Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2021
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul contestaţiei în anulare
Prin Decizia nr. 187 din 10 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 46 din 22 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021.
Pentru pronunţarea soluţiei sus-menţionate, instanţa supremă a reţinut considerentele de mai jos.
Raportat la data declanşării litigiului între părţi, 30 septembrie 2011, s-a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.
În acest sens sunt dispoziţiile noului C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 24 - Legea aplicabilă proceselor noi
Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Art. 25 - Legea aplicabilă proceselor în curs
(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
(…)
Art. 27 - Legea aplicabilă hotărârilor
Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."
Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Instana supremă a reţinut că, în speţă, hotărârea recurată a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 320 alin. (3) din C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora "Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare este Decizia nr. 850 din 21 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1079 R din 11 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Instanţa de recurs a constatat că în cauză, întrucât recursul poartă asupra unei hotărâri pronunţate în calea de atac a recursului, Decizia nr. 1322 din 10 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în contestaţie în anulare, nu mai poate face obiectul recursului.
Prin urmare, hotărârile pronunţate în recurs, indiferent de soluţia adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, fiind, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., irevocabile.
Decizia nr. 46 din 22 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, recurată în cauză, este pronunţată în recurs şi, deci, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., fiind irevocabilă, iar recursul formulat împotriva acesteia inadmisibil.
2. Contestaţia în anulare
Împotriva hotărârii de la punctul 1 de mai sus, a formulat contestaţie în anulare recurenta S.C. A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. de la 1865 - "recursul a fost respins fără să cerceteze motivele de casare" -, prin care solicită admiterea contestaţiei în anulare şi soluţionarea fondului recursului formulat în cadrul dosarului nr. x/2021
Contestatorul critică hotărârea atacată pentru necercetarea, de către instanţa de recurs, a următoarelor motive de casare, pe care susţine că le-a invocat în faţa instanţei de recurs: 1) încălcarea art. 21 din Constituţia României (nulitate de ordine publică), prin respingerea recursului pe baza unui act declarat şi probat ca fiind fals, invocând norme de drept legale, dar neaplicabile prin consecinţa dizolvării microîntreprinderii de cercetare A. S.R.L., care este contrară Constituţiei şi dreptului Uniunii Europene; 2) nejudecarea, cu prioritate, a excepţiei de procedură de ordine publică pentru nulitatea de ordine publică a hotărârii nr. 1950/26.10.2011, care ar constitui obiectul şi fondul recursului; 3) norma aplicată prezentei cauze, prin consecinţa dizolvării microîntreprinderii de cercetare-dezvoltare-invocare românească, A. S.R.L., este contrară dispoziţiilor Constituţiei; 4) neconformitatea dizolvării societăţii A. S.R.L. cu normele de drept ale Uniunii Europene, încălcarea art. 148 din Constituţie; 5) dizolvarea microîntrerpinderii româneşti de cercetare-inovare, contrar Constituţiei şi legilor aplicabile, încalcă, în plus, dreptul fundamental al celor doi asociaţi fondatori la libertatea de a desfăşura activitatea de cercetare, pe baza liberei iniţiative, drept garantat prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În contextul prezentării a diverse dosare soluţionate de instanţele judecătoreşti, în care contestatoarea a avut calitatea de parte, aceasta din urmă îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modalitatea de soluţionare a acestor dosare, fără a aduce critici concrete cu privire la hotărârea atacată.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate de contestatoare, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, după cum se va arăta în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, prezenta contestaţie în anulare a fost exercitată împotriva Deciziei nr. 187 din 10 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 46 din 22 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021.
Pentru a pronunţa soluţia mai sus-menţionată, instanţa supremă a reţinut, în mod corect, faptul că hotărârile pronunţate în recurs, indiferent de soluţia adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, fiind, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., irevocabile.
Astfel, dat fiind faptul că Decizia nr. 46 din 22 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, recurată în cadrul dosarului nr. x/2021, a fost pronunţată în recurs şi, prin urmare, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul formulat împotriva acesteia a fost respins, în mod legal, ca inadmisibil.
Înalta Curte reţine faptul că instanţa de recurs a procedat în mod corect, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, soluţionând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului formulat în cauză, excepţie de procedură, peremptorie, care, în caz de admitere, face inutilă, în tot, cercetarea altor excepţii, precum şi a fondului cauzei.
Prin urmare, dat fiind faptul că, în cauză, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii recursului formulat împotriva Deciziei nr. 46 din 22 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nu avea posibilitatea examinării motivelor de casare invocate de recurentă, aşa cum pretinde, în mod nefondat, contestatoarea din prezenta cauză.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte reţine, aşadar, că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este legală, iar criticile formulate de contestatoare sunt nefondate.
Faţă de cele prezentate, în temeiul prevederilor art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Decizie nr. 187 din 10 mai 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.