Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii principale şi al cererii reconvenţionale
Prin acţiunea înregistrată la 30 iunie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a civilă, reclamanta UAT Comuna Borcea, prin primar, a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Fondului pentru Mediu la plata sumei de 730.943,97 lei, reprezentând valoarea cererilor de plată emise de reclamantă în temeiul contractului pentru finanţare nerambursabilă nr.112/I/(GES) din 3l decembrie 2020, respectiv cererile de decontare înregistrate la AFM sub nr.42880 din 22 iunie 2021, respectiv nr.3530 din 20 ianuarie 2022, precum şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere datorate către executantul lucrărilor.
Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat, la 30 septembrie 2022, întâmpinare şi cererea reconvențională, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de finanţare nerambursabilă nr. 112/1 din 31 decembrie 2022 pentru încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Ghidul de finanțare din 2020 a Programului privind sprijinirea eficienței energetice și a gestionării inteligente a energiei în infrastructura de iluminat public, întrucât deși contractul prevede finanțarea a 1200 corpuri de iluminat, din decontul efectuat la 22 iunie 2021 a reieșit că doar un număr mai mic necesită înlocuire.
La termenul din 30 martie 2023, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu prin întâmpinare.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr.852 din 6 iulie 2023, Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă UAT Comuna Borcea, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu, a obligat-o pe pârâta-reclamantă către reclamanta-pârâtă la plata sumei de 730.943,97 lei, a respins capătul doi de cerere şi cererea reconvențională, ca neîntemeiate, şi, pe cale consecință, a obligat-o pe pârâta-reclamantă la plata sumei de 10.914,43 lei, cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, către reclamata-pârâtă.
3. Hotărârea pronunţată în apel
Prin decizia civilă nr. 365A din 1 aprilie 2024 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă-reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu.
4. Recursul formulat în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 365A din 1 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamanta (reconvenţională) Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM), prin care a solicitat casarea deciziei recurate, cu consecinţă respingerii cererii de chemare în judecată şi a admiterii cererii reconvenţionale.
Au fost formulate următoarele critici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Hotărârea instanţei de fond este criticabilă sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt şi a interpretării dispoziţiilor art. 1247 C. civ. în raport cu care s-a constatat legalitatea contractului de finanţare nerambursabilă nr. 112/1 din 31 decembrie 2022.
În cadrul Programului privind sprijinirea eficienţei energetice şi a gestionării inteligente a energiei în infrastructura de iluminat public, aprobat prin Ordinul MMAP nr. 1162/2020, obiectul vizat este acordarea finanţării pentru înlocuirea corpurilor de iluminat având un consum ridicat de energie electrică cu corpuri de iluminat cu LED, cheltuiala eligibilă principală, nefiind acceptată completarea cu corpuri de iluminat pe stâlpi pe care nu există surse de lumină.
Conform documentaţiei depuse de către intimată, în comuna Borcea existau 839 corpuri de iluminat. În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Ghidul de finanţare din 2020 a Programului privind sprijinirea eficienţei energetice şi a gestionării inteligente a energiei în infrastructura de iluminat public, aprobat prin Ordinul MMAP nr.1162/2020, obiectul programului vizează modernizarea sistemelor de iluminat public prin înlocuirea corpurilor de iluminat având un consum ridicat de energie electrică cu corpuri de iluminat cu LED. Prin urmare, contrar susţinerilor instanţei de apel, erau eligibile numai corpurile de iluminat care înlocuiau corpuri de iluminat existente. Conform grilei de evaluare tehnică, suma propusă spre finanţare în mod eronat a fost de 1.000.000 lei, corespunzătoare achiziţionării şi instalării unui număr de 1200 corpuri de iluminat cu LED, dintre care 361 corpuri de iluminat erau neeligibile.
Potenţiala problemă de eligibilitate a proiectului depus de intimată, sesizată după încheierea contractului de finanţare nerambursabilă, a determinat reevaluarea situaţiei, demers în urma căruia s-a constatat că proiectul nu ar fi trebuit aprobat în forma depusă, ci ar fi trebuit parcursă etapa premergătoare, respectiv de solicitare a clarificărilor, deoarece documentaţia tehnico-economică cuprinde atât înlocuirea unor corpuri de iluminat - cheltuială eligibilă, cât şi completarea cu surse de lumină pe stâlpi pe care acestea nu există în prezent - cheltuială neeligibilă.
În mod corect AFM a apreciat incidenţa normelor referitoare la sancţiunea nulităţii absolute a contractului încheiat cu eludarea unei norme imperative, de ordine publică (art. 1247 C. civ.). Nulitatea absolută intervine atunci când la eliberarea/încheierea actului administrativ s-a încălcat o normă cu caracter imperativ. Efectul principal al nulităţii este că actul administrativ se desfiinţează retroactiv. Cauza de nulitate trebuie să fie anterioară sau concomitentă eliberării actului.
În speţă, contrar celor reţinute de instanţa de apel, întrucât contractul de finanţare nerambursabilă a fost încheiat cu neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, sancţiunea care intervine este nulitatea.
5. Apărările formulate în cauză
Intimata UAT Comuna Borcea nu a formulat întâmpinare, cererea de recurs fiindu-i comunicată la 5 august 2024 (fila 85).
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Scopul recursului transcende interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale. Din această perspectivă, motivarea căii de atac a recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată de către instanţa de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute de lege.
Obiectul recursului îl constituie decizia dată în apel, drept urmare motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele acestei hotărâri și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar.
În prezenta cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurenta nu formulează critici care să privească raţionamentul juridic ce a stat la baza pronunţării soluției de respingere a apelului pe care această parte l-a declarat.
Cu toate că recurenta a indicat drept temei al căii de atac dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri poate fi cerută şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, aceasta nu a prezentat argumente juridice pertinente, care să tindă la anularea hotărârii atacate.
Se observă că, deși a făcut trimitere la dispoziţiile art. 1247 C. civ., faţă de modul în care recurenta a formulat aceste critici, Înalta Curte constată că, în realitate, sunt reluate chestiunile privind modalitatea de executare a obligației contractuale de către intimată, care sunt ulterioare momentului încheierii contractului de finanțare nerambursabilă a cărei nulitate a fost solicitată prin cererea reconvențională, iar nu modul în care ar fi fost încălcate aceste norme de drept material, care reglementează regimul juridic al nulității absolute a actului juridic civil.
Invocarea corectă a motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupunea ca recurenta să arate care este interpretarea/aplicarea normei juridice pe care o consideră corectă şi discordanţa acestei interpretări cu cea dată de instanţa a cărei hotărâre a atacat-o. Aşadar, descrierea încălcării unei norme de drept material trebuie să fie argumentată. Recurenta trebuia să dezvolte acest motiv de recurs, adică să indice în mod concret circumstanţele din care rezultă incidenţa sa şi toate argumentele în drept pe care înţelege să se întemeieze, deoarece dezvoltarea motivelor de recurs într-o manieră suficient de precisă este necesară pentru a permite înţelegerea şi verificarea acestora. Această exigenţă este conformă cu art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană statuând că pentru a-şi îndeplini misiunea, instanţele judecătoreşti trebuie să beneficieze de concursul părţilor, care sunt ţinute ca, în măsura posibilului, să-şi expună pretenţiile într-o manieră clară, lipsită de ambiguitate şi structurate într-o manieră rezonabilă.
Învestită fiind să examineze critica în sensul că este lovit de nulitate absolută contractul de finanțare nerambursabilă, instanța de apel a reținut că obiectul contractului nu contravine prevederilor art. 2 alin. (3) din Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul nr. 1162/2020, întrucât nu rezultă din stipularea acestei clauze faptul că prestaţia ar consta şi în montarea unor corpuri de iluminat noi, iar nu doar în înlocuirea acestora. Drept urmare, a concluzionat că aspectele învederate privesc modalitatea de executare a obligaţiei intimatei, constatând că sunt aspecte ulterioare momentului încheierii contractului, motiv pentru care nu ar putea genera o cauză de nulitate.
Or, recurenta nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, astfel că simplele susţineri prin care sunt reluate nemulțumirile sale referitoare la executarea contractului, pe care le apreciază ca fiind probleme de eligibilitate a proiectului depus de intimată, nu constituie motive de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa de apel.
De asemenea, simpla indicare a unui text de lege, fără o corelare cu considerentele deciziei recurate, nu constituie un veritabil motiv de recurs în lipsa unei legături cu raţionamentul instanţei de apel.
Faţă de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se reţine că, fără să combată în vreun fel argumentele prezentate de instanţa de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de casare, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva deciziei civile nr. 365A din 1 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2024.