Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a Civilă la data de 13.10.2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti - Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa în cauză să se dispună:
- anularea Deciziei de validare nr. 6054/03.09.2020 emisă de ANRP şi a Hotărârii validate nr. 2397/20.02.2019 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003;
- constatarea calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la primirea de compensaţii (despăgubiri) băneşti pentru toate bunurile imobile deţinute pe teritoriul Republicii Moldova, la data refugiului, de către părinţii autoarei sale, ce reies din cuprinsul înscrisurilor depuse în dosarul administrativ, precum şi pentru recoltele neculese din anul 1940;
- în principal, stabilirea compensaţiilor băneşti ce i se cuvin conform cererii formulate de autoarea sa - B. - în baza Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 164/2013 şi obligarea pârâtei ANRP la plata compensaţiilor băneşti astfel stabilite, în concordanţă cu prevederile legale în vigoare;
- în subsidiar, obligarea pârâtei ANRP la emiterea unei noi Decizii prin care să invalideze Hotărârea nr. 2397/20.02.2019 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 şi la stabilirea valorii despăgubirilor băneşti pentru bunurile imobile şi pentru recoltele arătate la capătul 2 de cerere.
2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 212 din 18 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii 9/1998 şi a Legii 290/2003.
A admis excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Hotărârii nr. 2397/20.02.2019 emise de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii 9/1998 şi a Legii 290/2003.
A respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Hotărârii nr. 2397/20.02.2019 emise de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii 9/1998 şi a Legii 290/2003.
A admis în parte acţiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala Pentru Restituirea Proprietatilor, a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii 164/2014, pentru următoarele bunuri care au aparţinut autorilor C. şi D., sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, respectiv: teren intravilan în suprafaţă de 1300 mp şi construcţiile situate pe acesta, respectiv: casă de locuit cu S desfăşurată de 160 mp şi casă de locuit cu S desfăşurată de 350 mp; 12 ha şi 7357 mp teren arabil şi pentru recoltele neculese (5 ha cultivate cu grâu, 2,4097 ha cultivate cu porumb şi 1 ha cultivat cu floarea soarelui), a anulat decizia de validare nr. 6054/3.09.2020 emisă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită în favoarea reclamantului, decizie de acordare de despăgubiri, în condiţiile Legii 290/2003 şi Legii 164/2014, pentru bunurile pentru care s-a constatat calitatea acestuia de persoană îndreptăţită.
3. Decizia pronunţată în apel
Prin decizia nr. 147A din 08 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă Autoritatea Nationala Pentru Restituirea Proprietatilor împotriva sentinţei civile nr. 212/18.02.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 147A din 08 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ce a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea de recurs formulată, şi întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, cu consecinţa constatării faptului că decizia atacată este în parte netemeinică.
Astfel, arată recurenta că instanţa de apel a reţinut în mod eronat că certificatul nr. x/04.07.2017 eliberat de Primăria oraşului Cimişlia emană de la o autoritate competentă, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 164/2014. Susţine că este inadmisibil ca primăria să ofere informaţii redactate în mod absolut identic, ca formă şi conţinut, cu cele din declaraţia pe proprie răspundere a solicitantei, şi ca astfel de informaţii să fie apreciate ca venind de la o autoritate competentă.
Consideră partea că doar Arhiva Naţională din Republica Moldova este singura instituţie abilitată să elibereze documente care să facă dovadă întinderii dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care s-a solicitat acordarea de despăgubiri.
Conchizând, arată că la calculul despăgubirilor pentru bunurile din actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1938 nu se pot folosi suprafeţele terenului intravilan şi ale construcţiilor edificate pe acesta, menţionate în certificatul emis de Primăria oraşului Cimişlia.
5. Apărările formulate în cauză
La data de 23.11.2023 a fost formulată întâmpinare de către E., în calitate de reprezentant convenţional al intimatului A., prin care solicită a se lua act de decesul clientului acestora, cu precizarea că nu a fost dezbătură succesiunea. În apărare, invocă excepţia nulităţii recursului, faţă de formularea unor critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate în susţinerea căii de atac. În subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat.
Întâmpinarea a fost comunicată părţilor la 28 şi 29.11.2023, nefiind formulat răspuns la aceasta.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
II.1. Examinând recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificare care este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.
Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.
Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).
În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, verificând cererea de recurs, deşi criticile formulate au fost subsumate de către recurenta-pârâtă pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., totuşi se constată că acesta a fost invocat doar formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunţată în urma interpretării şi/sau aplicării greşite a normelor de drept material.
Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a interpretat greşit probatoriul administrat în cauză, solicitând să se constate în legătură cu certificatul nr. x/04.07.2017 emis de Primăria oraşului Cimişlia, că acesta nu are forţa probatorie recunoscută de instanţa de apel, pe de-o parte întrucât conţinutul acestuia reprezintă o preluare a celor din declaraţia pe proprie răspundere a solicitantei B. iar, pe de altă parte, că emitentul certificatului nu are calitate de autoritate competentă în sensul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 164/2014.
Or, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa de apel ar fi valorificat greşit înscrisul emis de Primăria oraşului Cimişlia, distinct de faptul că reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate fi supusă controlului în calea extraordinară de atac a recursului, curtea de apel a răspuns deja acestei apărări, apreciind că dreptul la despăgubiri poate fi constatat, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 164/2014, pe baza oricărui înscris din care rezultă deţinerea bunurilor pentru care se solicită despăgubiri şi preluarea acestora în perioada de referinţă şi care este întocmit cu respectarea sferei de competenţă a autorităţii emitente.
Mai mult, curtea de apel a menţionat şi faptul că situaţia deţinerii în proprietate a terenurilor în perioada ce interesează în cauză a rezultat din coroborarea mai multor probe.
Astfel, a constatat curtea că s-a făcut dovada întinderii dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul litigiului prin actul de vânzare-cumpărare datat 22.09.1038, unde se menţionează că autorul C. a cumpărat un imobil situat în centrul comunei Cimişlia, jud. Tighina, compus din loc de casă cu toate construcţiunile şi plantaţiile aflate pe el, şi anume două corpuri de casă şi atenase, date care se coroborează cu atestările din certificatul nr. x/04.07.2017, de unde reiese atât suprafaţa terenului, cât şi suprafaţa şi descrierea construcţiilor şi plantaţiilor aflate pe teren.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia evaluarea suprafeţelor construcţiilor ar fi fost greşit stabilită cu luarea în considerare a datelor din certificatul emis de Primăria Cimişlia, prin aceasta se tinde la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză, recurenta solicitând, practic, să se stabilească o nouă situaţie de fapt în dosar, să se realizeze un nou calcul, fără luarea în considerare a înscrisului avut în vedere de instanţă.
Faţă de acestea, Înalta Curte, constată că indicarea formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanţă, în condiţiile în care recurenta, prin modul de formulare al recursului, tinde la reinterpretarea probatoriului, invocând doar critici prin care urmăreşte, în realitate, ca instanţa de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate şi să reevalueze situaţia de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel.
O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.
Ca atare, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, şi va anula recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei civile nr. 147A din 08 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei civile nr. 147A din 08 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.