Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 august 2016 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul Primarul Municipiul Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A, obligarea acestuia la desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate la imobilul de pe str. (...) din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. (...) a localităţii Cluj-Napoca având nr. cadastral/nr. topografic(...), reprezentând lucrările de construcţii menţionate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PL nr. 0000018/09.09.2013 (lucrări ce constau în realizarea unei locuinţe cu regim de înălţime P+E, având suprafaţa desfăşurată de cca 200 mp, a împrejmuirii imobilului, a racordurilor şi a branşamentelor la utilităţi), iar, în caz contrar, autorizarea reclamantului de a desfiinţa lucrările de construcţii menţionate, pe cheltuiala pârâtului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantul a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată şi art. 1528 şi următoarele C. civ.
La data de 19 octombrie 2016, reclamantul Primarul Municipiul Cluj-Napoca a depus la dosar o cerere de modificare, prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată şi pe pârâta B alături de pârâtul A.
Prin sentinţa civilă nr. 9763 din 15 noiembrie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj – Secţia civilă.
I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Cluj – Secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 112 din 17 martie 2017, Tribunalul Cluj-Secţia civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâţii A şi B, şi în consecinţă a obligat pârâţii să desfiinţeze lucrările de construcţii executate la imobilul de pe str. (...), din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. (...) a localităţii Cluj-Napoca, nr. cadastral (...), lucrări descrise în procesul-verbal de constatare a contravenţiilor seria PL nr. 18/09.09.2013, constând în realizarea unei locuinţe cu regim de înălţime P+E, având suprafaţa desfăşurată de cca 200 m.p., a împrejmuirii imobilului, a racordurilor şi a branşamentelor la utilităţi, în termen de 60 zile; în caz contrar, a fost autorizat reclamantul să desfiinţeze lucrările de construcţii mai sus menţionate, pe cheltuiala pârâţilor; a obligat pârâţii să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 20 lei.
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 82/A din 31 martie 2021, Curtea de Apel Cluj-Secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A împotriva sentinţei civile nr. 112 din 17 martie 2017 a Tribunalului Cluj; a respins, ca tardiv, apelul incident declarat de pârâta B împotriva aceleiaşi sentinţe.
I.4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj-Secţia I civilă a declarat recurs pârâtul A.
Prin cererea de recurs întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., pârâtul a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la prima instanţă, urmând ca pentru o bună administrare a justiţiei să fie stabilită o altă instanţă de acelaşi grad în vederea soluţionării cauzei, în temeiul art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ.
Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel vizează în esență următoarele aspecte:
Prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pârâtul a susținut că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, deoarece s-a pronunţat asupra legitimităţii şi temeiniciei procedurii administrative de obţinere a certificatului de atestare a construcţiei ridicate fără autorizaţie, deşi nu a fost învestită în acest sens, că asupra legitimităţii unei asemenea documentaţii se putea pronunţa exclusiv doar autoritatea administrativ-teritorială.
S-a mai arătat că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti cu ocazia respingerii cererii de suspendare formulate în baza art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1990, făcând aprecieri asupra unei eventuale prescripţii faţă de răspunderea contravenţională a recurentului ca temei al nelegitimităţii procedurii administrative.
Prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul a susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii când a dezlegat chestiunea timbrajului cererii de chemare în judecată. A menţionat că soluţia de respingere a excepţiei insuficientei timbrări, întemeiată pe prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, este greşită, întrucât textul de lege nu este incident în cauză.
Prin prisma motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ., pârâtul a învederat că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 4247/2015 pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/211/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 361/R/2015, care este fundamentală în corecta dezlegare a pricinii, câtă vreme aceasta a clarificat de ce recurentul a fost în imposibilitate obiectivă, neimputabilă, de a respecta termenul de 90 de zile pentru intrarea în legalitate în ce priveşte construcţia edificată.
De asemenea, prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că hotărârea recurată este nemotivată sub aspectul argumentelor de drept material, întrucât deşi instanţa de apel avea obligaţia să expună atât textele de lege şi să cerceteze dacă cererea de chemare în judecată se încadrează în ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 32 alin. (1) cu raportare la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, din considerentele hotărârii nu rezultă aceste aspecte cu atât mai mult cu cât recurentul-pârât a susţinut în apărările formulate că acţiunea nu se încadrează în aceste ipoteze.
A mai precizat că instanţa de apel nu a cercetat motivele de apel/apărările recurentului-pârât privind buna-credinţă, fapta terţului şi situaţia fortuită invocată în baza puterii de lucru judecat a hotărârii nr. 4247/2017 pronunţate de Judecătoria Cluj Napoca, că în condiţiile în care litigiul dedus judecaţii este o cerere întemeiată pe art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 cu raportare la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, instanța de apel - în premisa caracterului devolutiv al căii de atac - era obligată să expună aceste texte de lege şi să cerceteze dacă cererea de chemare în judecată se încadrează în ipotezele statuate de legiuitor.
I.5. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant Primarul Municipiului Cluj-Napoca a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate.
I.6. Decizia pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 1044 din 12 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul A împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii, pârâtul A a formulat contestaţie în anulare.
I.7. Decizia pronunţată în contestaţie în anulare de Înalta Curte de Casaţiei Justiţie – Secţia I civilă
Prin decizia nr. 1071 din 16 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/1/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca prin întâmpinare.
A admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/211/2016, în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi B.
A anulat decizia civilă nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/211/2016 şi a fixat termen pentru judecata recursului la data 24 septembrie 2024, ora 10,00, cu citarea părţilor.
I.8. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă
După admiterea contestaţiei în anulare şi anularea deciziei civile nr. 1044 din 12 mai 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă în dosarul nr. x/211/2016, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă la data de 18 aprilie 2024, sub nr. x/211/2016*, pe rolul Completului de judecată nr. x, cu termen de judecată pe data de 24 septembrie 2024, astfel cum acesta a fost fixat prin decizia nr. 1071 din 16 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/1/2022.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte notează că rejudecarea recursului, după admiterea contestaţiei în anulare, se face în limita motivelor de recurs omise la analiză de instanţa iniţial învestită cu soluţionarea recursului împotriva deciziei nr. 82A din 31 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – Secţia I civilă.
Aşadar, instanţa urmează a analiza doar motivul referitor la caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată şi motivul referitor la încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii nr. 4247/2015 pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/211/2013
În acest sens Înalta Curte are în vedere pe de-o parte că aceste chestiuni nu sunt strâns legate de motivele de recurs analizate şi înlăturate prin prima decizie pronunţată în recurs, ele putând fi cercetate în mod individual prin raportare la chestiunile invocate, iar pe de altă parte că o soluţie contrară (o devoluţiune integrală a recursului) ar deschide calea rejudecării unor chestiuni dezlegate cu caracter definitiv şi în privinţa cărora nu s-a constatat niciun viciu în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
În ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată, se constată că recurentul-pârât a susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii când a respins excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, în sensul că a apreciat că sunt incidente prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, deşi pricina nu are ca obiect venituri publice.
Susţinerea recurentului-pârât în sensul că nu sunt incidente dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât cauza nu are ca obiect venituri publice, nu poate fi analizată pe calea de atac a recursului, aceasta reprezentând de fapt o critică adusă modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată.
Or, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate formula numai cerere de reexaminare, singura prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii instanţei determinarea caracterului timbrabil al acţiunii, şi numai de către persoana taxabilă (în cazul de faţă, de către reclamant), în cadrul etapei procesuale în care s-a stabilit respectiva taxă de timbru.
Partea pârâtă poate contesta taxa de timbru stabilită doar ca apărare, pe cale de excepţie (excepţia netimbrării sau insuficientei timbrări), însă excepţia netimbrării sau insuficientei timbrări nu poate avea ca efect anularea cererii de chemare în judecată în calea de atac a apelului sau a recursului, în cazul în care se constată de instanţele învestite cu soluţionarea uneia dintre aceste căi de atac a neplăţii sau plăţii insuficiente a taxelor de timbru în fazele procesuale anterioare.
Aşa fiind, instanţele de control judiciar nu pot anula cererea de chemare în judecată, ca netimbrată sau insuficient timbrată, ci pot dispune obligarea părţii la plata taxei de timbru restante, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013. Aceasta întrucât taxa de timbru reprezintă contravaloarea serviciului prestat, iar din moment ce prima instanţă a procedat la judecată şi a pronunţat o hotărâre, acţiunea parcurgând o etapă procesuală, cu influenţă directă asupra patrimoniilor părţilor, este just ca acest serviciu să fie taxat.
În cazul dedus judecăţii, instanţa de apel, verificând modul de stabilire a taxei judiciare de timbru de către instanţa de fond, a constatat că, într-adevăr, acţiunea având ca obiect demolarea unei construcţii este o acţiune evaluabilă în bani, valoarea fiind determinată de valoarea construcţiei a cărei demolare se doreşte a se obţine şi a apreciat că împrejurarea că tribunalul nu a impus reclamantului să achite o taxă judiciară de timbru la valoarea de impunere a imobilului a cărui demolare se solicită nu echivalează în nici un caz cu o schimbare a naturii juridice a acţiunii şi a obiectului acesteia, câtă vreme, în virtutea dispoziţiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunea ar fi fost scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Dacă instanţa de apel a făcut sau nu o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, scapă controlului instanţei de recurs, întrucât, astfel cum s-a reţinut supra, aspectele privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu pot forma obiect de critică prin intermediul prezentei căi de atac, neexistând un drept de opţiune al părţii în această privinţă, având în vedere remediul statuat de textul art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, anterior expus.
Printr-o altă critică, circumscrisă cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat a hotărârii nr. 4247/2015 pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/211/2013, definitivă prin decizia nr. 361/R/2015 a Tribunalului Cluj.
Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul-pârât a susţinut că, deşi a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al respectivei hotărâri, chestiune fundamentală în corecta dezlegare a pricinii, câtă vreme această hotărâre a clarificat de ce recurentul a fost în imposibilitate obiectivă, neimputabilă de a respecta termenul de 90 de zile pentru intrarea în legalitate în ce priveşte construcţia edificată, instanţele nu au avut în vedere acest efect.
Prin criticile astfel formulate, recurentul-pârât pretinde o încălcare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 4247/2015 pronunţate în dosarul nr. x/211/2013, astfel încât acestea pot fi analizate prin prisma motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinându-se de fapt o încălcare a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte reţine, cu titlu prealabil, că autoritatea de lucru judecat, reglementată prin art. 430 C. proc. civ., are la baza regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o alta.
În acest sens, dispoziţiile art. 431 C. proc. civ. prevăd următoarele: „(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.(2)Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Sub un prim aspect, Înalta Curte notează că dispoziţiile art. 431 C. proc. civ. reglementează cele două forme de manifestare a autorităţii de lucru judecat (negativă şi pozitivă), care dau expresie celor două reguli fundamentale potrivit cărora o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată şi, pe de altă parte, o constatare judecătorească, în sensul de soluţie dată raporturilor deduse judecăţii, nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, întrucât ea este prezumată ca fiind expresia adevărului judiciar.
Forma negativă sau efectul negativ sau extinctiv al lucrului judecat presupune ca o judecată să nu poată avea loc decât o singură dată, cu interdicţia de a fi readusă în faţa justiţiei, în condiţiile identităţii de părţi, cauză şi obiect. Această formă este de natură să asigure evitarea contradicţiilor între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti.
Forma pozitivă sau efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, consacrat în alin. (2) al art. 431 C. proc. civ., înseamnă că oricare dintre părţi poate opune, într-un proces, lucrul anterior judecat, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. De data aceasta nu este necesară tripla identitate de elemente cerută în cazul efectului negativ, fiind suficientă suprapunerea chestiunii litigioase.
Astfel, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat funcţionează, astfel cum s-a menţionat anterior, atunci când în al doilea proces se opune o chestiune rezolvată printr-o hotărâre anterioară şi el nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni litigioase puse în discuţie în cadrul celor două procese. Spre deosebire de efectul negativ, cel pozitiv are drept scop prevenirea contrazicerilor la nivelul considerentelor hotărârilor judecătoreşti.
În acelaşi timp însă, dată fiind relativitatea efectelor autorităţii de lucru judecat, este nevoie să existe identitate de părţi, pentru ca ceea ce s-a tranşat jurisdicţional anterior să poată fi opus cu efect obligatoriu în noul proces.
Aplicând aceste aspecte de ordin teoretic litigiului de faţă, Înalta Curte observă următoarele:
Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/211/2013, reclamanţii A şi B (părţile pârâte din procesul pendinte) au solicitat obligarea pârâţilor C, D, E şi F să le asigure servitutea de trecere pentru acces la proprietatea lor în temeiul celor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 538/19.05.2005 pe traseul de drum de acces stabilit prin documentaţia tehnică avizată de OCPI Cluj sub nr. 340763.
Această cerere, întemeiată pe dispoziţiile art. 616 – 619 vechiul C. civ. rap. la art. 59 din Legea nr. 71/2011, a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 4247/28.04.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca (definitivă prin decizia civilă nr. 361/08.10.2015 a Tribunalului Cluj), fiind admisă în parte, argumentat de faptul că pârâţii C şi D şi-au asumat prin contract obligaţia de a le asigura reclamanţilor calea de acces spre parcela cumpărată, însă nu şi-au respectat obligaţiile contractuale.
În procesul pendinte, partea reclamantă, Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a dedus judecăţii o cerere prin care a solicitat obligarea pârâţilor A şi B la desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate la imobilul de pe str. (...), fără autorizaţie de construire, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991.
În aceste coordonate, se constată că în litigiul anterior, finalizat prin sentinţa civilă nr. 4247/28.04.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, nu s-a analizat sub nicio formă chestiunea imposibilităţii pârâţilor din cauza de faţă de a respecta termenul de 90 zile pentru intrarea în legalitate în ceea ce priveşte construcţia edificată fără autorizaţie de construire, ci s-a statuat doar cu privire la instituirea dreptului de servitute, neexistând aşadar o suprapunere a chestiunii litigioase care să determine incidenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârii amintite.
De altfel, prin considerentele citate de recurentul-pârât prin memoriul de recurs, apreciate a fi relevante din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 4247/28.04.2015 - “La baza parcelarii şi a operaţiunii de vânzare cumpărare a stat Documentaţia tehnică vizată OCPI sub nr. 340763 din 2005 - parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare - şi care documentaţie prevedea un drum de acces pe toata lungimea laturii de nord dinspre str. (...) până la parcela cumpărată de reclamanţi. De altfel pârâţii şi-au asumat obligaţia de a le asigura calea de acces spre parcela cumparată. În temeiul aceleiaşi documentaţii tehnice avute în vedere la semnarea contractului de vânzare-cumpărare s-a obţinut ulterior PUZ şi PUD pentru edificarea unei construcţii pe parcela reclamanţilor. Este de reţinut că PUZ-ul şi PUD-ul au prevăzut drumul de acces relevat prin documentaţia tehnică a pârâţilor. Ulterior pârâţii nu au mai întreprins nici o diligenţă în vederea asigurării accesului conform traseului stabilit prin documentaţia tehnică ce a stat la baza raportului juridic dintre părţi, mai mult constatându-se că în fapt drumul de acces prevăzut în documentaţie afectează terenul maidan aparţinând fratelui pârâtului C.” – nu sunt dezlegate aspecte de natură să producă efecte şi în planul litigiului de faţă, respectiv nu se aduc dezlegări cu privire la imposibilitatea recurentului-pârât de a intra în legalitate în termenul acordat de intimatul-reclamant.
Mai mult, între cele două cauze nu există identitate nici cu privire la părţi, intimatul-reclamant din această cauză neavând calitatea de parte în dosarul nr. x/211/2013.
Aşadar, în considerarea faptului că între cele două litigii nu există identitate de părţi şi nici identitate de chestiuni litigioase, se constată că sentinţa civilă nr. 4247/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca nu produce în prezenta cauză efectele prevăzute de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., motivul de recurs invocat de recurentul-pârât fiind nefondat.
În concluzie, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât A împotriva deciziei nr. 82A din 31 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – Secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi cu intimata-pârâtă B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât A împotriva deciziei nr. 82A din 31 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – Secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi cu intimata-pârâtă B.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.