Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
1. Hotărârea dată în revizuire, ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 1252 din 24 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 401/R din 18 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, pentru considerentele arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 401/R a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj în recurs la 18 septembrie 2019, dată la care a rămas definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Cererea de revizuire a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj la 30 ianuarie 2020, după împlinirea termenului de o lună de la pronunţarea deciziei atacate, care s-a împlinit, conform art. 181 C. proc. civ., la 18 octombrie 2019.
2. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuenta A. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de revizuire în mod greşit a calculat termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de la data pronunţării deciziei, întrucât era necesar ca acesta să fie calculat de la data comunicării hotărârii.
3. Considerentele Înaltei Curţi
În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor vizând greşita admitere a excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, se reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Recurenta-revizuentă formulează critici numai cu privire la momentul reţinut de instanţa de revizuire pentru calculul termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în care poate fi introdusă calea de atac întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În aceste condiţii, se constată că sunt necontestate aspectele reţinute în mod corect în hotărârea atacată cu privire la faptul că ultima dintre hotărârile invocate în revizuire a rămas definitivă la 18 septembrie 2019, iar cererea de revizuire a fost formulată la 30 ianuarie 2020.
Contrar criticilor din recurs, în cazul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Susţinerile recurentei, în sensul că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii, sunt nefondate având în vedere că dispoziţiile procedurale prevăd expres şi lipsit de orice echivoc momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea respectivei căi de atac
Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care, analizând critici prin care se argumenta că termenul de revizuire ar trebui să curgă de la comunicarea hotărârii, iar nu de la pronunţare, s-a reţinut că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora termenul de revizuire se calculează de la data pronunţării în cazul hotărârilor care devin definitive la momentul respectiv, sunt constituţionale prin prisma dreptului la apărare, dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi normelor referitoare la exercitarea căilor de atac (Deciziile Curţii Constituţionale nr. 8 din 14 ianuarie 2020 şi nr. 536 din 2 iulie 2020).
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1252 din 24 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2021.