Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării-Colegiul Director, anularea Hotărârii nr. x/14.12.2022 prin care reclamanta a fost sancționată cu avertisment pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (5) din OUG nr. 137/2000, conform art. 26 alin. (1) din OG nr.137/2000.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 287 din 23 februarie 2024, a respins cererea privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A și pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării-Colegiul Director, B și C, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A și pârâta C au declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct.6 și pct.8 C. proc. civ., motivele dezvoltate fiind identice.
Un prim motiv de casare a hotărârii recurate este fundamentat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct.6 C. proc. civ., instanța de fond a analizat situația de fapt reținută în Hotărârea CNCD nr.x/134.12.2022 din perspectiva sintagmei de hărțuire morală, concluzionând că recurenta a săvârșit acte de hărțuire morală, deși temeiul de drept al contravenției reținute a fost art. 2 alin. (1) și 5 din OG 137/2000 și nu alin. (5 ind. 1) și alin. (5 ind. 2), astfel că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele care să susțină soluția pronunțată.
Hotărârea recurată s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) și 5 din OG 137/2000, judecătorul fondului concluzionând greșit că recurenta a săvârșit, în raport de intimata-pârâtă B, acte de hărțuire morală la locul de muncă.
În opinia recurentei, faptele reținute ca fiind de natură discriminatorie nu întrunesc cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 alin.l din O.G. nr. 137/2000, îndeosebi cele cu privire la existența unui criteriu de discriminare și a existenței unei poziții de discriminare/inferioritate în care intimata-pârâtă B s-ar fi aflat prin comparație cu alți funcționari publici din Compartimentul stare civilă din cadrul aparatului propriu al primarului comunei A.
Pentru existența unei fapte de discriminare în cazul intimatei-petente B, trebuia stabilit dacă a existat un tratament diferențiat al acesteia în raport cu alți funcționari publici din cadrul Primăriei comunei A, dacă acest tratament a fost influențat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu, analog, dacă se identifică vătămarea vreunui drept al acesteia și dacă lipsește în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferență de tratament.
Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele, făcând imposibilă angajarea răspunderii contravenționale pentru discriminare.
Deși intimatul-pârât CNCD prezintă în cuprinsul Hotărârii nr.x/2022 condițiile necesare pentru a se constata discriminarea în forma hărțuirii/hărțuirii morale, reținând că petentei " i s-a aplicat un tratament diferențiat în comparație cu restul angajaților, având la bază criteriul de persoană reintegrată după proces", judecătorul fondului nu a analizat dacă acest criteriu este susținut de probatoriul administrat în cauză, în analiza sa neregăsindu-se nicio trimitere la acest criteriu.
În opinia recurentei, nu poate fi identificată o diferențiere de tratament aplicată intimatei-pârâte în raport de ceilalți funcționari publici pe criteriul de persoană reintegrată după proces, astfel încât soluția pronunțată de către instanța de fond apare ca fiind fundamental greșită.
Prin dispoziția nr.190/13.06.2021 se delegă petentei exercitarea atribuțiilor de ofițer de stare civilă - consilier D superior, conform fișei postului, iar atunci când aceasta lipsește de la serviciu, atribuțiile sale să fie preluate de către funcționarul public E. Prin art. 2 al dispoziției nr.190/13.06.2021 s-au delegat atribuțiile de înregistrare, oficiere și toate documentele care se întocmesc ca urmare a oficierii căsătoriei doamnei E, revocându-se, totodată, dispozițiile nr.7/18.01.2017 și 138/01.04.2021.
Prin dispoziția nr.191/23.06.2021 se dispune modificarea fișei postului petentei, care atrage emiterea unei noi fișe, nr.12/23.06.2021, dispunându-se, totodată, încetarea aplicabilității fișei postului nr.11, în această fișă nu se mai regăsește competența de "a oficia căsătorii în baza delegării primite de la ofițerul de stare civilă (primarul comunei) ".
Fișa postului nr.12 i-a fost comunicată intimatei-petente prin adresa nr.2953/28.06.2021, însă a refuzat primirea, așa cum rezultă din referatul nr.2970/28.06.2021, fapt pentru care documentul i-a fost comunicat electronic pe adresa de e-mail oficială a compartimentului x @A.ro.
Prin eliminarea competenței delegate de a oficia căsătorii, intimatei-petente nu i-a fost afectat principalul drept rezultat din raportul de serviciu, și anume, salariul, acesta rămânând la nivelul avut anterior emiterii dispoziției nr.134/31.03.2021, așa cum a rezultat din statul de plată anterior și după modificare (depus la dosarul cauzei).
Retragerea acestei competențe nu echivalează cu o acțiune de discriminare, așa cum în mod greșit reține CNCD-Colegiul director, din moment ce orice funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, aflat într-o situație comparabilă cu a petentei, are vocație la exercitarea acestei competente, de oficiere a căsătoriilor, prin delegare.
Cât privește acuzația de imposibilitate a utilizării de către petenta a e-mailului securizat al Primăriei comunei A ( x@vs.e-adm.ro), precizează că acesta este administrat de un singur salariat. Pe acest e-mail sunt primite mesajele de la autorități și instituții sau sunt trimise mesajele cu caracter special. Salariatul care administrează e-mailul preia e-mailurile pe care le direcționează către compartimentele interesate, preluând totodată mesajele de la aceste compartimente pe care le trimite pe linii securizate către instituțiile destinatare.
După pronunțarea sentinței civile nr.128/29.04.2021, executorie de drept, petenta avea obligația de a se prezenta la serviciu, aceasta urmând a-si îndeplini atribuțiile de serviciu în baza fișei de post nr.11 pana la data de 23.06.2021, când s-a emis dispoziția nr.191 de modificare a atribuțiilor, cu consecința emiterii fisei postului nr.12.
Petenta a avut în permanență o fișă a postului, ambele -11 și 12- fiind comunicate acesteia așa cum rezultă din înscrisuri.
Cu privire la împrejurările din 24.06.2021, reținute în justificarea acțiunii de hărțuire morală, precizează că situația de fapt nu a fost cea expusă de către intimata-petentă, ci, cea care rezultă din procesul-verbal încheiat în acea zi.
Deși nu se terminase ședința, la ora 16.35, petenta a cerut condica să o semneze pe motivul că programul a luat sfârșit, atitudinea sa fiind în continuare una de provocare și de sfidare a primarului. Faptul că s-a deplasat un echipaj de poliție la domiciliul petentei nu echivalează cu o acțiune de hărțuire morală, acțiunea de deplasare a poliției fiind consecința comportamentului inadecvat, cu accente de violență fizică și de limbaj din partea intimatei-petente.
Referitor la imposibilitatea folosirii sigiliului, este de reținut că primarul comunei A, în virtutea competențelor pe care le deține, a emis dispoziția nr.175/31.05.2021 prin care a stabilit modalitatea de păstrare și utilizare a acestuia, petenta nemaiavând dreptul să folosească sigiliul din moment ce prin fișa postului nr.12 i s-a retras atribuția de oficiere a căsătoriilor.
Precizăm ca toți funcționarii publici au obligația de a depune lucrările întocmite la mapă, conform Procedurii operaționale cu privire la actele de stare civilă, în scopul verificării de către conducere, semnării, aplicării sigiliului și comunicării către destinatar, procedura de lucru fiind aceeași în aparatul de specialitate al primarului din orice unitate administrativ-teritorială din tara aceasta.
Pentru reluarea activității de către intimata-petentă nu a fost necesară emiterea unei noi dispoziții din partea primarului, efectele dispoziției nr.134/31.03.2021 fiind doar suspendate, anularea actului administrative producându-se ulterior, prin sentința civilă nr.290/04.10.2021, pronunțată în dosarul nr. x/89/2021. Așadar, în data de 14 iunie 2021, când petenta s-a prezentat din proprie inițiativă la serviciu, nu a fost necesară emiterea unei dispoziții de reintegrare, aceasta având obligația de a-și relua atribuțiile de serviciu conform fișei postului nr.11 și nu 10.
Nu se circumscrie noțiunii de discriminare nici așa-zisul refuz al primarului de a-i acorda petentei învoire pentru lucruri absolut mărunte (de a-și cumpăra un pachet de biscuiți, o apă etc ).
Este de remarcat că deși cererile de învoire erau aprobate, intimata nu le respecta cu scopul de a invoca discriminarea, neproducând însă nicio probă concretă că ceilalți funcționari publici părăseau unitatea în timpul programului de lucru fix când voiau ei pentru a merge să-și cumpere o apă sau un pachet de biscuiți.
Așadar, fiecare funcționar public are obligația de a respecta Regulamentul de ordine interioară, iar faptul că i se cere acest lucru nu înseamnă că este discriminat sau hărțuit în condițiile în care toți funcționarii publici dintr-o unitate sunt guvernați de aceleași reguli și principii de desfășurare a raporturilor de serviciu.
Așadar, îndeplinirea atribuțiilor de serviciu conform fișei postului și respectarea Regulamentului de ordine interioară a instituției nu reprezintă un act de discriminare sub forma hărțuirii în accepțiunea dată de art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, susceptibil a atrage sancționarea contravențională a angajatorului, indiferent de cum a perceput situația intimata-petentă.
Se constată, astfel, că aspectele invocate de către intimata B și reținute de instanța de fond în cuprinsul hotărârii, nu îndeplinesc elementele constitutive ale discriminării sub forma hărțuirii morale și nici nu se poate stabili un raport de cauzalitate între criteriul invocat, de persoană reîncadrată după proces, și pretinsul tratament diferit la care ar fi fost supusă aceasta.
În condițiile în care pretinsa discriminare nu s-a realizat în una dintre modalitățile prevăzute de art. 2 alin.l din OG 137/2000, respectiv, "prin orice deosebire, excludere, restricție sau preferință" pe baza criteriului identificat, intimata-pârâtă având obligația de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu conform fișei postului și dispozițiilor obligatorii ale primarului, atunci când nu Ie-a contestat, apreciem că sancțiunea avertismentului aplicată recurentei apare ca nelegală.
În raport de argumentele expuse, hotărârea CNCD este nelegală prin sancționarea recurentei pentru o conduită ce nu se circumscrie noțiunii de discriminare sub forma hărțuirii în varianta dată de alin. (5) al art. 2 din OG 137/2000, instanța de fond pronunțând o hotărâre dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin.l și 5 din O.G. nr. 137/2000.
În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.
Apărările formulate în cauză
Intimata B a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.
Soluția instanței de recurs
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâta B s-a adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu o sesizare care privea săvârșirea unor fapte de discriminare de către Unitatea Administrativ Teritorială comuna A prin primar F și secretarul aceleiași unități administrativ-teritoriale C.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a emis decizia nr. x/14.12.2022 prin care a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1) și 5 din O.G. 137/2000 cu privire la faptele reclamate, expuse la pct. VII-XII din decizie. Prin urmare a dispus sancționarea Unității Administrativ Teritoriale Comuna A prin primar cu avertisment, recomandând respectarea principiului egalității la locul de muncă pentru toți angajații.
Instanța de fond a respins cererea privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A și pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării-Colegiul Director, B și C, ca neîntemeiată.
Înalta Curte nu împărtășește soluția instanței de fond și constată incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sens în care va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în integralitate, la aceeași instanță, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În raport de obiectul acțiunii, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile procedurale cuprinse în art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care stabilesc că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.
Principiul prevăzut de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. este dezvoltat de prevederile art. 397 alin. (1) din cod, potrivit căruia instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.
Așadar, în baza principiilor enunțate anterior, judecătorul este ținut de cadrul procesual trasat de către părți, sub aspectul obiectului, cauzei și al părților. Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la ceea ce s-a cerut constituie garanția respectării și aplicării principiului disponibilității.
În cauză, cadrul procesual a fost stabilit de reclamantă, care a indicat în mod expres care sunt pretențiile sale și motivele de fapt și de drept pe care se fundamentează acestea.
Altfel spus, prin Hotărârea CNCD nr. x/14.12.2022 reclamanta a fost sancționată contravențional pentru acte de hărțuire simplă în forma reglementată prin art. 2 alin. (5) din OG 137/2000, ceea ce impunea ca analiza legalității și temeiniciei să fie efectuată din perspectiva acestui text de lege. Or, judecătorul fondului a filtrat circumstanțele factuale ale cauzei din perspectiva sintagmei de hărțuire morală, concluzionând că recurenta a săvârșit acte de hărțuire morală la adresa intimatei B, după reîncadrare.
Înalta Curte observă că legiuitorul a creat o diferențiere, neputând fi pus, prin urmare, un semn de egalitate între noțiunea de hărțuire, reglementată de art. 2 alin. (5) din OG 137/2000, și sintagma " hărțuire morală", reglementată de art. 2 alin. (51) și 52 din același act normativ.
În condițiile în care instanța de fond a analizat situația de fapt reținută în Hotărârea CNCD nr.x/134.12.2022 din perspectiva sintagmei de hărțuire morală, concluzionând că recurenta a săvârșit acte de hărțuire morală, deși temeiul de drept al contravenției reținute a fost art. 2 alin. (1) și 5 din OG 137/2000 și alin. (51) și 52, Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele care să susțină soluția pronunțată raportat la aspectele deduse judecății în prezentul litigiu.
Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că prin hotărârea recurată nu s-a prezentat silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, respectiv, argumentele pentru care instanța de fond a apreciat că elementele de fapt reținute de către CNCD în Hotărârea nr.x/14.12.2022 se circumscriu noțiunii de hărțuire în varianta reglementată de art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, text ce a constituit temeiul de aplicare a sancțiunii contravenționale.
Așadar, nelegalitatea hotărârii recurate este dată de recalificarea pe care judecătorul fondului o face faptelor de hărțuire reținute în sarcina recurentei, considerându-le ca fiind de natură morală, îndepărtându-se, așadar, de la analiza situațiilor pretins discriminatorii din perspectiva prevederilor art. 2 alin. (5) din OG 137/2000, reținute ca temei de drept al contravenției în hotarârea contestată, or o legală analiza a pretențiilor impunea raportarea la elementele reținute prin hotarârea CNCD contestată și verificarea acestora sub toate aspectele.
Prin urmare, având în vedere soluția pronunțată și, pe de altă parte, obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, Înalta Curte constată că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea limitelor învestirii sale, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze Sentința civilă nr. 287 din 23 februarie 2024 și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza toate susținerile, argumentele și apărările părților, urmând a se analiza și aspectele de fond invocate în susținerea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă și pe care Înalta Curte nu le-a mai analizat, față de soluția casării cu trimitere.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o noua judecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A și de recurenta-pârâtă C împotriva hotărârii nr. 287 din 23 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre o noua judecată aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.