Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 21 iunie 2022, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Uniunea Scriitorilor din România, anularea deciziei civile nr. 1342A din 11 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin încheierea din data de 16 decembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 30 ianuarie 2023.
2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie
Prin decizia civilă nr. 484A din 29 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire şi a obligat revizuenta la plata către intimată a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, redus.
4. Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Împotriva deciziei nr. 484A din 29 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 30 martie 2023, revizuenta A. a formulat recurs, iar prin memoriul de recurs depus la data de 7 iulie 2023 a solicitat să se constate nulitatea absolută a Uniunii Scriitorilor din România pentru lipsa actelor de constituire prevăzute de lege.
Prin decizia nr. 1037 din data de 11 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, a admis excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare şi a constatat nul recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 484A din 29 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1037 din data de 11 aprilie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare, în contradictoriu cu intimata Uniunea Scriitorilor din România, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la prima instanţă, în vederea pronunţării unei noi hotărâri, care să nu fie afectată de vicii.
Contestatoarea arată că, prin decizia civilă atacată, recursul său a fost respins, fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată către o persoană juridică ce nu ar fi făcut dovada reprezentării legale şi care, potrivit susţinerilor sale, a căzut în pretenţii.
Susţine că soluţia instanţei este rezultatul unei erori materiale, întrucât, prin respingerea recursului, instanţa ar fi omis să cerceteze motivul de recurs referitor la identitatea concretă a părţii, în condiţiile art. 194-200 C. proc. civ. şi art. 196 C. civ., respectiv O.G. nr. 26/2000, aspect invocat şi în temeiul art. 82 C. proc. civ.
De asemenea, contestatoarea susţine că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privind dovada reprezentării legale a persoanelor juridice de drept privat (asociaţii, fundaţii), fiind substituit înscrisul public printr-o reprezentare convenţională nejustificată, cu consecinţe prejudiciabile.
Contestatoarea a reiterat, atât în cererea de recurs, cât şi prin înscrisurile depuse la dosar, că nu poate fi reprezentată legal de către B., întrucât această persoană nu este şi nu a fost înregistrată în registrul public, conform dispoziţiilor art. 151 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit susţinerilor contestatoarei, dovada calităţii de reprezentant legal, în condiţiile de strictă interpretare prevăzute de C. civ. pentru persoanele juridice de drept privat - respectiv art. 151 alin. (4) C. proc. civ. - nu a fost anexată la dosar, fiind incidente dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii absolute.
De asemenea, contestatoarea a depus la dosar un înscris eliberat de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, din care rezultă că persoana B. nu a fost şi nu este reprezentant legal pentru Asociaţia "Uniunea Scriitorilor din România".
Contestatoarea mai susţine că, potrivit legii, eroarea materială incidentă în cauză, respectiv lipsa dovezii calităţii de reprezentant legal, astfel cum a fost denunţată, nu poate fi asimilată unui "fapt de judecată". În acest sens, invocă dispoziţiile art. 82 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa avea obligaţia de a anula actul de procedură efectuat de avocatul care pretindea că reprezintă partea, în lipsa dovezii calităţii de reprezentant legal.
Totodată, contestatoarea susţine că, în prezenta cauză, a fost introdusă în mod nepermis o altă persoană, pretinsă persoană juridică, cu care aceasta nu a înţeles să se judece. Se arată că dovada calităţii de reprezentant legal pentru persoanele juridice nonprofit se dobândeşte în condiţiile legii, respectiv art. 33 din O.G. nr. 26/2000, procedură care nu se află în competenţa acestei instanţe şi nici a Curţii de Apel Bucureşti.
Contestatoarea arată că lipsa dovezii calităţii de reprezentant legal impune anularea actului de procedură privind admiterea în cauză a reprezentării legale prin B. pentru intimată, prin avocat.
Pentru aceste motive, contestatoarea solicită anularea deciziei nr. 1037, precum şi a întâmpinării şi a tuturor actelor procesuale, ca fiind nule în mod absolut, inclusiv anularea cheltuielilor de judecată.
Totodată, se solicită admiterea înscrisurilor care atestă lipsa reprezentării legale, conform Registrului public, de către B. pentru intimată.
În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 82, art. 151 şi alin. (4) art. 503 pct. 2 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., O.G. nr. 26/2000 şi Constituţia României.
6. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata Uniunea Scriitorilor din România a solicitat respingerea contestaţiei în anulare formulată de A. întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 C. proc. civ., cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea poziţiei sale, intimata a argumentat că decizia atacată nu este rezultatul unei erori materiale şi nici nu se poate reţine că instanţa de recurs ar fi omis să examineze vreunul dintre motivele de casare invocate. Astfel, intimata a subliniat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia nulităţii recursului şi a constatat nul recursul formulat de Fundaţia "A.", în contextul în care recurenta nu a formulat nicio critică relevantă cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, ci doar aspecte străine obiectului recursului, referitoare la constituirea şi înregistrarea intimatei.
Totodată, intimata a precizat că, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se pronunţă cu prioritate asupra excepţiilor care fac inutilă analiza fondului cauzei, ceea ce justifică faptul că instanţa de recurs nu a mai examinat motivele de recurs invocate de contestatoare.
De asemenea, intimata a menţionat că principiul care guvernează contestaţia în anulare presupune că aceasta este o cale extraordinară de atac, limitată strict la verificarea unor erori materiale procedurale sau la constatarea omisiunii examinării vreunui motiv de casare invocat în recurs, aspecte care nu se regăsesc în prezenta cauză. În speţă, instanţa nu a analizat pe fond recursul, întrucât acesta a fost soluţionat prin admiterea excepţiei nulităţii sale, astfel că nu poate fi invocată nici existenţa unei erori materiale, nici omisiunea examinării vreunui motiv de casare.
Prin urmare, intimata a concluzionat că argumentele invocate în contestaţie sunt nefondate şi, în realitate, tind la reanalizarea unor chestiuni care nu au fost supuse examinării instanţei de recurs şi care nu pot fi repuse în discuţie prin intermediul acestei căi extraordinare de atac. În consecinţă, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată aferente.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând contestaţia în anulare sub aspectul admisibilităţii acesteia, în considerarea dispoziţiilor art. 503 coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ., stabileşte că numai legea recunoaşte dreptul la exercitarea unei căi de atac, hotărârea judecătorească fiind supusă exclusiv căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Controlul judiciar al hotărârii este astfel condiţionat, potrivit art. 129 din Constituţia României şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., de exercitarea căii de atac în condiţiile expres prevăzute de lege.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nesuspensivă de executare, ce poate fi exercitată doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., interpretarea acestor dispoziţii fiind una strictă şi restrictivă, potrivit jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ. care reglementa procedura de filtrare a recursurilor, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 31 mai 2018, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac, inclusiv contestaţiei în anulare, indiferent de motivul invocat.
Legiuitorul a consacrat expres, la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., regula inadmisibilităţii oricărei căi de atac împotriva deciziilor date în procedura de filtrare, textul legal având o formulare lipsită de echivoc, menţionând în mod explicit că împotriva acestora nu poate fi exercitată nicio cale de atac.
Această soluţie legislativă răspunde necesităţii de a asigura caracterul efectiv şi rapid al procedurii de filtrare a recursurilor, împiedicând prelungirea inutilă a procesului prin exercitarea unor căi de atac ce ar duce la blocarea rolului instanţei supreme şi la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice.
Totodată, Înalta Curte a arătat că excluderea oricărei căi de atac împotriva deciziilor de filtru nu restrânge nejustificat dreptul la un proces echitabil, ci este justificată de necesitatea asigurării celerităţii şi stabilităţii circuitului civil.
Acceptarea posibilităţii exercitării unei contestaţii în anulare ar însemna nesocotirea scopului avut în vedere de legiuitor, acela de a limita, din raţiuni de eficienţă, judecarea pe fond a recursurilor vădit nefondate şi de a asigura rapiditatea procedurii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de filtru având competenţa de a verifica admisibilitatea recursului potrivit dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ.
Or, o astfel de interpretare ar conduce, în mod nejustificat, la redeschiderea unor litigii care, potrivit voinţei legiuitorului, trebuie să se finalizeze într-o procedură sumară şi definitivă. Constituţionalitatea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. referitoare la constatarea nulităţii recursului în procedura de filtru a fost verificată de către instanţa de contencios constituţional, care, prin decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 69/2016 a fost declarată constituţională, apreciindu-se că nu se încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
În cauză, decizia atacata nr. 1037 din 11 aprilie 2024 a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă - completul de filtru sub imperiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., iar legea prevede expres că împotriva unei astfel de decizii nu poate fi exercitată nicio cale de atac, inclusiv contestaţia în anulare.
Orice critică privind presupuse erori materiale sau lipsa calităţii de reprezentant legal nu poate fi analizată pe această cale, câtă vreme legea interzice această posibilitate.
A admite contrariul ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive şi ar transforma contestaţia în anulare într-un instrument de reformare a judecăţii definitive, cu încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, consacrat şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Brumărescu c. România, par. 61).
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 503 C. proc. civ. coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare de faţă.
Raportat la soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea, în calitate de parte căzută în pretenţii, va fi obligată la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat redus conform art. 451 alin. (2) din acelaşi cod, către intimata Uniunea Scriitorilor din România, conform dovezilor depuse la dosar, factura seria x nr. x din 12 august 2024 şi extrasul de cont.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1037 din 11 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Uniunea Scriitorilor din România.
Obligă contestatoarea A. la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata Uniunea Scriitorilor din România.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.