Şedinţa publică din data de 23 mai 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul recursului
Prin încheierea din 17 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea formulată de petenţii A. şi B. privind suspendarea judecării dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă până la soluţionarea cererii de strămutare ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 1.000 RON, achitată cu recipisa de consemnare nr. x din 1 noiembrie 2021, eliberată de C. - Unitatea Păcii, aflată la poziţia nr. 847/2021 în Registrul de valori, depuse în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa art. 143 din C. proc. civ., iar faţă de soluţia de respingere a cererii de suspendare a judecăţii dosarului nr. x/2021 de pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă până la soluţionarea cererii de strămutare ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a dispus şi restituirea cauţiunii achitată de parte, cu respectarea art. 1064 alin. (4) C. proc. civ.
2. Cererea de recurs
Împotriva încheierii menţionate la pct. 1, recurenţii A. şi B. au declarat recurs.
Recurenţii au susţinut că instanţa nu a ţinut cont că au solicitat atât strămutarea cauzei, cât şi suspendarea ei. Afirmă că cererea de suspendare a judecăţii cauzei este singura şansă de a beneficia de un proces echitabil.
3. Procedura de filtrare a recursului
Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început la data de 19 decembrie 2017, deci anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este inadmisibil.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.
Părţile nu au depus punct de vedere la raport.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, recurenţii au formulat recurs împotriva încheierii prin care instanţa a respins cererea de suspendare a judecăţii dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, până la soluţionarea cererii de strămutare.
Potrivit art. 143 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac".
În aplicarea textului legal anterior citat, se reţine că încheierea recurată nu este supusă niciunei căi de atac, deci nu poate fi atacată nici cu recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Prin raportare la dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
În consecinţă, încheierea atacată în litigiul de faţă este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică din 23 mai 2022.