Şedinţa publică din data de 23 mai 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 1506 din 15 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenţii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 76 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.
Înalta Curte a constatat că, în cauză, s-a exercitat recurs împotriva unei decizii prin care calea extraordinară a recursului a fost respinsă ca inadmisibilă, fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., şi prin urmare decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incident principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.
În consecinţă, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursurile declarate de recurenţii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 76 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca inadmisibile.
2. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii menţionate la pct. 1, au declarat recurs A., B. şi C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.
3. Procedura de filtrare a recursului
Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început la data de 27 aprilie 2016, deci, anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este inadmisibil.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 17 ianuarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înainte de a proceda la verificarea îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., se constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru argumentele arătate în continuare.
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Decizia atacată cu recurs este o decizie dată în recurs şi a fost pronunţată în procedura de filtrare, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia:
"Art. 493. - […] (5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."
Se constată că, în cauză, s-a exercitat recurs la recursul declarat împotriva unei decizii prin care calea extraordinară a recursului a fost respinsă ca inadmisibilă, fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., şi prin urmare decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incident principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.
În concluzie, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5, art. 483 alin. (1), art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, se apreciază că, în cauză, nu este admisibilă calea de atac a recursului la Completul de 5 judecători.
În consecinţă, decizia atacată în litigiul de faţă este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. şi C., ambii prin mandatar B., şi de B. împotriva Deciziei nr. 1506 din 15 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică din 23 mai 2022.