Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 6 martie 2024, sub nr. x/233/2024, contestatorul A, în contradictoriu cu intimata B S.R.L., a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare emise în dosar execuțional nr. x/2004 al B.E.J. C, anularea somației emise la data de 12 februarie 2024, anularea actului de înființare a popririi emis la data de 12 februarie 2024, anularea încheierii din data de 12 februarie 2024 privind cheltuielile de executare. Totodată, a solicitat obligatei intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
I.2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
I.2.1. Prin încheierea de şedinţă nr. 485 din data de 25 iulie 2024, Judecătoria Galați, Secţia civilă a admis excepţia necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Galați, Secţia civilă a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând principiul unicităţii instanţei de executare, astfel cum a fost statuat prin deciziile în interesul legii nr. 20/2021 și nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație.
Totodată, a constatat că titlul executoriu în temeiul căruia a fost demarată executarea silită vizează o pluralitate de debitori, respectiv D S.R.L. și A, având domiciliile în unități administrativ teritoriale diferite, precum şi că Judecătoria Sectorului 2 București, instanţă în a cărei rază teritorială îşi avea sediul debitoarea D S.R.L la data sesizării organului executare, este prima care a încuviinţat executarea silită în cauză.
A mai arătat şi că, deşi intimata a solicitat prin cererea din data de 17 ianuarie 2024 executarea silită a ambilor debitori obligați prin același titlu executoriu, fiind format un singur dosar de executare, respectiv x/2004, pe rolul B.E.J. C, în dosar s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva celor doi debitori în temeiul aceluiași titlu executoriu, la instanțe diferite, în condițiile în care Judecătoria Sectorului 2 București încuviințase executarea silită prin încheierea din data de 30 ianuarie 2024.
Judecătoria Galați, Secţia civilă a mai reţinut şi că, în conformitate cu art. 535 C. proc. civ., încheierile de încuviinţare a executării silite nu au autoritate de lucru judecat, astfel că, deşi Judecătoria Galați a încuviinţat ulterior executarea silită împotriva debitorului A, în dosar execuțional nr. x/2004 al B.E.J. C, statuările instanței, sub aspectul competenței, nu au autoritate de lucru judecat în cauză.
I.2.2. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 16055 din data de 30 octombrie 2024, a admis excepţia necompetenței sale teritoriale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În esenţă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Secţia civilă, stabilind instanţa de executare în raport cu prevederile art. 714 şi art. 651 C. proc. civ., a reţinut că încuviinţarea executării silite față de contestatorul A a fost solicitată Judecătoriei Galați, care, prin încheierea nr. 915 pronunţată la data de 9 februarie 2024 în dosarul nr. x/233/2024, a autorizat-o.
A mai constatat şi că încuviinţarea executării silite în raport cu debitoarea D S.R.L. a fost solicitată Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, care, prin încheierea pronunţată la data de 30 ianuarie 2024 în dosarul nr. x/300/2024, a încuviinţat-o.
Totodată, a avut în vedere că, la data sesizării executorului judecătoresc, contestatorul A avea domiciliul în Municipiul Galați, județ Galați, astfel cum rezultă din fişa D.E.P.A.B.D., depusă la fila 20 din dosarul de executare ataşat dosarului Judecătoriei Galați.
A reţinut şi că, în cauză, nu se regăseşte ipoteza problemei de drept dezlegate prin decizia nr. 20/2021, pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât există două instanţe diferite care au încuviinţat executarea strict în raport cu debitorul din circumscripţia lor, în vreme ce, în ipoteza problemei de drept deduse Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre uniformizarea soluţiei, unul dintre debitorii din titlul executoriu sesizează o altă instanţă decât cea care a încuviinţat executarea silită.
Ca atare, constatând că nu există identitate între situaţia din cauză şi situaţia care a generat practica divergentă tranşată prin recursul în interesul legii la care s-a făcut referire anterior, a apreciat că art. 714 şi art. 651 C. proc. civ. indică faptul că este competentă teritorial să soluţioneze prezenta contestaţie la executare Judecătoria Galați întrucât este judecătoria de la domiciliul contestatorului şi judecătoria care încuviinţat executarea silită în ceea ce-l priveşte.
În plus, a reţinut că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nu a încuviinţat executarea silită în raport cu contestatorul şi nici nu este judecătoria de la domiciliul contestatorului, practic neavând calitatea de instanţă de executare în raport cu contestatorul.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Galați, Secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la sensul noțiunii de instanţă de executare la care se referă art. 651 C. proc. civ.
Astfel, Judecătoria Galați, Secţia civilă a dat eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, astfel cum a fost statuat prin decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, reţinând că prima instanţă care a încuviinţat în cauză executarea silită este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în timp ce această a doua instanţă a apreciat că nu este incidentă ipoteza cu privire la care a fost pronunţată decizia în interesul legii anterior menţionată, astfel că soluţionarea prezentei contestații la executare aparţine judecătoriei de la domiciliul contestatorului, care este şi cea care a încuviinţat executarea silită în ceea ce îl priveşte.
Prin prezentul demers judiciar, contestatorul A, în contradictoriu cu intimata B S.R.L., a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare emise în dosar execuțional nr. x/2004 al B.E.J. C, anularea somației emise la data de 12 februarie 2024, anularea actului de înființare a popririi emis la data de 12 februarie 2024, anularea încheierii din data de 12 februarie 2024 privind cheltuielile de executare.
Faţă de obiectul cauzei, astfel cum a fost anterior redat, instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte în raport cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare
Conform deciziei nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviinţat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că „(...) ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câștigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care-exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu-toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competenţa aceleiaşi instanţe de executare”.
Înalta Curte reţine că particularitatea situaţiei de fapt a prezentei cauze este dată de împrejurarea că încuviinţarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2004 al B.E.J. C s-a realizat prin două încheieri, câte una pentru fiecare dintre debitori, pronunţate de două instanţe de judecată diferite – Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti încuviințând executarea silită în ceea ce o priveşte pe debitoarea D S.R.L. iar Judecătoria Galați, în raport cu debitorul A.
Or, cum prezentul demers judiciar a fost demarat de contestatorul (debitorul) A, în aplicarea dezlegărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 20/2021, la stabilirea instanţei competente a soluţiona contestaţia la executare formulată de acesta prezintă relevanţă instanţa care a încuviinţat executarea silită împotriva sa, neavând importanţă care dintre cele două judecătorii a pronunţat prima încheiere de încuviinţare a executării silite în dosarul de executare.
Astfel, prin încheierea de şedinţă nr. 915 din data de 9 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/233/2024, Judecătoria Galați, Secţia civilă a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de B.E.J. C, pentru creditoarea B S.R.L., în contradictoriu cu debitorul A şi a încuviinţat executarea silită simultană/succesivă, prin toate modalităţile prevăzute de lege a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1219 din data de 23 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă în dosarul nr. x/3/2023, având ca obiect aducerea la îndeplinire a obligațiilor de a face prevăzute în titlul executoriu, şi anume: încetarea utilizării mărcii „(...)” de către debitor, încetarea utilizării domeniului x.ro de către debitor, încetarea utilizării numelor de domeniu y.ro şi z.shop.ro de către debitor, încetarea utilizării contului Google Business – xx.ro de către debitor, urmând a se recupera şi cheltuielile de executare.
Prin urmare, întrucât, în cauză, instanţa care a încuviinţat executarea silită împotriva contestatorului A este Judecătoria Galați, Secţia civilă, în considerarea celor statuate prin decizia în interesul legii nr. 20/2021, mai sus menţionată, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.
Faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, Secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, Secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.