2001, avizată favorabil de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj a fost obținută de recurentă numai prin întocmirea raportului de verificare nr.19474 din 14 ianuarie 2002.
Față de data întocmirii acestui document, neprezentat la instanța de fond și depus ca act nou în recurs, precum și față de împrejurarea că nu s-a dovedit data anexării lui în original la Direcția Generală a Vămilor în dosarul de autorizare, se constată că este nefondată și susținerea recurentei privind depășirea termenului de autorizare prevăzut în art.86 din Hotărârea Guvernului nr.1114/2001. Conform acestei reglementări, autorizația de comisionar în vamă se acordă în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii complete și a actelor prevăzute la art.84.
Singura petiție în care recurenta a menționat obținerea și anexarea dovezii avizate favorabil în conformitate cu prevederile art.84 alin. (2) lit.e) din H.G. nr.1114/2001 este reclamația administrativă înregistrată sub nr.10.895 din 25 februarie 2002 la Direcția Generală a Vămilor. Cum această petiție a fost soluționată prin eliberarea autorizației de comisionar în vamă la data de 4 aprilie 2002, instanța de fond a stabilit judicios că nu a existat un refuz nejustificat al intimatei de a rezolva în termenul legal cererea recurentei referitoare la dreptul recunoscut de lege pentru autorizarea activității pe care o desfășoară.
În consecință, instanța de fond a constatat corect că nu a existat un refuz nejustificat al intimatei în sensul prevăzut de art.1 din Legea nr.29/1990 și că, în atare situație, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1 și art. 11 alin. (2) din aceeași lege, pentru a fi acordate recurentei daunele materiale solicitate.
Susținerile recurentei privind prejudiciul suportat prin întreruperea activității din 19 ianuarie 2001 și până la data eliberării autorizației de comisionar în vamă, urmează să fie respinse, întrucât daunele pretinse nu sunt consecința activității culpabile a autorității intimate și nu există temei pentru plata lor pe calea contenciosului administrativ.
Pentru considerentele expuse și constatând că, nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. „C.” SRL Târgu Mureș împotriva sentinței civile nr.44 din 24 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.