S-a luat în examinare recursul declarat de I.V. împotriva sentinței civile nr.426/CA/2002-P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit: recurentul reclamant I.V. și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor.
Procedura completă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2908/2002, reclamantul I.V. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, a solicitat modificarea hotărârii nr.2257 din 16 aprilie 2002 emisă de pârâtă în sensul că perioada în care a stat în refugiu să fie extinsă până la 10 februarie 1947, dată la care s-a semnat Tratatul de Pace de la Paris, după încheierea celui de al doilea război mondial.
Prin sentința nr.426/CA/2002, s-a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că potrivit art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile Ordonanței nr.105/1999 persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, perioada pentru stabilirea drepturilor beneficiarilor ordonanței fiind cea de mai sus.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul I.V., criticând-o astfel:
Data de 6 martie 1945 nu este cu nimic relevantă pentru refugiații din Basarabia și Nordul Bucovinei, deoarece se referă numai la refugiații din Ardealul de Nord pentru care la respectiva dată a încetat calitatea de refugiat ei primind dreptul de a reveni fiecare la domiciliile avute anterior datei de 6 septembrie 1940.
Pentru refugiații din Basarabia și Nordul Bucovinei situația de refugiat de drept a încetat la data de 10 iulie 1947, dată la care s-a încheiat Tratatul de Pace cu România după cel de-al doilea război mondial în unele cazuri se menține și în prezent.
Prin limitarea perioadei se creează o situație discriminatorie.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Întrucât prin Ordonanța nr.105/1999 cu modificările și completările ulterioare, perioada pentru acordarea drepturilor ca refugiat este limitată în timp – 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, acordarea drepturilor anterior sau după 6 martie 1945 nu are suport legal.
Așa fiind, constată că recursul este nefondat și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I.V. împotriva sentinței civile nr.426/CA/2002-P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.