Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Obiectul recursului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, la data de 18.10.2024, sub nr. x/103/2024, petentul A a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 9/16.10.2024 a Biroului electoral de circumscripţie judeţeană nr. (...) Neamţ - Alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, prin care s-a admis lista de candidaţi propusă de Partidul B la alegerile pentru Senat.
Prin sentinţa civilă nr. 787/21.10.2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ Secţia I civilă, de contencios administrativ în dosar nr. x/103/2024, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul A, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. (...) Neamţ, având ca obiect anulare hotărâre Birou electoral (Decizia nr. 9/16.10.2024).
Prin decizia civilă nr. 616 din 25 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/32/2024, Curtea de Apel Bacău-Secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A împotriva sentinţei civile nr. 787/21.10.2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă, de contencios administrativ în dosar nr. x/103/2024, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral de Circumscripţie nr. (...) Neamţ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că apelantul-contestator nu a invocat motive veritabile de nelegalitate sau de netemeinicie ale deciziei contestate, ci aspecte care nu au legătură cu cele cuprinse în sentinţa apelată sau cu menţiunile Deciziei nr. 9/16.10.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. (...) Neamț şi că emitentul Deciziei nr. 9 din 16.10.2024 a respectat limitele de examinare a condițiilor legale privind exercitarea dreptului de a fi ales, atunci când a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru depunerea candidaturilor, întrucât controlul judiciar impus de formularea contestației de față nu poate fi raportat decât la dispozițiile legale care reglementează atribuțiile Biroului Electoral de Circumscripție și limitele sale de dispoziție, în concret, la documentele pe care trebuie să le depună partidele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale și candidații independenți, în vederea admiterii candidaturilor la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2024, în conformitate cu cerințele prevăzute la art. 52 din Legea 208/2015, coroborate cu prevederile Hotărârii nr. 12 din 21 septembrie 2020 emisă de Autoritatea Electorală.
Prin încheierea din 25 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia I civilă în dosarul nr. x/32/2024, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11), art. 54 alin. (3) şi art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, formulată de apelantul-contestator A, în cadrul apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 787/21.10.2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă, de contencios administrativ în dosar nr. x/103/2024, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral de Circumscripţie nr. (...) Neamţ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia ca excepţia de neconstituţionalitate invocată să aibă legătură cu obiectul cauzei, întrucât raportat la motivele formulate prin contestaţie şi prin cererea de apel, nu se poate reţine existenţa unei legături de cauzalitate între susţinerile contestatorului din cuprinsul cererii de apel, şi textele legale invocate ca fiind neconstituţionale, nici a unui efect real pe care declararea neconstituţionalităţii acestora l-ar putea avea asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în cauză, deoarece nu privesc acţiunile instituţiilor, formaţiunilor şi parlamentarilor care, în opinia contestatorului, au distrus procesul electoral.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestor soluţii, la 27 octombrie 2024, a declarat recurs A.
În motivare, nestructurată juridic, recurentul a adus critici de natură generală în legătură cu situaţia politico-economică la nivel naţional.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 616 din 25 octombrie 2024, invocată din oficiu, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei”.
Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale, în scopul obţinerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătoreşti.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În cauză, cererea de recurs este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 616 din 25 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia I civilă prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A împotriva sentinţei civile nr. 787/21.10.2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă, de contencios administrativ în dosar nr. x/103/2024, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral de Circumscripţie nr. (...) Neamţ.
Înalta Curte reţine că hotărârea supusă recursului a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect anularea Deciziei nr. 9/16.10.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. (...) Neamț, prin care s-a admis lista de candidaţi propusă de Partidul B la alegerile pentru Senat din mai 2024, cauză ce intră sub incidenţa Legii nr. 208/2015.
Potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 208/2015, care are caracter de normă specială, „Contestaţiile privind deciziile de admitere sau respingere a candidaturilor adoptate de către birourile electorale de circumscripţie se soluţionează în termen de 48 de ore de la înregistrare, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripţia electorală. Contestaţiile privind deciziile de admitere sau respingere a candidaturilor de către Biroul Electoral Central ori de către biroul electoral de circumscripţie pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara României se soluţionează de către Tribunalul Bucureşti. Hotărârea dată se afişează, în mod vizibil, la sediul instanţei care a emis-o”.
Alin. (8) al aceluiaşi articol prevede că:
„Împotriva hotărârii date în contestaţie se poate face apel în termen de 48 de ore de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se soluţionează în termen de 48 de ore de la înregistrare”, iar potrivit alin. (9): „Hotărârea pronunţată în apel este definitivă.”.
Potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., care completează norma specială, au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
În consecinţă, decizia civilă nr. 616 din 25 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia I civilă este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, nefiind susceptibilă de recurs.
Principiul dublului grad de jurisdicţie nu este obligatoriu în materie civilă, fiind suficient, din perspectiva art. 6 par. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ca o instanţă independentă şi imparţială, cu deplină jurisdicţie, în fapt şi în drept, să poată examina o contestaţie privind drepturi şi obligaţii cu caracter civil.
Or, se poate observa că legiuitorul naţional a ales în materie electorală să reglementeze un dublu grad de jurisdicţie, în faţa instanţelor de fond, instituind un regim mai favorabil decât cel reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, corelat cu art. 13 din Convenţie, care reglementează dreptul la un recurs efectiv.
Pentru considerentele expuse, constatând că, din dispoziţiile legii speciale, rezultă cu evidenţă că împotriva hotărârilor date în contestaţiile reglementate de dispoziţiile art. 59 alin. (7) din Legea nr. 208/2015, se poate exercita doar calea de atac a apelului, nu şi recursul, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A împotriva deciziei civile nr. 616 din 25 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău – Secţia I civilă.
Analizând recursul declarat împotriva încheierii din 25 octombrie 2024, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept:
Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care recurentul a înţeles să declare prezenta cale de atac, prin nemotivarea acesteia, Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curţii Constituţionale nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că „dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. 5 teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti”.
În cadrul paragrafelor 21 - 22 ale Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017, publicate în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a reţinut următoarele: „Recursul reglementat de nu poate fi înțeles drept o cale extraordinară de atac, în condițiile sau . Așadar, este vorba despre o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau , numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din sau De asemenea, Curtea constată că, dat fiind faptul că textul este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât și , acesta își menține natura juridică de cale de atac specială, ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de sau și nici apel, contestație sau plângere în sensul Mai mult, Curtea reține că aceeași cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcție procedura civilă sau în care intervine. În sensul celor de mai sus, Curtea constată că obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de . Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții.”
În raport cu aceste statuări obligatorii, se reţine că recursul declarat în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu preia niciuna dintre caracteristicile proprii recursului reglementat la art. 483 şi urm. C. proc. civ., ci are o fizionomie juridică proprie, astfel că relevant este faptul că, prin intermediul acestei căi speciale de atac, se verifică modul în care instanța ierarhic inferioară a apreciat cu privire la neîndeplinirea condițiilor legale de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.
În acest context, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”
Având în vedere aceste dispoziţii legale, se reţine că, pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să fie admisibilă şi, în consecinţă, să poată fi sesizată Curtea Constituţională a României cu soluţionarea ei, este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: (i) excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj; (ii) excepţia de neconstituţionalitate să aibă ca obiect legi sau ordonanţe ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; (iii) legea sau ordonanţa ori dispoziţiile dintr-o lege sau ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; (iv) excepţia de neconstituţionalitate să nu aibă ca obiect prevederi ce au fost deja constatate neconstituţionale.
În acord cu instanţa care a pronunţat soluţia atacată, se constată, sub un prim aspect, că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează veritabile aspecte de neconstituţionalitate, ci simple nemulţumiri referitoare la reglementarea legală actuală, prin care se tinde, în realitate, la modificarea dispoziţiilor criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce excedează competenţa instanţei de contencios constituţional, care nu are ca atribuţie legiferarea și, implicit, nici modificarea unor acte normative, astfel cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
În al doilea rând, contrar susţinerilor recurentului, se constată că dispoziţiile art. 52 alin. (11), art. 54 alin. (3) şi art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute, în mod cumulativ, de art. 29 din Legea nr. 47/1992, ceea ce conduce la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
Referitor la această condiţie legală, se reţine că dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii.
Curtea Constituţională a reţinut că „legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile legale în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului” (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 600 din 12 august 2014).
Totodată, „condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă părţilor care au invocat-o pentru soluţionarea litigiului.” (Decizia nr. 360 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1017 din 19 octombrie 2022).
În cauză, excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. 52 alin. (11), art. 54 alin. (3) şi art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, ce reglementează condiţiile de depunere a candidaturilor pentru alegerile parlamentare şi a fost invocată în etapa procesuală a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 787/21.10.2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă, de contencios administrativ în dosar nr. x/103/2024, prin care s-a respins contestaţia formulată de A pentru că în cauză, contestatorul nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 59 alin. (5) din Legea nr. 208/2015, de expunere a temeiurilor pentru care apreciază că respectivele candidaturi C pentru alegerile parlamentare 2024 au fost admise în mod nelegal. În acest context, se constată că, în mod corect, curtea de apel a constatat că excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţii legale care nu au fost avute în vedere de către prima instanţă şi care nu au legătură cu cauza, nefiind îndeplinită una dintre cerinţele prevăzute de lege.
Faţă de aceste considerente, constatând că este legală soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11), art. 54 alin. (3) şi art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A împotriva încheierii din 25 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A împotriva deciziei civile nr. 616 din 25 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău – Secţia I civilă.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A împotriva încheierii din 25 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – Secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.