Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2022
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. revizuirea deciziei civile nr. 100 din 3 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, susţinând că aceasta este potrivnică sentinţei civile nr. 315 din 11 februarie 2021 pronunţate de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2020.
Instanţa de revizuire a reţinut că manifestarea de voinţă a revizuentului, în sens procesual, este aceea de desfiinţare a deciziei nr. 100 din 3 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că, în cazul revizuirii întemeiate pe aceste prevederi legale, instanţa anulează cea din urmă hotărâre.
S-a mai reţinut că anularea ultimei hotărâri are la bază anterioritatea hotărârii în raport de care operează autoritatea lucrului judecat şi menţinerea acesteia în ordinea juridică iar acest aspect derivă din faptul că, prin motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intenţia legiuitorului a fost de a sancţiona încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, de ultima hotărâre pronunţată.
Constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a pronunţat decizia civilă nr. 2166 din 21 octombrie 2021 prin care a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 100 din 3 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.
2. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire
Împotriva deciziei menţionate mai sus, a declarat recurs revizuentul A., însă fără a încadra expres criticile formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin memoriul de recurs, se solicită admiterea recursului formulat, casarea deciziei atacate, să se constate că cererea de revizuire s-a întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., să se constate necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru judecarea cererii de revizuire pe acest temei juridic şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Craiova.
Recurentul precizează că prin cererea de revizuire a arătat că actul care a stat la baza pronunţării deciziei civile nr. 100 din 03 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2016, respectiv contractul de comodat înregistrat sub nr. x din 24 aprilie 2015 a fost declarat nul. Prin urmare, motivele de revizuire se subscriu art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Consideră că instanţa de revizuire a greşit prin faptul că nu s-a pronunţat pe cererea de precizare a temeiului principal al cererii de revizuire care era art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.. Arată că instanţa trebuia să reinterpreteze corect temeiul juridic al revizuirii şi să decline competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Apreciază că aceeaşi soluţie se impunea şi în cazul în care instanţa reţinea şi se pronunţa şi în temeiului juridic prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
3. Apărările părţilor
Intimatul B., prin avocat, a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la 14 martie 2022, prin care invocă excepţia nulităţii recursului. Consideră că recursul este nul deoarece recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a formulat critici susceptibile de încadrare în aceste motive.
Solicită respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei instanţei de fond.
De asemenea, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 2.500 RON.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul precizează că în cauză suntem în situaţia unui recurs direct, fără apel, şi, prin urmare, nu e necesar să încadreze expres motivele de recurs în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Reiterează susţinerile din cererea de recurs.
Mai susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere iar instanţa de revizuire a fost necompetentă material. Prin urmare, acesta este un motiv de ordine publică ce poate fi ridicat din oficiu de instanţa de recurs, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, conform art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.
De asemenea, arată că motivele de recurs pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3,5,6 si 8 din C. proc. civ.
II. Derularea procedurii judiciare
1. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 15 noiembrie 2016, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.
2. Procedura de filtrare a recursului
Prin încheierea din 16 mai 2022, completul de filtru a analizat, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.
Prin încheierea din 12 septembrie 2022, completul de filtru luând în examinare, în temeiul art. 493 alin. (5)-(6) C. proc. civ., admisibilitatea în principiu a recursului a respins excepţia nulităţii recursului; în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata pe fond la data de 10 octombrie 2022.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Criticile recurentului cu privire la greşita apreciere de către instanţa de revizuire a incidenţei art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva cazurilor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ., aceste texte de lege fiind indicate formal la finalul răspunsului la întâmpinare, fără ca recurentul să expună argumente pentru fiecare motiv de recurs invocat.
Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.
O primă critică din memoriul de recurs este aceea că cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.. Astfel, recurentul apreciază că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este necompetentă material pentru a judeca cererea de revizuire pe acest temei juridic iar competentă pentru a soluţiona cauza este Curtea de Apel Craiova. Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată această critică.
Înalta Curte constată că prin decizia nr. 640 din 01 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova - secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere hotărârea de declinare, se reţine că instanţa de revizuire a fost legal învestită doar cu cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că cererea de revizuire s-a judecat potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., în forma anterioară modificării prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018.
Potrivit acestor dispoziţii, revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Articolul 513 alin. (3) din C. proc. civ., statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
"există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Acest motiv de revizuire este incident în situaţia în care acelaşi proces este judecat de două ori, pronunţându-se hotărâri potrivnice.
Înalta Curte constată că, în mod corect, a reţinut instanţa anterioară că, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
De asemenea, se reţine că prin criticile din recurs sunt reiterate susţinerile din cererea de revizuire referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocând că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată în baza unui contract de comodat fals, încheiat la 23 aprilie 2015 şi înregistrat la Primăria Văleni sub nr. x din 28 aprilie 2015.
Astfel, analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin cererea de revizuire, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei nr. 100 din 3 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, susţinând că aceasta este potrivnică sentinţei civile nr. 315 din 11 februarie 2021, pronunţate de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2020. Totodată, recurentul-revizuent a arătat atât prin cererea de revizuire, precum şi prin cererea de recurs că se impune desfiinţarea deciziei nr. 100 din 3 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, în raport şi de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de revizuire a constatat că manifestarea de voinţă a recurentului-revizuent este aceea de desfiinţare a primei hotărâri dintre cele pretins potrivnice.
Conform art. 513 alin. (4) teza întâi C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile citate anterior, solicitarea de a anula prima hotărâre este inadmisibilă.
Înalta Curte reţine că autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei. Deci, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
Mai mult, contrar susţinerilor din recurs, instanţa de revizuire, în cercetarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu avea competenţa de a efectua o examinare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor potenţial potrivnice în opinia recurentului-revizuent pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este de a corecta eventuale greşeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorităţii de lucru judecat.
În realitate, prin criticile formulate, recurentul-revizuent tinde la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, ceea ce ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea revizuirii să nu presupună o nouă judecată a cauzei.
Instanţa are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […] (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".
Pentru toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 raportat la art. 513 alin. (6) C. proc. civ., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de A..
Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 451 alin. (2) va obliga pe recurentul A. la plata sumei de 1.500 RON către intimatul B., cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând onorariu de avocat, reduse de la suma de 2.500 RON solicitată, prin raportare la activitatea desfăşurată de avocat, care a constat în formularea întâmpinării şi care a avut un grad redus de complexitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2166 din 21 octombrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Obligă pe recurentul A. la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale către intimatul B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2022.