Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 23.12.2022, reclamantele A şi B au solicitat obligarea pârâtei Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la plata sumei de câte 2.000.000 Euro daune morale echivalentul în lei la data plăţii, cu dobânzi legale şi rata inflaţiei până la plata integrală, pentru neemiterea nici până în prezent a titlurilor de proprietate, obligaţie stabilită prin sentinţa civilă nr. 6667/1993 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă, invocându-se răspunderea civilă delictuală în temeiul art. 1349, respectiv art. 1359 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 264 din 09.05.2022 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. x/117/2021, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj şi s-a respins ca prescrisă acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantele.
Prin decizia civilă nr. 374/A din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel Cluj – Secţia I civilă a respins, ca nefondat apelul reclamantelor.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs reclamantele.
În şedinţa publică din 25 septembrie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra cererii reclamantelor de renunţare la judecata acţiunii.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând, cu prioritate, cererea de renunţare la judecata acţiunii, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 9 alin. (3) C. proc. civ., ,,În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.”
În conformitate cu dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ. „(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.”
De asemenea, alin. (4) al aceluiaşi text de lege stipulează astfel: „Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare”, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, „Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză”.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată faptul că recurentele-reclamante au depus la dosarul cauzei, la 24 septembrie 2024, anterior primului termen de judecată, cerere de renunţare la judecata acţiunii introductive de instanţă.
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Faţă de conţinutul cererii depuse la dosar, semnată de ambele recurente, Înalta Curte constată că rezultă cu certitudine manifestarea de voinţă a reclamantelor de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată, act de dispoziţie intervenit anterior primului termen de judecată pentru care părţile au fost legal citate.
Totodată, se constată că intimata-pârâtă a fost de acord cu privire la renunţarea la judecată, astfel cum a susţinut în concluziile orale reprezentantul acesteia la termenul de judecată din 25 septembrie 2024.
Ca atare, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte, reţinând că această renunţare a intervenit în faza procesuală a recursului, va admite recursul, va anula hotărârile pronunţate în cauză şi va lua act de renunţarea reclamantelor la judecata acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantele A şi B împotriva deciziei civile nr. 374/A din 12 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – Secţia I civilă.
Anulează decizia civilă nr. 374 /A din 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia I civilă şi sentinţa civilă nr. 264 din 9 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Cluj – Secţia civilă.
Ia act de renunţarea reclamantelor A şi B la judecata acţiunii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.